2019 n-a fost un an în care să citesc prea mult, nici măcar obiectivul pe care mi l-am propus pe Goodreads n-a fost atins. Adevărul e că nu consider cititul un fel de competiție, nici măcar cu propria persoană și nu mi-am propus niciodată vreun maraton literar, așa cum văd că se poartă pe la alte case. Întotdeauna am citit fie de plăcere, fie din motive profesionale. Prin urmare, numărul mai mic de cărți citite decât cel pe care mi l-am propus, mai mult din joacă, nu e ceva care să mă deranjeze.
Mai puțin plăcut a fost că, spre sfârșitul anului, nu știu cum se face, dar am ales tot cărți nesatisfăcătoare (din punctul meu de vedere, evident). Parcă-mi descoperisem un talent ascuns până atunci să aleg tot cărți pe care să le abandonez apoi, mai devreme sau mai târziu. Fiindcă, de foarte multă vreme, nu termin o carte doar de dragul de a bifa încă una în lista cărților citite. Timpul e prea scurt și prea prețios ca să-mi permit să fac asta. Ultima pe listă, Un an la Oxford de Julia Whelan, o carte destul de lăudată, dar care mie nu mi-a plăcut prea mult. Continuă lectura
