Soția secretă de Gill Paul – recenzie

Despre autoare:

Gill Paul (născută la Glasgow) este o scriitoare britanică de ficțiune și nonficțiune, cunoscută mai ales pentru romanele sale de ficțiune istorică.

Despre carte:

„Existaseră o mulțime de teorii ale conspirației despre Romanovi, cu zeci de impostori care se iviseră de-a lungul timpului, dar cercetătorii dovediseră categoric că muriseră cu toții.”

Și totuși, ce-ar fi fost dacă una dintre Marile Ducese Romanov ar fi scăpat cu viață din masacrul din noaptea de 16/17 iulie 1917? Și nu e vorba despre Anastasia, ca în poveștile multora, ci de Tatiana, a doua fiică a țarului Nicolae al II-lea. Și nu e o teorie a conspirației, ci un excelent exercițiu de imaginație, care pleacă de la realitatea istorică și se transformă într-o ipotetică poveste de dragoste dintre Marea Ducesă și un ofițer din garda imperială. Continuă lectura

Reclame

Secretul orhideei de Lucinda Riley – recenzie

secretul-orhideei

Despre autoare:

Lucinda Riley (n.1966, Irlanda) este o scriitoare de romane de ficțiune istorică. Și-a petrecut primii ani de viață în Irlanda, după care, împreună cu părinții, s-a mutat în Anglia. A fost actriță de teatru, film și televiziune, dar, din cauza unei probleme de sănătate, a fost nevoită să-și întrerupă cariera artistică, s-a căsătorit și a început să scrie. A publicat primul roman la vârsta de 24 de ani.

Cărțile ei au fost traduse în peste 35 de limbi și s-au vândut în lumea întreagă, în peste 15 milioane de exemplare.

Este căsătorită și are 4 copii.

Despre carte:

Secretul orhideei  este un roman de ficțiune istorică care mi-a plăcut foarte mult. Aș zice că aduce pe undeva cu unele dintre cărțile scrise de Kate Morton. Stil de scris asemănător, două povești de viață la o distanță mare de timp, un conac englezesc și un secret de familie care se lasă greu descoperit.

Am fost surprinsă să citesc pe Goodreads că unii cititori au asemănat cartea cu un chic-lit, mie nu mi s-a părut deloc așa.

Totul începe cu povestea unui prinț al Siamului care îi dăruiește femeii pe care o iubește o pretinsă orhidee neagră. Pretinsă, pentru că era, de fapt, o floare vopsită, fără ca prințul să știe asta. Continuă lectura

Ultimul dintre Tudori de Philippa Gregory – recenzie

ultimul-tudor

Despre autoare:

Philippa Gregory (n.1954) este o celebră autoare britanică de romane istorice despre care poți citi mai multe aici.

Despre carte:

Cu ceva timp în urmă, când am citit Rivalități sângeroase la curtea Tudorilor de Brandy Purdy mă întrebam, cumva retoric, ce-ar putea să scoată Philippa Gregory din povestea celor trei surori Grey? Habar n-aveam că răspunsul nu se va lăsa prea mult așteptat și că va apărea sub numele Ultimul dintre Tudori. Apropo de nume, e o traducere a numelui romanului în limba engleză, The Last Tudor, dar în română parcă sună cumva ciudat, mai ales că ultimul dintre Tudori e, de fapt, ultima, adică o femeie. Mai exact, regina Elisabeta I, deși ultimul paragraf al romanului sugerează că cea mai mică dintre surorile Grey ar fi ultima dintre Tudori. Continuă lectura

Cu furculița literară prin lume – Anglia în vremea dinastiei Tudor

Furculița literară a pornit într-o călătorie prin lume. Ea vrea să descopere obiceiurile culinare ale locuitorilor ei, astăzi și în alte vremuri. În călătoria ei, are parteneri de nădejde: scriitori, mai mult sau mai puțin celebri, care ne spun povestea bucătăriilor lumii.

Astăzi, furculița literară este invitată la nuntă și nu orice fel de nuntă, ci una triplă. Două dintre mirese sunt nepoatele surorii lui Henric al VIII-lea, Mary Tudor, iar cea de-a treia este fiica puternicului duce de Northumberland. Mai mult decât atât, una dintre surori, Jane Grey avea să devină în scurt timp, e adevărat că pentru doar nouă zile, regina Angliei. Cu alte cuvinte, o nuntă (aproape) regală.


rivalitati-sangeroase

„Erau piramide din fructe și alune, brânzeturi și bomboane, chiar păsări mici, prăjite, și crabifierți până căpătaseră o nuanâă de roșu turbat. Erau atât de multe, aranjate în grămezi mari, încât îmi era teamă că se vor prăbuși într-o avalanșă peste vreun oaspete care nu-ți dădea seama și îndrăznea să tragă o bomboană din partea de jos. Și, în centrul tuturor, o țară a minunilor, imensă și uluitoare, sub forma unei salate cu toate sortimentele de verdețuri, legume, rădăcinoase și flori date prin zahăr pe care și le putea imagina cineva, aruncate și amestecate într-un vas mare aurit, în formă de scoică, peste care domina o mare sculptură de marțipan ce se ridica din mijlocul salatei, înfățișând trei sirene făcute după chipul mireselor,cu morcovi și napi, și toate legumele care puteau fi sculptate în formă de pești, rechini, balene, delfini și broaște țestoase înotând în marea de verdețuri a salatei.”

Pe cât de spectaculoasă a fost salata, pe atât de dăunătoare s-a dovedit pentru unii dintre invitați, atinși de o bruscă indigestie. Unii, mai norocoși, au avut parte de leacuri tămăduitoare:

„- Am un tonic din țelină, sirop de mentă și pelin, dulceață de trandafiri, gutui, bomboane de ghimbir și semințe de anason date prin zahăr, dacă vreți, toate sunt bune pentru calmarea unei furtuni în stomac.”

Să țineți minte remediile astea pentru când va fi nevoie de ele, da?

Rivalități sângeroase la curtea Tudorilor de Brandy Purdy

Rivalități sângeroase la curtea Tudorilor de Brandy Purdy – recenzie

Despre autoare:

Brandy Purdy este o autoare britanică de romane de ficțiune istorică. A scris mai multe romane dedicate dinastiei Tudor, dar și altor personaje istorice.

Despre carte:

Rivalități sângeroase la curtea Tudorilor este un titlu de roman prost ales. Știu că e un început neobișnuit pentru un articol despre o carte, dar fiind un dinaroman istoric neconvențional, poate că merită asta.Titlul original, Queen’s Rivals, ar fi putut fi tradus mai simplu și mai sugestiv ca Rivalele reginei.

rivalitati-sangeroase Continuă lectura

Fata cu cercel de perlă de Tracy Chevalier

Despre autoare:

Tracy Chevalier (n.1962) este o scriitoare născută în Statele Unite ale Americii și naturalizată în Marea Britanie, despre care am scris aici.

Despre carte:

Fata cu cercel de perlă  a lui Johannes Vermeer este unul dintre cele 35 de tablouri rămase în urma pictorului olandez și, probabil cel mai celebru. Olandezul Vermeer și italianul Rafael sunt pictorii mei preferați, iar dacă ar fi să fac un clasament (de amator, desigur) al tablourilor care-mi plac cel mai mult, Fata cu cercel de perlă ar ocupa primul loc. E atâta frumusețe, gingășie și mister în pictura asta, încât mi-a plăcut din prima secundă în care am văzut o reproducere.

fata-cu-cercel-de-perla

Fata cu cercel de perlă a romancierei Tracy Chevalier este un roman de ficțiune istorică, despre creația picturii lui Vermeer și care încearcă să răspundă la întrebarea „Cine a fost fata pe care a imortalizat-o pictorul?” Despre viața personală a lui Vermeer se știu relativ puține lucruri, așa că a fost loc suficient pentru ficțiune.

Fata cu cercel de perlă este un roman de atmosferă, care lasă cititorul să pătrundă în intimitatea caselor olandeze de secol XVII și să-și facă o idee bine conturată despre viața locuitorilor din orașul Delft, unde se petrece acțiunea.

Unii spun că e un roman de dragoste. O dragoste unilaterală aș zice eu, Griet fiind îndrăgostită de stăpânul său, dar în ce-l privește pe acesta, lucrurile sunt discutabile, din punctul meu de vedere. E adevărat că, la un moment dat, Vermeer încearcă o apropiere fizică de Griet și o mângâie pe obraz, dar cred că a fost, mai degrabă, dragostea pentru pictura căreia îi era model, decât pentru fată.

Fata cu cercel de perlă nu e singurul tablou despre care e vorba în romanul lui Tracy Chevalier. Au mai fost evocate Vedere din Delft, Fata cu paharul de vin, Lăptăreasa, Concertul, Fata care scrie, Femeia cu carafa.

Vermeer-view-of-delft
Vermeer, Vedere din Delft. Sursa foto: Wikipedia

Personajele

Griet este o tânără care, după ce tatăl său își pierde vederea și nu mai poate lucra ca faianțar, se angajează ca servitoare în casa familiei Vermeer. Adaptarea este dificilă, mai ales că nici unul dintre membrii familiei nu o primesc cu simpatie și cu atțt mai mult cu cât este o familie catolică, Griet provenind dintr-una protestantă. Singura care-i arată uneori bunăvoință este Maria Thins, mater familias. Griet face curățenie în atelierul pictorului, o însărcinare dificilă fiindcă nu are voie să miște niciun lucru de la locul lui, atunci când maestrul lucrează la un tablou. Deși pictorul este o prezență foarte discretă, Griet reușește să se apropie și chiar să se îndrăgostească de el.

Maria Thins, soacra lui Vermeer, conducea, cumva din umbră, casa Vermeer și era o „persoană obișnuită să aibă grijă de cei care nu erau la fel de abili ca ea”. Inclusiv de fiica ei, Catharina, care părea că nu poate duce nimic la bun sfârșit. În afară de a naște copii, unul după altul. Este energică, înțeleaptă și nu se sfiește să ascundă unele lucruri de fiica sa, ursuza și veșnica gravida Catharina, atunci când interesel familiei o cer. Din colțul în care stă și fumează pipă, Maria Thins trage sforile întregii familii.

În ce-l privește pe Vermeer însuși, deși personalitatea lui domină întreaga poveste, el rămâne până la sfârșit un personaj misterios, chiar și pentru Griet, personajul principal și naratorul poveștii. Nu i se spune niciodată pe nume, este pomenit doar ca „el”, ca și cum ar fi o fantomă care plutește prin casă. Foarte rar participă la viața de familie, fie este plecat prin oraș fie, cel mai adesea este înfățișat în atelierul său, aflat la ultimul etaj al casei, unde nici măcar soția sa nu are voie să pătrundă. Cocoțat în turnul său de fildeș, Vermeer domină întreaga familie și este preocupat numai de picturile sale. Un personaj egocentric, căruia nu-i pasă prea mult de cei din jurul lui. Împrumută bijuteriile soției sale ca să-și împodobească modelele cu ele, iar când aceasta se opune, le subtilizează cu ajutorul soacrei sale. Când o pictează pe Griet, o pune să-și facă găuri în urechi ca să-și pună cerceii de perle. Și chiar dacă nu se vede decât o ureche, el o chinuie oblingând-o să le găurească pe ambele. Un geniu cu siguranță, dar un personaj fără caracter, la fel de sigur (în romanul lui Tracy Chevalier, fiindcă nu putem ști cât e adevăr și cât ficțiune).

„Când am făcut curat în atelier n-am văzut nimic care să-mi arate că el fusese acolo. Nu se schimbasenimic, paletele erau curate, pictura însăși părea neatinsă. Dar simțeam că el fusese acolo.”

Celelalte personaje, Catharina, fiicele familiei Vermeer, servitoarea Tanneke, măcelarul Pieter sau părinții lui Griet, își ocupă și ele locul în această poveste picturală ca într-un puzzle colorat.

Evaluarea mea

  • Subiect            – interesant, posibila geneză a unui tablou celebru
  • Scriitură         – lejeră, accesibilă, ușor de parcurs, fără figuri de stil
  • Redactare       – foarte bună
  • Traducere       – foarte bună
  • Copertă           – frumoasă
  • Goodreads       5/5 stele.

Cartea poate fi comandată aici, aici sau aici.

Lectură plăcută!

10 cărți cu titluri colorate

carti-titluri-colorate

Dacă tot e joi, am adunat la un loc zece cărți al căror titlu are în el câte o culoare – sau o non-culoare, cum zic specialiștii că sunt alb și negru. Vor mai urma și alte ediții colorate, fiindcă se pare că e un subiect generos.

1. Regina roșie de Philippa Gregory

Regina roșie din romanul istoric al Philippei Gregory este Margaret Beaufort, o femeie foarte tenace, care și-a dedicat viața unui singur scop, urcarea pe tron a fiului său, Henry Tudor. În cele din urmă, a reușit, întemeind astfel dinastia Tudor. I s-a spus regina roșie fiindcă aparținea Casei Lancaster, al cărei simbol era trandafirul roșu. Un personaj foarte enervant, regina roșie, aș zice. Continuă lectura

Cu furculița literară prin lume – Londra eduardiană

Furculița literară a pornit într-o călătorie prin lume. Ea vrea să descopere obiceiurile culinare ale locuitorilor ei, astăzi și în alte vremuri. În călătoria ei, are parteneri de nădejde: scriitori, mai mult sau mai puțin celebri, care ne spun povestea bucătăriilor lumii.

Astăzi, furculița literară a fost invitată la Palatul Buckingham, la balul debutantelor, împreună cu Victoria Bredon, o tânără care-și făcea astfel intrarea în înalta societate londoneză.


Camera rubinie de Pauline Peters

camera-rubinie

În Londra anului 1907, tinerele aristocrate își făceau anunțată intrarea în înalta societate prin participarea la un bal al debutantelor, la palatul regal. În pauzele dintre dansuri și conversații ușoare, invitații se delectau cu mâncăruri alese.

„Etajere din argint cu mere, pere și felii de pepene galben în jurul splendidelor bucăți de ananas tronau printre platouri din care se revărsau bucatele. Văzu carne rece și caldă, pui în aspic, șuncă, diversele fripturi, rațe la grătar și fazanii decorați cu propriile pene. Printre acestea se iveau homari roșii, scoici, somon și păstrăvi, plus un imens platou cu o cambulă aburindă. Salatele erau aranjate în grămăjoare garnisite cu felii de ouă fierte, lămâi sau alte fructe. Mai văzu limbă de vită pe pat de legume, pateuri, jeleuri așezate în formă de turnulețe și prăjituri glazurate.”

Probabil că mâncărurile erau destinate însoțitorilor debutantelor, că nu-mi pot imagina cum ar fi putut ele să înghită ceva, strânse în corset cum erau :).

 

Camera rubinie de Pauline Peters

Despre autoare:

Pauline Peters (n.1966) este pseudonimul jurnalistei germane Beate Sauer, autoarea unor romane istorice și polițiste. Locuiește și lucrează ca autor independent în Koln.

Despre carte:

Publicat în 2018 de RAO
Format: 210×130
Tip copertă: Cartonată
Număr pagini: 448
ISBN: 978-606-006-060-4

camera-rubinie Continuă lectura

10 cărți cu și despre REGINE

carti-cu-regine

Pentru cei care au mai trecut pe-aici nu e, probabil, un secret că romanele istorice și de ficțiune istorică se numără printre preferatele mele. Și dintre ele, cel mai mult îmi plac cele cu regi și regine. Dacă ar fi să fac o glumă, cred că într-o viață anterioară am fost regină, sau măcar prințesă :).

Prin urmare, am o listă consistentă de cărți cu tematică regalăș dar regula jocului – stabilită chiar de mine – e clară și trebuie neapărat respectată.

1. Fiica eminenței cenușii de Philippa Gregory

Anne Neville este fiica lui Richard Neville, conte de Warwick, personaj foarte influent la curtea regală engleză, motiv pentru care este poreclit Făcătorul de regi. Anne, la fel ca sora sa, Isabel, nu sunt decât niște pioni în jocurile pentru putere ale tatălui și, mai târziu, ale soților lor. Povestea nefericită a Annei Neville arată statutul real al femeii, fie ea și regină, în secolul al XV-lea și constrângerile la care erau supuse femeile. Continuă lectura