Femei remarcabile în ficțiunea istorică: Katherine Parr

Katherine Parr (1512-1548) a fost una dintre reginele Angliei despre care se vorbește destul de puțin și e păcat, fiindcă a fost o personalitate remarcabilă, și nu doar pentru că a fost a șasea soție a lui Heniric al VIII-lea și a reușit să-i supraviețuiască, fără să fie repudiată. Dintre cele cinci predecesoare ale sale, doar una, Anne de Cleves, mai trăia în 1547, anul morții regelui. Prima soție, Katherine de Aragon, a fost repudiată și a murit exilată într-un castel izolat, alte două soții, Anne Boleyn și Katherine Howard, au fost decapitate, iar Jane Seymour, a murit dând naștere mult așteptatului moștenitor regal.

10 lucruri de reținut despre Katherine Parr

1. A fost botezată Katherine după prima soție a lui Henric al VIII-lea

Mama ei, Maud Green, era doamnă de companie a reginei Katherine de Aragon și și-a botezat prima fiică, născută la trei ani după ce Katherine de Aragon s-a căsătorit cu Henric al VIII-lea, în cinstea reginei. Așa se face că atât prima, cât și ultima soție a regelui au avut același nume, Katherine.

Continuă lectura „Femei remarcabile în ficțiunea istorică: Katherine Parr”

Un tur literar prin palatele lui Henric al VIII-lea

Henric al VIII-lea (1491–1547) a fost regele Angliei din 1509 până la moartea sa. A fost al doilea monarh al Casei Tudor, succedând tatălui său, Henric al VII-lea. Este unul dintre cei mai clebri suverani englezi, mai ales pentru faptul că a avut șase soții: Catherine de Aragon, Anne Boleyn, Jane Seymour, Anne de Cleves, Catherine Howard și Catherine Parr.

Henric VIII a fost al doilea fiu al lui Henric VII și al Elisabetei de York. Fratele său mai mare, a murit în 1502, iar a devenit prinț de Wales și moștenitor al tronului.

La început cel mai frumos prinț al creștinătății, cu o curte regală la care se cultivau artele și sportul, Henric s-a transformat treptat într-un rege necruțător cu dușmanii, capabil să trimită la moarte pe orice îi stătea în cale, inclusiv două dintre soțiile sale. Spre sfârșitul vieții devenise un tiran bolnav, dizgrațios, de care le era teamă tuturor.

Palatul Greenwich

Palatul Placentia, cunoscut și ca Palatul Greenwich a fost construit în 1443 de către Humphrey, Duce de Gloucester. După ce acesta a fost acuzat de înaltă trădare, palatul, denumit Bella Court, a fost preluat de Margareta de Anjou și redenumit Palace of Placentia. Se afla pe malul Tamisei, în apropierea Londrei. Henric al VII-lea a renovat masiv palatul, iar Charles al II-lea l-a demolat, în 1660, pentru a construi un nou palat, lucru care nu s-a mai întâmplat. Patruzeci de ani mai târziu, pe locul fostului palat a fost construit Greenwich Hospital, cunoscut azi ca Old Royal Naval College.

Credit foto: Wikipedia

Palatul Greenwich a jucat un rol important în viața lui Henric al VIII-lea,, chiar din ziua în care s-a născut acolo, în 1491. Tot acolo s-au născut fiicele lui, viitoare regine, Mary (în 1516) și Elizabeth (în 1533). Tot la Greenwich s-a căsătorit Henric al VIII-lea cu cea de-a patra lui soție, Anne de Cleves, în 1540.

Continuă lectura „Un tur literar prin palatele lui Henric al VIII-lea”

Cu furculița literară prin lume – Postul Paștelui la curtea lui Henric al VIII-lea

furculita-literara

Furculița literară a pornit într-o călătorie prin lume. Ea vrea să descopere obiceiurile culinare ale locuitorilor ei, astăzi și în alte vremuri. În călătoria ei, are parteneri de nădejde: scriitori, mai mult sau mai puțin celebri, care ne spun povestea bucătăriilor lumii.

Furculița literară a făcut o călătorie în timp, până în secolul al XVI-lea, la curtea lui Henric al VIII-lea, unde, împreună cu Anne de Cleves, a patra soție a regelui, a luat cina în sala mare a palatul regal. Regina a avut ocazia să descopere că englezii aveau „o conștiință îngăduitoare” când venea vorba de mâncarea din postul Paștelui, când nu se mânca deloc carne roșie, dar se consuma, în schimb, din plin, pui și pește.


Moștenirea Boleyn de Philippa Gregory

„Spre surprinderea mea, ni se servește pui, în plăcinte și tocane, fript cu ierburi aromate care te fac să-ți lase gura apă, scos de pe oase, căci pe perioada nu este considerat carne. Regele a decretat că în postul Paștelui puiul este echivalent cu peștele. Mai există tot felul de păsări de vânat (nici acestea nefiind carne, potrivit lui Dumnezeu și regelui), minunat prezentate, împănate unele cu altele pentru aromă și frăgezime. Există feluri consistente cu ouă (care nu sunt carne) și există într-adevăr pește: păstrăv din iazuri și preparate miunate din pește prins pe Tamisa și din pește de mare adus de pescarii care ies cu bărcile departe în larg ca să hrănească această curte lacomă. Mai sunt plăcinte cu raci de apă dulce și plăcinte cu sardele și cu heringi, ale căror capete mici și gustoase ies la iveală din aluatul gros de patiserie. De asemenea, există feluri de mâncare minunate din legume de primăvară, rareori servite la curte, și mă bucur să le am pe farfurie în această perioadă.”

Anne de Cleves
Credit foto: saveur.com

Din tot meniul acesta bogat, mi-a atras atenția plăcinta cu pește, ale căror capete ieșeau la iveală din aluatul gros de patiserie. Eram sigură că e doar imaginația autoarei. Dar nu, plăcinta cu capete de pește ițite din aluat chiar există și, dacă vă tentează s-o preparați, găsiți rețeta aici.

Te-ar putea interesa și: Cu furculița literară prin lume – Anglia în vremea dinastiei Tudor

ANNE BOLEYN: povestea ei spusă de Philippa Gregory și Hilary Mantel

Pe Philippa Gregory o citesc demult, am în bibliotecă toate cărțile care s-au tradus la noi plus una în limba engleză, iar cu Hilary Mantel am făcut cunoștință recent, datorită unui club de carte online, la care unul dintre titlurile propuse era ultimul volum dintr-o trilogie dedicată lui Thomas Cromwell.

Ce le aseamănă pe cele două scriitoare britanice? Un talent deosebit la scris și pasiunea pentru ficțiunea istorică, în general, și pentru Casa Tudor, în special.

Personajul care le-a atras atenția este unul dintre cele mai ofertante surse de inspirație din Casa Tudor, Anne Boleyn, cea de-a doua soție a regelui Henric al VIII-lea și mama reginei Elisabeta I.

Continuă lectura „ANNE BOLEYN: povestea ei spusă de Philippa Gregory și Hilary Mantel”

Insula de sub mare de Isabel Allende

Despre autoare:

Isabel Allende (n.1942) este o scriitoare și jurnalistă chiliano-americană, cunoscută pentru cărțile sale, în tradiția magic realistă, bazată adesea pe experiențele și amintirile proprii. S-a născut în Lima, Peru, unde tatăl ei, Tomas Allende (verișor cu primul președinte socialist chilian, Salvador Allende) lucra la ambasada chiliană. Poți citi mai multe despre Isabel Allende aici.

Despre carte:

„Privită de pe puntea corabiei, în mijlocul apelor tropicale, insula Saint-Domingue oferă iluzia unui paradis. Munții ei înalți sunt acoperiți de verdeață, câmpiile ei fertile sunt pline de roade. Dar, odată ce pune piciorul pe uscat, călătorul descoperă că pentru unii colonia franceza este un infern. Zarité Sedella pare sortită unei vieți de supunere tăcută și nefericire. S-a născut sclavă și, pentru că este sclavă, copiii ei nu îi aparțin, ci sunt o marfă de care stăpânii dispun cum vor. Pentru că este sclavă, nu îi este îngăduit să simtă, să vorbească, să gândească. Și totusâși, frumoasa mulatră va ști să-și croiască în Lumea Nouă un drum spre fericire și libertate, în pofida tuturor uraganelor istoriei care mătura la sfârșitul secolului al XVIII-lea Europa și Americile.” (elefant.ro)

Continuă lectura „Insula de sub mare de Isabel Allende”

Prin Arad, pe urmele personajelor din Mara lui Ioan Slavici

Prin Arad, pe urmele personajelor din Mara lui Ioan Slavici

După (zeci de) ani de la prima lectură, am recitit Mara de Ioan Slavici și eram tare curioasă cum am s-o găsesc azi față de cum mi s-a părut în anii adolescenței, ca lectură obligatorie pentru școală. Apropo de lecturile obligatorii, nu-mi amintesc să mi se fi părut o corvoadă, ceva imposibil de făcut, așa cum par să fie pentru tinerele generații de azi. Le luam ca atare, ceva ce trebuie să fac, iar unele dintre ele chiar mi-au plăcut. E drept că nu existau ispitele de azi.

Revenind la Mara lui Slavici, o să spun că mi-a plăcut, mult, mai mult ca în adolescență. Mi-a plăcut intriga, mi-au plăcut personajele, drept pentru care am pornit într-o plimbare prin locurile prin care i-au purtat pașii prin orașul în care locuiesc eu, Arad.

1. Mureșul

Mureșul este axul central, nu numai al Aradului, ci și al romanului Mara. Totul se întâmplă pe malurile Mureșului, fie în Arad, fie în Lipova.

Mureșul în aprilie 2021

„Acum însă nu era vară, ci primăvară și Murășul era lat, foarte lat, tulbure-gălbui și plin de spumă și de vâltori.”

Multe anotimpuri s-au scurs de atunci și multă apă a curs pe Mureș, dar tot la fel arată el primăvara.

Mureșul (Maris în latină, Maros în maghiară și Mieresch în germană) este un râu cu o lungime de 761 km, izvorăște în Munții Hășmașu Mare și se varsă în Tisa, marcând frontiera româno-maghiară pe o lungime de 22,3 km. A fost menționat de Herodot încă din anul 484 î.Hr. și este al doilea râu al României ca lungime și ca suprafață hidrografică.

Continuă lectura „Prin Arad, pe urmele personajelor din Mara lui Ioan Slavici”

7 cărți pe care nu le-aș reciti dar mă bucur că le-am citit

7 cărți pe care nu le-aș reciti

Lista de cărți de mai jos cuprinde cărți pe care le-am citit și mă bucur că am făcut-o, dar pe care, din motive diferite, nu le-aș reciti, cel puțin nu în viitorul previzibil, ca să zic așa.

1. Vânătorii de zmeie de Khaled Hosseini

Este o poveste tulburătoare, adesea șocantă despre prietenie, trădare, tensiuni etnice, sacrificiu, teamă, remușcare, răscumpărarea păcatului, dragoste. E o carte greu de citit, care te pune serios pe gânduri. Efectiv nu mi-a venit să cred de câtă cruzime sunt capabili unii reprezentanți ai rasei umane. E o carte atât de tulburătoare încât, atunci când am citit-o, am simțit de multe ori nevoia unor pauze în care să-mi trag sufletul.

Continuă lectura „7 cărți pe care nu le-aș reciti dar mă bucur că le-am citit”

Provocări literare – februarie 2021

De 3 x Agatha Christie, Hilary Mantel şi Delia Owens au fost scriitorii ale căror cărţi le-am citit în luna februarie, în cadrul provocărilor literare cărora m-am gândit să le dau curs.

În luna februarie provocările la care m-am gândit să răspund în anul 2021 m-au pus în fața următoarelor lecturi:

Oglinda spartă

1. Provocarea mea: Oglinda spartă de Agatha Christie

Titlul pe care l-am ales pentru luna februarie a fost Oglinda spartă, un roman din seria Marple a Agathei Christie, care ne prilejuiește o reîntoarcere în St Mary Meade, satul liniștit în care locuiește Miss Marple, sat pe care îl regăsim însă mult schimbat față de cum îl știam din alte cărți cărora le-a servit drept loc al acțiunii. Și locul în care este comisă prima crimă, Gossington Hall, ne este cunoscut din Cadavrul din bibliotecă, în care cadavrul unei tinere este găsit în fața șemineului din reședința familiei Bantry.

Oglinda spartă este o reușită frescă socială a satului englezesc, cu personaje interesante și credibile, dar și cu unele accente de umor britanic de bună calitate. Continuă lectura „Provocări literare – februarie 2021”

7 cărți în care o casă devine un personaj important

7 cărți în care o casă devine un personaj important

M-au fascinat dintotdeauna casele. Așa cum unii admiră, de exemplu, peisajele, mie îmi place să admir casele, fie în locurile noi în care ajung, fie atunci când mă aflu în orașul meu, pe străzi pe care le-am bătut de-o viață. Iar dincolo de arhitectura unei case, care poate să-mi placă sau nu, întotdeauna încerc să-mi imaginez oamenii care trăiesc dincolo de pereții casei. Probabil că la fel fac și unii dintre scriitori, atunci când dau viață unor povești în care o casă devine un adevărat (și important) personaj. Continuă lectura „7 cărți în care o casă devine un personaj important”

WOLF HALL de Hilary Mantel – intrigi la curtea lui Henric al VIII-lea

Wolf Hall

Despre autoare:

Dame Hilary Mary Mantel (n. , Marea Britanie) este o scriitoare engleză, critic și jurnalist. Familia din care provine are origini în Irlanda, dar părinții ei sunt englezi. Numele Mantel este al bunicului ei și Hilary îl poartă de la 11 ani. A început să scrie în 1974. S-a căsătorit în 1972 cu Gerald McEwen, împerună cu care a locuit în Botswana în 1977 și apoi patru ani în Jeddah.

În anul 2009, romanul Wolf Hall a câștigat premiul Booker Prize, cel mai important premiu literar pentru opere scrise în limba engleză.

Despre carte:

Anglia, 1520. Henric al VIII-lea dorește să anuleze căsătoria cu Caterina de Aragon și să o ia de soție pe Anne Boleyn. Poporul și Europa catolică se opun. Un singur om îndrăznește să-și pună în joc viața pentru a câștiga bunăvoința regelui: Thomas Cromwell, un personaj original, deopotrivă fermecător și ticălos, idealist și oportunist, fin cunoscător al caracterului uman și cu o energie fără seamăn.

Politician desăvârșit, de neclintit în ambiția sa, Cromwell își croiește cu abilitate drum într-o lume ostilă. Opunându-se parlamentului, politicii de stat și papalității, Cromwell este pregătit să redefinească Anglia conform voinței lui Henric și propriilor sale dorințe. Dar Henric este schimbător: binevoitor într-o zi, gata să ucidă în alta.

Cu un stil inimitabil, Hilary Mantel înfățișează tabloul unei societăți în prag de schimbare, în care indivizii luptă cu propriul destin sau îl acceptă cu pasiune și curaj. Romanul recreează o perioadă în care succesul oferă puteri nelimitate, dar o singură greșeală aduce moartea.” (©Litera)


Henric al VIII-lea și Anne Boleyn
Henric al VIII-lea și Anne Boleyn. Sursa foto: Wikipedia.ro

Wolf Hall este o carte pe care n-aș fi citit-o probabil niciodată, dacă n-ar fi fost Reading Room a Ducesei de Cornwall, care ne-a propus spre lectură The Mirror and The Light, a treia carte din trilogia scrisă de Hilary Mantel, o autoare, înțeleg, apreciată și bine vândută în Marea Britanie, dar de care eu n-am auzit până acum. Cum cartea propusă pentru Reading Room nu s-a tradus încă în România, am zis că, în așteptarea ei, ar fi bine s-o iau de la început cu trilogia. Prima dată am dat de O regină pe eșafod, de la Humanitas Fiction, care e volumul II. Să nu mă întrebați cum de a publicat Humanitas doar volumul II dintr-o trilogie, că n-aș ști să vă spun. Apoi am descoperit primul volum, Wolf Hall (de la Cartea pentru toți, Editura Litera), dar mi-a luat ceva până mi-am dat seama că există și ediția în limba română, cu coperta identică cu cea în limba engleză. M-am dumirit abia când i-au atașat o banderolă galbenă, pe care scria în limba română. Apropo de titlu, nici până la final nu am priceput de ce se numește cartea asta Wolf Hall, care apare abia la final, până atunci fiind menționat de două ori, în trecere, ca reședință a familiei Seymour, din care provine Jane Seymour, a treia soție a lui Henric al VIII-lea.

Continuă lectura „WOLF HALL de Hilary Mantel – intrigi la curtea lui Henric al VIII-lea”