10 cărți pe care să le citești în vacanță în Grecia

carti-grecia

Grecia mi-a intrat în suflet cu foarte mult timp în urmă, mai întâi prin Legendele Olimpului, pe care le-am citit în copilărie și apoi, mulți ani mai târziu, când am avut ocazia să călătoresc în Grecia și să văd locurile despre care citisem. Întâmplător sau nu, prima dată am fost la poalele munților Olimp, în Halkidiki, unde am revenit câțiva ani mai târziu, dar în altă stațiune, apoi brațul Sithonia și insulele Thassos și Creta.

Iar, ca să simți și mai bine atmosfera locului, n-ar strica să pui în bagaj una sau mai multe cărți cu acțiunea în Grecia. Și cred că lista n-ar putea să înceapă decât cu couă cărți ale celui mai cunoscut scriitor gerc, Nikos Kazantsakis.

1. Zorba Grecul de Nikos Kazantzakis

zorba-grecul„Zorba Grecul – de la celebrul film realizat în 1964 de Mihalis Kakoyannis și încununat cu 3 premii Oscar -, cu acest titlu a intrat în conștiința publicului de pretutindeni romanul lui Nikos Kazantzakis Viata si peripetiile lui Alexis Zorbas. Pentru tânărul narator intelectual, întâlnirea cu Zorbas, într-o dimineață cețoasă, pe țărmul Greciei continentale, se dovedește providențială: călăuzit de noul sau prieten, acesta descoperă atât frumusețea aspră a unei umanități atemporale, cât și răspunsul la întrebările metafizice care îl condamnau la inacțiune. Asemenea lui Falstaff sau lui Sancho Panza, Zorbas îi oferă o nouă cheie a înțelegerii lumii. Datorită lui, naratorul îndrăznește să caute dragostea; alături de el, asistă neputincios la spectacolul violenței și al morții.” (©elefant)ă

2. Căpitanul Mihalis de Nikos Kazantzakis

capitanul-mihalis-libertate-sau-moarte„Fundalul istoric al narațiunii este perioada revoltei antiotomane a cretanilor din anul 1889 (insula Creta a luptat pentru eliberare două sute de ani, într-un lung șir de înfruntări între greci și turci). In 1889, în satul-fortăreață Megalo Kastro (astăzi Iraklion, orasul natal al lui Kazantzakis), viața comunității – furnicar pitoresc și pestriț de greci și turci trăind laolaltă, zdruncinat la răstimpuri de cutremure de pământ și legănat, în rest, de valurile mării și de briză – este ritmată de încleștările violente dintre rezistența antiotomană (cetele neînfricaților „căpitani” creștini – căpetenii ale comunităților cretane) și turcii mereu puși pe măcel și distrugeri. Se perindă pe scena romanului marinari, negustori, proprietari de prăvălii și taverne, preoți și călugări, clopotari, învătători, doctori, bătrâni căpitani veterani, copii care se pregătesc să ajungă și ei bărbați de arme neînfricați, gospodine, smintiți și caraghioși ai satului, bei, cadâne și pașale. Iar dintre figurile brave de palicari, cea al cărei crez și strigăt de bătaie, „Libertate sau Moarte!”, răsuna aprig este a capitanului Mihalis (posibila intruchipare a tatălui scriitorului, Mihalis Kazantzakis) – erou asemenea celor din Grecia epopeilor homerice.” (©elefant)

3. Magicianul de John Fowles

magicianul„Plasată într-o insulă grecească, acțiunea romanului Magicianul pivotează în jurul tânărului profesor de engleză Nicolas Urfe. Acesta, încercând să scape de plictiseală și depresie, cunoaște printr-o întâmplare lumea bizară a lui Moris Conchis, „magicianul“, și devine „victima“ unui lung șir de încercări, spectaculoase jocuri cu măști și psihodrame, în care abundă fantasmele erotice și manipularea istoriei.” (©elefant)

4. Mandolina căpitanului Corelli de  Louis de Berniere

mandolina-capitanului-corelli„…și, astfel, istoria descinde brusc peste acest minuscul univers pierdut într-o azurie Mare Ionică, împletind vieți, stârnind pasiuni, aruncând cărțile destinului într-un vârtej amețitor, deconcertant. Iar vocile și episoadele se succed într-un flux alert, ritmat și captivant, în care sunt antrenați un romantic căpitan italian, fire de artist, care preferă să substituie invariabilului Heil Hitler! propriul său Heil Puccini!, doctorul Iannis, pasionat de scrierea unei istorii a insulei, Pelagia, fiica acestuia, de care căpitanul Corelli este iremediabil înamorat, inconfundabilul Il Duce, logoreic și delirant, un sensibil și introvertit soldat italian cunoscut ca L’Omosessuale, Mandras, pescarul devenit din amorez ridicol partizan deziluzionat… Și galeria multicoloră a personajelor continuă.” (©elefant)

5. Imagini fugare de Anne Michaels

imagini-fugare„Jakob Beer, un băiețel în vârstă de șapte ani, este salvat din mlaștinile unui oraș din Polonia, în timpul ocupației naziste, și dus pe o insulă grecească de către salvatorul său, umanistul și geologul Athos Roussos. Romanul urmărește relația specială care se leagă între cei doi bărbați din generații diferite, din culturi diferite, ale căror vieți au fost pentru totdeauna schimbate de război.” (©elefant)

6. Colosul din Maroussi de Henry Miller

colosul-din-maroussi„Colosul din Maroussi este un gen aparte de jurnal de călătorie, scris în maniera foarte intensă, subiectivă și candidă a lui Henry Miller. In 1939, resimțind amenințarea războiului și a retardului artistic, Miller pleacă în Grecia, la invitația prietenului său, scriitorul Lawrence Durrell și, impresionat de peisajele și de oamenii pe care îi întâlnește pe parcursul călătoriei sale – în special de scriitorul grec George Katsimbalis, căruia i-a dedicat cartea sa -, începe să-și aștearnă pe hârtie opiniile radicale despre război, impresiile și transformările spirituale prin care trece zi de zi, în contact cu locuri și oameni care îl fascinează profund. Ca orice călătorie spirituală, și aceasta sta sub semnul epifaniei, al experienței liminale și al renașterii, în care omul se regăsește „gol ca un sălbatic”, eliberat de orice noțiuni idealiste despre Dumnezeu, credință și morală.” (©elefant)

7. Familia mea și alte animale de Gerald Durell

familia-mea-si-alte-animale„Atunci când excentrica familie Durrell nu mai suportă deprimanta climă britanică, face ceea ce orice familie rezonabilă ar face: își vinde casa din Anglia și se mută cu tot cu cățel în însorita insulă grecească Corfu.

Pentru Gerry, în vârstă de zece ani, acesta este începutul unei perioade magice și pline de aventuri. Intâlnirea dintre fabuloasa menajerie pe care Gerry o aduce în casă și originala lui familie dă naștere unei serii de catastrofe irezistibil de comice: serpi salvați de insolație care ajung în cadă, cutii de chibrituri pline cu scorpioni mișunând pe masă la micul dejun, două coțofene care devastează casa și se îmbată criță la o petrecere, o cățelușă urâțică în călduri căreia îi iese piciorul din încheietură când ți-e lumea mai dragă și multe altele.

Nici ceilalți membri ai familiei Durrell nu sunt tocmai insipizi: o să vedeți ce se poate întâmpla în fața unor moaște sfinte, cum ieși dintr-o mlaștină la vânătoare de rațe, cum se conduce o barcă rotundă când suferi din amor etc.” (©elefant)

8. Nopți cu ploi și stele de Maeve Binchy

nopti-cu-ploi-si-stele„Nopți cu ploi si stele este istoria unei veri, în care patru străini, Fiona, Thomas, Elsa și David, se întâlnesc într-o tavernă din Grecia, în apropierea satului Aghia Anna. O șocantă tragedie îi aduce cu totul întâmplător împreună. Aceștia sunt veniți din Irlanda, America, Germania și Anglia și și-au abandonat casele în încercarea de a îngropa trecutul. Ajutați de o irlandeză stabilită în satul grecesc de multă vreme, ei vor reuși să-și regăsească seninătatea.” (©elefant)

9. Mormântul lui Zeus de Barbara Cleverly

mormantul-lui-zeus„Câștigătoarea Premiului Dagger, Barbara Cleverly, ne propune un thriller istoric de excepție: Mormântul lui Zeus – primul roman din seria Laetitia Talbot, a cărei acțiune se petrece în 1928, în Creta. Laetitia Talbot, arheolog neofit, este invitată în Creta să-și petreacă un sejur în vila unui celebru arheolog care caută o comoara mitică: mormântul lui Zeus. Insă ceea ce promitea a fi o vacanță liniștită se transformă repede într-o anchetă polițistă, căci în grădina vilei este descoperit un cadavru, iar Laetitia se alătură inspectorului de poliție în investigarea cazului și descoperă nebănuite secrete.” (©elefant)

10. Insula de Victoria Hislop

insula„Confruntată cu iminența unei decizii radicale în viață, Alexis Fielding își dorește să cunoască trecutul mamei. Dar Sofia nu vorbește niciodată despre el. Nu dezvăluie decât că a crescut într-un cătun din Creta, înainte de a se muta la Londra. Când Alexis se hotărăște să viziteze Creta, Sofia îi dă totuși fiicei sale o scrisoare pentru Fotini, o veche prietenă, și îi promite că prin aceasta va afla mai multe. Sosind la Plaka, Alexis descoperă cu uimire că satul se află la numai o aruncătură de băț de mica și acum pustia insula Spinalonga – fosta leprozerie a Greciei. Cu ajutorul lui Fotini descoperă, în cele din urmă, istoria pe care Sofia a ținut-o ascunsă o viață întreagă: povestea străbunicii ei, Eleni, și a fiicelor sale, a unei familii sfâșiate de tragedie, de război și de pasiune, descoperă legătura ei strânsă cu insula și puterea cu care i-a controlat pe toți, secretul păstrat cu strictețe.” (©elefant)

Ai citit ceva din lista asta? Eu, doar Zorba grecul, în rest am de recuperat. Cu ce să încep? Apropo, poți găsi cărțile pe Elefant.ro.

#JoiaCuCărți

Foto credit: elefant.ro

Reclame

O vacanță de vedetă

Cum ar fi dac-aș fi? Asta mă întrebam în timp ce ferry-boat-ul mă ducea de pe insula Thassos, unde-mi petrecusem vacanța, la Keramoti, pe continent. Mai exact cum ar fi vacanța mea dac-aș fi o vedetă? Și nu o vedetă de carton, cum se poartă pe la noi, ci una de-aia adevărată, ditamai vedeta internațională. Oprah Winfrey, de exemplu aș vrea să fiu. Unde aș merge eu în vacanță, dacă aș vrea să scap de toți fanii și poate chiar și de toți prietenii, pentru câteva zile?

Caraibe, Marbella, Santa Lucia și alte locuri de fițe ar ieși din discuție, nu neapărat fiindcă le-am văzut deja de prea multe ori, ci mai ales fiindcă colcăie (știu că nu prea e un cuvânt demn de o vedetă, dar e foarte sugestiv) de fițe de care n-aș avea niciun chef, și de paparazzi, care abia așteaptă să te surprindă într-o ipostază mai…altfel, că pac! cu poza la gazetă. Continuă lectura

Creta – insula cea mare

Numele insulei Creta, a apărut prima dată în textele civilizației miceniene, iar mai apoi, în Odiseea lui Homer, etimologia sa fiind deocamdată necunoscută, existând doar unele supoziții. Grecii îi mai spun Megalónisos, adică insula cea mare, fiind cea mai mare insulă grecească, a cincea din Mediterană și a optzecișiopta din lume. Apropo, se pare că megalo e unul dintre primele cuvinte pe care le învață un turist român ajuns prin Grecia. Bine, adevărul e că mulți îl învață în legătură cu berea, megalo Mythos :)!

Revenind la lucruri serioase, Creta este una dintre cele mai frumoase insule grecești și, prin urmare, una dintre cele mai căutate de turiști. În vacanța mea cretană, am fost uimită să văd câte avioane aterizau zilnic pe aeroprortul din Heraklion, aflat la vreo 20 km de locul unde ne aflam noi. Continuă lectura

Cum l-am căutat pe Minotaur și nu l-am găsit

Încă de mică am fost fascinată de Legendele Olimpului, pe care-mi amintesc că le-am devorat pur și simplu. Mai ales că am avut noroc de o ediție superbă, frumos ilustrată cu imagini ale zeilor și eroilor, în statui sau vase pictate. Așa că nu e de mirare că Grecia mi se părea un tărâm fascinant și-mi doream neapărat să văd cum arată acel loc de poveste.

Anii au trecut și am petrecut câteva vacanțe în Grecia, uneori la poalele Olimpului, unde se zice că sălășuiau zeii, în frunte cu Zeus. Anul ăsta am ales ca destinație Creta, din două motive: în primul rând, nu mai fusesem acolo și în al doilea rând, vroiam să văd Palatul Knossos și labirintul Minotaurului. Și mai era și Zorba …

Așa că am așteptat cu mare nerăbdare ziua în care aveam să văd Knossos (mai ales că, între timp, citisem și „Zeul deșertului” de Wilbur Smith). Continuă lectura

Zorba Grecul de Nikos Kazantzakis

Despre autor:

Nikos Kazantzakis (1883 – 1957) este unul dintre cei mai importanți scriitori ai literaturii grecești moderne. S-a născut în Heraklion, Creta, a studiat dreptul la Universitatea din Atena, apoi filosofia la Sorbona. A publicat romane, note de călătorie, memorialistică, eseuri, proză scurtă, traduceri. A fost nominalizat de nouă ori la Premiul Nobel.

Călătoriile au fost a doua lui pasiune, după scris, așa că a călătorit mult în Grecia și în străinătate – Cipru, Franța, Italia, Germania, China, Japonia, fosta URSS.

A fost căsătorit de două ori. A legat o prietenie strânsă cu scriitorul brăilean Panait Istrati, pe care-l pomenește în romanul „Zorba Grecul”.

A publicat primul său roman, Zorba Grecul (cu titlul inițial Viața și peripețiile lui Alexis Zorbas), în 1946, când scriitorul avea deja 63 de ani.

Aeroportul din Heraklion, orașul său natal, îi poartă numele.

Despre carte:

Produs publicat în 2016 de Humanitas Fiction
Format: 130×200
Tip copertă: Broșată
Număr pagini: 352

zorba-grecul

Continuă lectura

Despre vacanța mea în Creta, la cald

Aseară târziu m-am întors din vacanță și cred că ar fi cazul să povestesc câte ceva acum, când lucrurile sunt calde – fierbinți aș zice, dacă mă gândesc la temperaturile pe care a trebuit să le suportăm în Creta :).

Călătoria

Am plecat din Arad cu autocarul, spre aeroportul din Timișoara, de unde ne-am luat zborul spre Heraklion. Plecarea s-a făcut cu ceva întârziere fiindcă niște concetățeni (vreo 10 la număr) s-au gândit că nu e cazul să anunțe că nu folosesc transferul asigurat de agenția de turism și pleacă la Timișoara pe cont propriu. Așa că vreo 80 de fraieri am stat în soare să-i așteptăm.

Zborul, cu o cursă charter, și apoi transferul la hotel au decurs foarte bine, agenția Tez Tour fiind excelent organizată.

Hotelul

Am fost cazați la un hotel decent, curat, cu piscină, la o distanță de 200 de metri de mare. Promenada era și ea aproape, așa că am avut toate condițiile ca să ne simțim bine. Am avut regim all inclusive, mâncare foarte bună și din belșug și băuturi alcoolice și nealcoolice la pool-bar. Apropo de mâncare, în hotel erau cazați mai mulți polonezi, unii dintre ei cu copii. N-am văzut în viața mea copiii mai mâncăcioși. În 5 minute devorau o farfurie cu mâncare – cu multă carne -, iar apoi treceau la platoul cu prăjituri. Dacă ajungeai la masă după „termitele” poloneze … ghinion! Riscai să nu mai prinzi toate felurile de prăjituri și era păcat, că erau foarte bune.

hotel-creta

Plajă și bălăceală

Nu prea am stat la soare, fiindcă era o căldură ucigătoare. Sotzul s-a cam prăjit în prima zi, așa că ne ascundeam sub umbrele, iar la prânz am fost nevoiți să plecăm la hotel. Noroc că am găsit la plajă doi băieți români care lucrau acolo și ne mutau tot timpul umbrela după soare. Nu doar nouă, tuturor turiștilor care aveau nevoie. În România, ar putea să te bată soarele tot în cap, că n-ar veni cineva să-ți mute umbrela după cum ai tu chef.

Apa mării a fost excelentă, așa cum mă așteptam de fapt, așa că am făcut baie până m-am încrețit la degete, ca spălătoresele pe vremuri. Aș fi stat și mai mult dacă nu mă temeam de soare. Apropo de asta, cel mai bine e să mergi în Grecia în septembrie (noi așa facem de obicei), ca să te poți bucura maxim de vacanță. În iulie e prea cald. Au fost câteva zile în care temperatura resimțită a fost de 45 de grade!

vacanta-creta

Am citit …

„Zorba Grecul” de Nikos Kazantzakis. O carte fascinantă, iar experiența de a o citi la fața locului, în Creta, a fost una deosebită. Am admirat culorile Cretei, i-am adulmecat mirosurile și i-am ascultat sunetele. Apropo de culori, niciodată n-am văzut marea schimbându-și atât de des culoarea.

zorba-grecul

Am fost dezamăgită…

… de Palatul Knossos, unul dintre motivele pentru care am ales Creta. Dacă ar fi să fac o glumă, aș spune că am mers în vizită la Minotaur, dar era plecat de acasă :). Am vizitat palatul în cadrul excursiei de o zi, organizată de agenția Tez Tour. Am mai vizitat o fabrică de cuțite, un atelier de olărit, două mănăstiri și platoul Lassithi, unde se găsește și peștera lui Zeus. Nota 10 pentru Vadim, ghidul care ne-a însoțit în excursie.

Am păzit un magazin de bijuterii

În timpul transferului la hotel, ghidul nostru, Vadim, ne-a povestit, printre altele că bijuteriile specifice locului au forma a două regine albine, poreclite „reginele din Malia”. Pasionată de bijuterii cum sunt, normal că am vrut să văd cum arată, așa că m-am aruncat în primul magazin care mi-a ieșit în cale și am întrebat de „the queen bees of Malia„. Vânzătorul, un domn trecut bine de prima tinerețe, mi-a spus că nu are, dar să aștept că se duce la celălalt magazin al lui și-mi aduce de acolo. Până să mă dezmeticesc, a încălecat scuterul parcat în fața magazinului și dus a fost. Am rămas amândoi mască și am început să ne întrebăm ce să facem. Să ne vedem de drum? Să-l așteptăm pe individ? Până la urmă am rămas, nu ne-a lăsat conștiința să-i lăsăm magazinul așa, vraiște. S-a întors cu două perechi de cercei cu „regine”. Drept să spun, nu mi-au plăcut prea tare, așa că i-am mulțumit și i-am spus că mă mai gândesc. Omul a insistat: „Madam, care-ți plac mai tare, cei mari sau cei mici?”, de politețe i-am spus că cei mici, dar nu-mi prea place închizătoarea la ei. Ce să zic și eu? „Bine, dacă-ți plac ăștia, ți-i las la 15 euro”. Inițial erau 25 de euro. Mulțumesc, mă mai plimb puțin și mă întorc” zic eu,sperând să scap. El: „Bine, hai că ți-i dau cu 10 euro și nu te mai gândi atâta, madam, că doar nu cumperi o mașină!”. 

A fost singurul vânzător agresiv, de care am crezut că nu mai scap. În rest, toți sunt politicoși, amabili, serviabili, la dispoziția ta. Îți iau banii cu multă grație, aș zice, nu ca ai noștri, care dau mereu impresia că-ți fac o favoare când te jecmănesc.

Ce-am mai făcut

M-am plimbat mult pe faleză, am fost la fish-spa (pedichiură cu „peștișori-doctori”), am cumpărat suveniruri (parcă mai interesante și de calitate mai bună decât în alte părți din Grecia prin care am fost), am mâncat gyros la o tavernă. Și cam atât, că șapte zile trec ca gândul, nici nu apuci să-ți dai seama cum se termină vacanța.

„Bine ați venit în România!”

Am aterizat pe aeroportul Timișoara la 19,30, ceva mai devreme decât era programat, așa că autocarele de transfer spre Arad nu ne așteptau, cum ar fi fost normal. Au apărut la 8,20, ne-am îmbarcat și așteptam să plecăm spre casă. Ghinion. Domnișoara de la agenție ne-a spus că lipsesc (din nou!) trei familii și trebuie să le așteptăm. Degeaba am încercat noi s-o convingem că respectivii au ajuns deja la Arad – nu e ca și cum aeroportul Timișoara unul uriaș și se pierduseră pe undeva! – că ea nu și nu. Plecarea e prevăzută pentru ora 21 așa că nu ne urnim de-acolo mai devreme. Bineînțeles că atmosfera s-a încins puțin (și la figurat, nu doar la propriu), dar la un nivel decent, totuși. După câteva minute, ne pomenim cu poliția pe cap, un domn agent și o domnișoară agentă. „Cine s-a bătut aici?” întreabă el. „Poftim???” „Nu s-a bătut, dom’ne, nimeni.” „Nu se poate, noi am fost anunțați prin stație că se bate cineva.” Au urmat câteva minute de discuții în contradictoriu pe tema presupusei bătăi. Agentul Garcea nu  se lăsa: „Dacă nu recunoașteți, vă blochez autocarele și nu mai plecați nicăieri!” Vroia băiatul să aibă neapărat un eveniment. Cred că se plictisea rău. Domnișoara de la agenție, speriată de bombe, se ascunsese în grupul de turiști.

Între timp și-a făcut apariția și individul de la paza aeroportului, cel care chemase probabil, poliția. Îi spun individ fiindcă nu arăta în niciun caz cum ar trebui să arate un responsabil cu paza: scund, chel, cu barbă lungă, mai degrabă de călugăr, cu tatuaje pe mâni și cu sandale „decoltate”, care-i lăsau degetele la vedere. „Ce-i cu nisipul ăsta în parcare?” ne ia la rost instantaneu (îl deranja la degetele de la picioare probabil). „Ce să fie? L-am adus noi cu avionul din Creta – haha!” Ce prostie de întrebare!

Cum necum, am plecat până la urmă spre casă, cu un gust amar. Pe de o parte, colegii de excursie, care n-au avut bunul simț să anunțe că nu folosesc transferul, așa că i-am așteptat degeaba 40 de minute, pe de alta, felul în care lucrătorii de pe aeroportul Timișoara au găsit de cuviință să ne întâmpine. Și când asta vine după o săptămână de vorbe politicoase și atmosferă civilizată, e cu atât mai trist. Rămâi doar cu întrebarea: „Oare ne facem bine odată?”. Cred că răspunsul, din păcate, e negativ. Nu, în viitorul previzibil nu ne mai facem bine la cap.

Astea sunt primele impresii din vacanța mea. Voi reveni, mai sunt multe de povestit. Creta e un loc din care revii cu multe amintiri frumoase.

Alte imagini din vacanță:

De unde mă trag?

La ultima ediție Spring SuperBlog am participat la o singură probă, penultima. În primul rând pentru că mi-a plăcut provocarea și apoi pentru că mi-au plăcut premiile oferite de Momondo. Unii zic că participă de dragul competiției, alții ca să se „antreneze”, să vadă ce pot și alte blabla-uri. Nu pentru premii, nuuu … Ei bine, eu participat ca să câștig un kit Ancestry DNA (după cum se vede DNA e-n toate :)), cu ajutorul căruia să descopăr prin ce zone ale lumii trăiau strămoșii mei. N-ai fost tentat niciodată să afli de unde te tragi?

Așa că, după modelul „Veni, vidi, vinci”, m-am înscris, am publicat articolul și am câștigat kitul. Continuă lectura

Case din lumea largă – Grecia

THASSOS

Panaghia
Panaghia

Continuă lectura

10 dorințe nebune. Sau nebunești?

Nu sunt vreo fană a jocurilor de tip leapșa, dar provocarea Dianei chiar mi-a plăcut, așa că m-am decis să-i dau curs și să mă gândesc ce dorințe nebune aș avea. Cred că m-am gândit la unele nebunești, mai degrabă :).

Uite-le aici:

1. Să dorm o noapte la Pelișor. Mă fascinează poveștile despre Regina Maria și sunt curioasă dacă se simte parfumul ei de violete prin încăperile ei din Pelișor, așa cum se spune. Continuă lectura

Copaci de prin lumea largă – galerie foto

Gibraltar
Gibraltar

Continuă lectura