Provocarea lunii februarie – cartea preferată din seria favorită

Cărțile lui Cupidon – ziua 16

Cei care mai citesc ce scriu pe aici știu deja, probabil, că nu sunt neapărat o cititoare de serii, dar se mai întâmplă uneori să dau peste câte o serie care chiar să-mi placă. Așa a fost trilogia În țara norului alb de Sarah Lark, pe care am citit-o la recomandarea unei colege de cancelarie, care mi-a și împrumutat cartea, fiindcă la vremea aceea nu se găsea pe nicăieri. Între timp, editura RAO a reeditat-o, așa că ar trebui să profit și s-o cumpăr până nu dispare iar. Ceea ce îți recomand și ție, cititorule!

Toate cele trei cărți din serie sunt foarte bune, dar preferata mea este prima dintre ele. Este o lectură consistentă (are peste 700 de pagini), dar n-o să te plictisești nici măcar o secundă și dă startul unei minunate saga de familie.

In-tara-norului-alb

Reclame

Provocarea lunii februarie – CUPLUL favorit dintr-o carte

Cărțile lui Cupidon – ziua 14

Când vine vorba de cuplul favorit dintr-o carte, nu stau pe gânduri nicio secundă și mă gândesc la Scarlett O’Hara și Rhett Butler, protagoniștii romanului meu preferat, Pe aripile vântului de Margaret Mitchell.

Poate că și actorii Vivien Leigh și Clark Gable, care i-au interpretat pe Scarlett și pe Rhett au o „vină” pentru asta.

Sunt curioasă: care este cuplul tău favorit din cărțile citite?

Provocarea lunii februarie – o carte și o lumânare

Cărțile lui Cupidon – ziua 10

Provocarea lunii februarie merge mai departe, azi cu o temă la modă:  o carte și o lumânare. Cel mai bine se potrivește chiar cartea pe care o ciesc acum, Pergamentul uitat de Philipp Vanderberg. S-ar fi potrivit și mai bine dacă editura nu ar fi ales s-o publice cu niște caractere atât de mici încât e exclus s-o citești la o lumină de intensitatea celei a unei lumânări. Nici culoarea hârtiei sau contrastul cu literele nu ajută prea mult. Păcat, fiindcă e o carte foarte bună!

pergamentul-uitat

Mary, Queen of Scots (2018) – un film de văzut neapărat

mary-queen-of-scots-film

Mary, regina scoțienilor (și nu a Scoției, cum greșit se spune câteodată) spune o poveste binecunoscută de altfel, cea a două femei, două regine rivale, Elisabeta a I-a și Mary Stuart. Trăind într-o lume a bărbaților, cele două sunt nevoite să lupte (nu neapărat pe câmpul de bătălie) pentru a-și păstra tronul și chiar și capul. Una dintre ele le pierde pe amândouă, mai întâi tronul apoi și capul. Continuă lectura

Ultimul tren spre Istanbul de Ayșe Kulin

Despre autoare:

Ayşe Kulin (n.1941) este una dintre cele mai citite scriitoare din Turcia de azi. Scrie romane, povestiri și scenarii de film și televiziune. Cărțile sale au fost traduse în mai multe limbi și s-au vândut în peste 10 milioane de exemplare. A fost căsătorită de două ori și are 4 copii. Locuiește în Istanbul, împreună cu familia sa. 

Despre carte:

Aparent, Ultimul tren spre Istanbul este o poveste de dragoste, în realitate însă, tema principală a romanului o reprezintă atrocitățile comise în timpul celui de-al doilea război mondial în numele diferențelor de ordin religios. 

Ultimul tren spre Istanbul a fost pentru mine o lectură interesantă, în primul rând pentru că mi-a oferit o altă perspectivă asupra celui de-al doilea război mondial, venind dintr-o cultură diferită. Tot ce am citit până acum despre acest subiect (nu neapărat unul dintre favoritele mele) a fost scris de autori americani sau britanici și e prima dată când citesc ceva pe tema asta scris de un autor turc.

ultimul-tren-istanbul Continuă lectura

Personajele literare ale anului 2018

personaje-2018

Despre cărțile anului 2018 am scris deja, și cum beletristica ocupă un loc important în lecturile mele, se cuvine să dăm Cezarului ce-i a Cezarului, adică să trecem în revistă și personajele care au populat cărțile citite în 2018.

1. Personajul masculin preferat al anului

Fiindcă pentru mine se pare că a fost anul Agatha Christie, personajul preferat n-ar putea să fie decât micul (la stat) detectiv belgian, Hercule Poirot. Un personaj care ar ocupa, cu siguranță, un loc de frunte într-un ipotetic top al personajelor mele preferate din toate timpurile. Dar, cum nu-mi prea place să fac topuri, Hercule Poirot va trebui să se mulțumească cu titlul de personaj preferat al anului 2018. Continuă lectura

Soția secretă de Gill Paul – recenzie

Despre autoare:

Gill Paul (născută la Glasgow) este o scriitoare britanică de ficțiune și nonficțiune, cunoscută mai ales pentru romanele sale de ficțiune istorică.

Despre carte:

„Existaseră o mulțime de teorii ale conspirației despre Romanovi, cu zeci de impostori care se iviseră de-a lungul timpului, dar cercetătorii dovediseră categoric că muriseră cu toții.”

Și totuși, ce-ar fi fost dacă una dintre Marile Ducese Romanov ar fi scăpat cu viață din masacrul din noaptea de 16/17 iulie 1917? Și nu e vorba despre Anastasia, ca în poveștile multora, ci de Tatiana, a doua fiică a țarului Nicolae al II-lea. Și nu e o teorie a conspirației, ci un excelent exercițiu de imaginație, care pleacă de la realitatea istorică și se transformă într-o ipotetică poveste de dragoste dintre Marea Ducesă și un ofițer din garda imperială. Continuă lectura

Secretul orhideei de Lucinda Riley – recenzie

secretul-orhideei

Despre autoare:

Lucinda Riley (n.1966, Irlanda) este o scriitoare de romane de ficțiune istorică. Și-a petrecut primii ani de viață în Irlanda, după care, împreună cu părinții, s-a mutat în Anglia. A fost actriță de teatru, film și televiziune, dar, din cauza unei probleme de sănătate, a fost nevoită să-și întrerupă cariera artistică, s-a căsătorit și a început să scrie. A publicat primul roman la vârsta de 24 de ani.

Cărțile ei au fost traduse în peste 35 de limbi și s-au vândut în lumea întreagă, în peste 15 milioane de exemplare.

Este căsătorită și are 4 copii.

Despre carte:

Secretul orhideei  este un roman de ficțiune istorică care mi-a plăcut foarte mult. Aș zice că aduce pe undeva cu unele dintre cărțile scrise de Kate Morton. Stil de scris asemănător, două povești de viață la o distanță mare de timp, un conac englezesc și un secret de familie care se lasă greu descoperit.

Am fost surprinsă să citesc pe Goodreads că unii cititori au asemănat cartea cu un chic-lit, mie nu mi s-a părut deloc așa.

Totul începe cu povestea unui prinț al Siamului care îi dăruiește femeii pe care o iubește o pretinsă orhidee neagră. Pretinsă, pentru că era, de fapt, o floare vopsită, fără ca prințul să știe asta. Continuă lectura

Ultimul dintre Tudori de Philippa Gregory – recenzie

ultimul-tudor

Despre autoare:

Philippa Gregory (n.1954) este o celebră autoare britanică de romane istorice despre care poți citi mai multe aici.

Despre carte:

Cu ceva timp în urmă, când am citit Rivalități sângeroase la curtea Tudorilor de Brandy Purdy mă întrebam, cumva retoric, ce-ar putea să scoată Philippa Gregory din povestea celor trei surori Grey? Habar n-aveam că răspunsul nu se va lăsa prea mult așteptat și că va apărea sub numele Ultimul dintre Tudori. Apropo de nume, e o traducere a numelui romanului în limba engleză, The Last Tudor, dar în română parcă sună cumva ciudat, mai ales că ultimul dintre Tudori e, de fapt, ultima, adică o femeie. Mai exact, regina Elisabeta I, deși ultimul paragraf al romanului sugerează că cea mai mică dintre surorile Grey ar fi ultima dintre Tudori. Continuă lectura

Cu furculița literară prin lume – Anglia în vremea dinastiei Tudor

Furculița literară a pornit într-o călătorie prin lume. Ea vrea să descopere obiceiurile culinare ale locuitorilor ei, astăzi și în alte vremuri. În călătoria ei, are parteneri de nădejde: scriitori, mai mult sau mai puțin celebri, care ne spun povestea bucătăriilor lumii.

Astăzi, furculița literară este invitată la nuntă și nu orice fel de nuntă, ci una triplă. Două dintre mirese sunt nepoatele surorii lui Henric al VIII-lea, Mary Tudor, iar cea de-a treia este fiica puternicului duce de Northumberland. Mai mult decât atât, una dintre surori, Jane Grey avea să devină în scurt timp, e adevărat că pentru doar nouă zile, regina Angliei. Cu alte cuvinte, o nuntă (aproape) regală.


rivalitati-sangeroase

„Erau piramide din fructe și alune, brânzeturi și bomboane, chiar păsări mici, prăjite, și crabifierți până căpătaseră o nuanâă de roșu turbat. Erau atât de multe, aranjate în grămezi mari, încât îmi era teamă că se vor prăbuși într-o avalanșă peste vreun oaspete care nu-ți dădea seama și îndrăznea să tragă o bomboană din partea de jos. Și, în centrul tuturor, o țară a minunilor, imensă și uluitoare, sub forma unei salate cu toate sortimentele de verdețuri, legume, rădăcinoase și flori date prin zahăr pe care și le putea imagina cineva, aruncate și amestecate într-un vas mare aurit, în formă de scoică, peste care domina o mare sculptură de marțipan ce se ridica din mijlocul salatei, înfățișând trei sirene făcute după chipul mireselor,cu morcovi și napi, și toate legumele care puteau fi sculptate în formă de pești, rechini, balene, delfini și broaște țestoase înotând în marea de verdețuri a salatei.”

Pe cât de spectaculoasă a fost salata, pe atât de dăunătoare s-a dovedit pentru unii dintre invitați, atinși de o bruscă indigestie. Unii, mai norocoși, au avut parte de leacuri tămăduitoare:

„- Am un tonic din țelină, sirop de mentă și pelin, dulceață de trandafiri, gutui, bomboane de ghimbir și semințe de anason date prin zahăr, dacă vreți, toate sunt bune pentru calmarea unei furtuni în stomac.”

Să țineți minte remediile astea pentru când va fi nevoie de ele, da?

Rivalități sângeroase la curtea Tudorilor de Brandy Purdy