Lista de cărți de mai jos cuprinde cărți pe care le-am citit și mă bucur că am făcut-o, dar pe care, din motive diferite, nu le-aș reciti, cel puțin nu în viitorul previzibil, ca să zic așa.
Este o poveste tulburătoare, adesea șocantă despre prietenie, trădare, tensiuni etnice, sacrificiu, teamă, remușcare, răscumpărarea păcatului, dragoste. E o carte greu de citit, care te pune serios pe gânduri. Efectiv nu mi-a venit să cred de câtă cruzime sunt capabili unii reprezentanți ai rasei umane. E o carte atât de tulburătoare încât, atunci când am citit-o, am simțit de multe ori nevoia unor pauze în care să-mi trag sufletul.
Dame Hilary Mary Mantel (n. , Marea Britanie) este o scriitoare engleză, critic și jurnalist. Familia din care provine are origini în Irlanda, dar părinții ei sunt englezi. Numele Mantel este al bunicului ei și Hilary îl poartă de la 11 ani. A început să scrie în 1974. S-a căsătorit în 1972 cu Gerald McEwen, împerună cu care a locuit în Botswana în 1977 și apoi patru ani în Jeddah.
În anul 2009, romanul Wolf Hall a câștigat premiul Booker Prize, cel mai important premiu literar pentru opere scrise în limba engleză.
Despre carte:
„Anglia, 1520. Henric al VIII-lea dorește să anuleze căsătoria cu Caterina de Aragon și să o ia de soție pe Anne Boleyn. Poporul și Europa catolică se opun. Un singur om îndrăznește să-și pună în joc viața pentru a câștiga bunăvoința regelui: Thomas Cromwell, un personaj original, deopotrivă fermecător și ticălos, idealist și oportunist, fin cunoscător al caracterului uman și cu o energie fără seamăn.
Politician desăvârșit, de neclintit în ambiția sa, Cromwell își croiește cu abilitate drum într-o lume ostilă. Opunându-se parlamentului, politicii de stat și papalității, Cromwell este pregătit să redefinească Anglia conform voinței lui Henric și propriilor sale dorințe. Dar Henric este schimbător: binevoitor într-o zi, gata să ucidă în alta.
Henric al VIII-lea și Anne Boleyn. Sursa foto: Wikipedia.ro
Wolf Hall este o carte pe care n-aș fi citit-o probabil niciodată, dacă n-ar fi fost Reading Room a Ducesei de Cornwall, care ne-a propus spre lectură The Mirror and The Light, a treia carte din trilogia scrisă de Hilary Mantel, o autoare, înțeleg, apreciată și bine vândută în Marea Britanie, dar de care eu n-am auzit până acum. Cum cartea propusă pentru Reading Room nu s-a tradus încă în România, am zis că, în așteptarea ei, ar fi bine s-o iau de la început cu trilogia. Prima dată am dat de O regină pe eșafod, de la Humanitas Fiction, care e volumul II. Să nu mă întrebați cum de a publicat Humanitas doar volumul II dintr-o trilogie, că n-aș ști să vă spun. Apoi am descoperit primul volum, Wolf Hall (de la Cartea pentru toți, Editura Litera), dar mi-a luat ceva până mi-am dat seama că există și ediția în limba română, cu coperta identică cu cea în limba engleză. M-am dumirit abia când i-au atașat o banderolă galbenă, pe care scria în limba română. Apropo de titlu, nici până la final nu am priceput de ce se numește cartea asta Wolf Hall, care apare abia la final, până atunci fiind menționat de două ori, în trecere, ca reședință a familiei Seymour, din care provine Jane Seymour, a treia soție a lui Henric al VIII-lea. Continuă lectura „WOLF HALL de Hilary Mantel – intrigi la curtea lui Henric al VIII-lea”→
62 AD – A avut loc un puternic cutremur de pământ în Pompeii. Magnitudinea cutremurui a fost de 5-6, cu o intensitate de IX-X pe scala Mercalli și a afectat grav orașele Pompeii și Herculaneum. Cutremurul a fost resimțit și în Napoli, unde numeroase clădiri au fost avariate. Cutremurul a fost urmat de o erupție a vulcanului Etna, în 79 AD, care a șters de pe fața Pământului cele două orașe.Continuă lectura „Calendar: 5 februarie”→
Ken Follett (n.1949) este un scriitor britanic foarte apreciat în lumea întreagă. A scris 31 de cărți, traduse în 33 de limbi și publicate în peste 80 de țări.
Este doctor în literatură al mai mult universități și a primit numeroase premii literare internaționale.
A doua lui mare pasiune este muzica: cântă la chitară bass în două trupemuzicale.
1533 – A murit Mary Tudor, fiică, soră, soție de rege și bunică de regină. A fost al cincilea copil al regelui Angliei Henry al VII-lea și al reginei Elisabeth de York, sora lui Henry al VIII-lea și soția regelui Franței, Ludovic al XII-lea. După moartea acestuia, s-a căsătorit cu Charles Brandon, duce de Suffolk, unul dintre apropiații lui Henry al VIII-lea. Cu toate acestea, inițial, regele nu a aprbat căsătoria celor doi, aceasta fiind celebrată în secret. Până la urmă, Henry și-a iertat sora, nu înainte de a percepe o sumă consistentă de la cei doi îndrăgostiți. Mary Tudor și Charles Brandon au avut patru copii, printre care s-a numărat Lady Frances Brandon, care a devenit mama celei care a rămas în istorie ca Regina celor 9 zile, Lady Jane Grey. Continuă lectura „Calendar: 25 iunie”→
Azi privim mănușile mai mult pentru rolul lor de protecție (ne apără mâinile de frig, de viruși și de bacterii, de obiecte înțepătoare sau tăioase) sau pentru cel estetic. Chiar dacă germanii le denumesc Handschuh (pantof de mână), importanța pe care oamenii o dau mănușilor pare mult mai mică decât cea acordată pantofilor.
Din cele mai vechi timpuri, oamenii şi-au folosit mâinile nu doar pentru realizarea unor operaţiuni din viaţa cotidiană, ci şi pentru a transmite, cu ajutorul lor, diverse mesaje. De la gesturile pe care le facem şi până la aspectul lor, mâinile sunt importante instrumente cu ajutorul cărora comunicăm.
Mâinile – model pentru arta preistorică
Modelele de mâini pictate descoperite în Franţa, Spania, Africa, Argentina, Australia sau Borneo (unele vechi de 40000 de ani) arată că acestea erau o formă vizuală obişnuită de artă preistorică.
In afară de semnificaţia lor posibil ritualică, modelele de mâini din picturile rupestre reprezintă una dintre cele mai vechi dovezi ale muncii în echipă, fiind, multe dintre ele, imposibil de realizat de o singură persoană. Continuă lectura „MÂINILE – instrumente de comunicare nonverbală”→
Dario Fo (1926-2016) a fost o personalitate complexă: scriitor, pictor, dramaturg, actor și regizor italian. A primit Premiul Nobel pentru Literatură în 1997, „…pentru că, urmând tradiția bufonilor de curte medievali, ia în râs puterea, restituind demnitatea asupriților.” (Academia Suedeză)
A studiat la Academia de Belle Arti Brera la Milano, a lucrat ca autor de texte satirice și actor la radio și televiziune, a produs comedii satirice și a făcut adesea spectacole în locuri neconvenționale.
În 2006, a primit titlul de Doctor Honoris Causa a Universității La Sapienza din Roma (doar Luigi Pirandello și Eduardo de Filippo s-au mai bucurat de acest prestigios titlu).
Despre carte:
Am început să citesc cartea din cauza – atunci când am început-o, credeam că e datorită – apariției în Raftul Denisei, una dintre colecțiile mele preferate, a unei coperte foarte reușite și a promisiunii unei lecturi interesante despre un personaj despre care nu știam nimic. Continuă lectura „Ca din întâmplare femeie. Regina Cristina a Suediei de Dario Fo”→
1866 – S-a născut Beatrix Potter (d. 1943), scriitoare și ilustratoare engleză, autoarea a 30 de cărți, dintre care 23 pentru copii, cea mai cunoscută fiind povestea lui Peter Rabbit.
1887 – S-a născut Henri-Robert-Marcel Duchamp (d.1968), pictor francez (a devenit cetățean american în 1955), sculptor, jucător de șah și scriitor, asociat cu cubismul și dadaismul, precum și cu arta conceptuală.
1929 – S-a născut Jacqueline Kennedy Onassis (d. 1994) – jurnalistă, editor de carte, a fost soția lui John Fitzgerald Kennedy, cel de-al 35-lea președinte al Statelor Unite ale Americii și Prima Doamnă a Statelor Unite, din 1961 până în 1963, când JFK a fost asasinat la Dallas. În 1968, s-a căsătorit cu armatorul grec Aristotel Onassis, cu care a rămas împreună – deși aveau o căsnicie zbuciumată – până la moartea acestuia, în 1975.
1655 – A murit Cyrano de Bergerac (n. 1619), poet, eseist și dramaturg francez, care l-a inspirat pe Edmond Rostand să scrie drama care-i poartă numele.
1741 – A murit Antonio Vivaldi (n. 1678), compozitor italian; a fost violonist, profesor și preot, născut în Veneția și considerat unul dintre cei mai importanți compozitori baroci.
Îmi plac romanele istorice și de ficțiune istorică, așa că ele se regăsesc adesea printre cărțile pe care le citesc. Nu întotdeauna am făcut cele mai bune alegeri dar astăzi va fi vorba despre romanele istorice bune pe care le-am citit. Posibil să fie doar o primă listă :).
Poveste a unei celebre curtezane și poete venețiene din secolul al XVI-lea, Veronica Franco, Onorabila venețiană este un roman bine documentat și bine scris, o veritabilă frescă a Veneției, un oraș mândru de măreția lui, căruia nu degeaba i s-a spus La Serenissima.
Regina albă este Elisabeth Woodville, una dintre reginele Angliei din perioada Războiului celor Două Roze. Deși era văduva unui cavaler care a murit pentru Casa de Lancaster, Elisabeth l-a făcut pe Edward al IV-lea, proaspăt rege al Casei de York să se îndrăgostească de ea și s-o ia de soție. Mi-a plăcut mult povestea, deși n-aș putea spune că am simpatizat-o prea mult pe protagonista ei. Continuă lectura „10 romane istorice de citit”→
