7 bunătăți tradiționale din lumea largă pe masa mea de Crăciun

Cum anul acesta nici nu s-a pus problema unei călătorii într-o altă țară, fie ea și apropiată, iar posibilitatea uneia este încă improbabilă în viitorul apropiat, am zis că, dacă nu putem noi să mergem, măcar să vină câteva țări la noi, sub forma unor preparate culinare pe masa de Crăciun. Dacă nu merge Mahomed la munte, să vină muntele la Mahomed!

Acestea fiind zise, cu ajutorul neprețuit al mamei mele și al Lidl România, pe masa noastră de Crăciun vor fi, printre multe altele, câteva bunătăți de prin lumea largă (europeană, mai precis).

1. Cozonac cu nucă românesc

Continuă lectura „7 bunătăți tradiționale din lumea largă pe masa mea de Crăciun” →

7 cărți cu titlu albastru

Iată că, după cărți cu copertă albastră, a venit și rândul cărților cu titlu … albastru, mai exact, al cărților care au cuvântul albastru în titlu.

**1. Albastrul din miez de noapte de Simone van der Vlugt**

„In Olanda secolului al XVII-lea, o tânără văduvă dintr-un sat pierdut printre poldere se luptă să-și împlinească visul dintotdeauna: acela de a-și câștiga traiul pictând. După moartea misterioasă a soțului, Catrijn vinde toate lucrurile din gospodărie și pleacă să-și încerce norocul la oraș. Astfel ajunge în Amsterdam și în cele din urmă în Delft, unde reușește să obțină o slujbă ca ajutor de pictor într-un atelier de ceramică. Viața lui Catrijn pare să-și fi găsit făgașul, mai ales când proprietarul atelierului, cucerit de frumusețea și talentul ei, o cere în căsătorie. Dar secretele întunecate ale trecutului o urmăresc pretutindeni, năruindu-i orice speranțe într-un viitor fericit. O frescă a Epocii de Aur a Olandei, Albastrul din miez de noapte zugrăvește cu o veridicitate fascinantă perioada de înflorire a atelierelor de ceramică din Delft și a picturii unor mari maeștri precum Rembrandt și Vermeer, dar și traiul de zi cu zi al olandezilor sau epidemia de ciumă care a decimat populația.” (©elefant.ro)

O carte bună și din care poți afla câte ceva despre perioada respectivă. Continuă lectura „7 cărți cu titlu albastru” →

Călătorii prin Europa de Bill Bryson – recenzie

Despre autor:

Bill Bryson (n.1951, SUA) este un autor anglo-american despre care am scris mai multe aici.

Despre carte:

Continuă lectura „Călătorii prin Europa de Bill Bryson – recenzie” →

Salzburg – orașul sării și a lui Mozart

Salzburg, oraș al cărui nume vine de la sare (salz înseamnă sare în limba germană), la fel ca Salzach, râul care îl străbate, este un oraș despre care se spune că ar fi unul dintre cele mai frumoase orașe ale Europei, atât datorită arhitecturii cât și peisajului de vis de care este înconjurat.

Salzburg își datorează celebritatea și lui Mozart, care s-a născut și a locuit pentru o vreme în oraș, dar și celebrului film Sunetul muzicii.

Salzburg, un oraș baroc superb, cu 150000 de locuitori, al patrulea ca mărime în Austria, fiind vizitat de peste 2 milioane de turiști anual.

Orașul este așezat la poalele masivului Monchsberg și este vegheat din vârful lui de cetatea Hohensalzburg.

Hohensalzburg este simbolul orașului Salzburg, cetatea fiind construită în 1077 și extinsă în 1500, când a devenit una dintre cele mai mari fortificații ale Europei. N-a fost cucerită niciodată, fiind asediată o singură dată, în 1525, în tinpul unei revolte a minerilor, fermierilor și țăranilor, asediu încheiat cu un acord. Astăzi oferă o panoramă superbă asupra orașului Salzburg. Continuă lectura „Salzburg – orașul sării și a lui Mozart” →

10 cărți pentru pasionații de călătorii

Marile mele pasiuni sunt cărțile și călătoriile. Sau călătoriile și cărțile, fiindcă n-aș putea spune care dintre ele ar trebui să fie prima. Îmi place mult să citesc, dar la fel de mult și să călătoresc, așa că încerc să combin cele două pasiuni ale mele. Întotdeauna când călătoresc am o carte la mine, ca să nu pierd nicio clipă liberă fără să citesc măcar o pagină sau două. Pe de altă parte, îmi place mult să călătoresc prin lume, călăuzită de imaginația scriitorilor și, eventual, de personaje interesante. Și, cînd ultima pagină a fost citită, să pot spune „Am fost acolo!”. Continuă lectura „10 cărți pentru pasionații de călătorii” →

Muntenegru fără cuvinte

Continuă lectura „Muntenegru fără cuvinte” →

São Bento – gara pe care ar trebui s-o vizitezi

Atunci când vine vorba despre gară, te gândești, desigur, la un loc de unde poți să iei trenul ca să te duci în vacanță. Sau, dimpotrivă, locul unde te aduce trenul când te întorci acasă. Sau unde schimbi trenul spre altă destinație. Dacă ar fi s-o întrebi pe Wikipedia (oare Wikipedia is a she?) ți-ar răspunde că o stație de cale ferată (sau gară, propriu: clădirea de călători) este punctul de acces al călătorilor și/sau mărfurilor la calea ferată, în plus stația tehnică pentru mișcarea și formarea trenurilor, cu măcar două linii și un macaz. Și atunci de ce te-ai apuca să vizitezi o gară? Pentru că gara São Bento sau Estação de São Bento cum îi zic portughezii, nu este o gară ca toate altele. Ea nu este celebră pentru trenurile care vin și pleacă de acolo spre/din împrejurimile orașului Porto, ci pentru că este o adevărată operă de artă. Nu știu dacă e cea mai frumoasă gară din lume, cum pretind unii, dar cu siguranță e cea mai frumoasă gară pe care am văzut-o eu. Și am văzut-o nu pentru că am ajuns la São Bento atunci când am venit cu trenul de la Lisabona (la gara Campanhã am „aterizat”), ci pentru că m-am dus s-o văd, ca pe orice obiectiv turistic. Continuă lectura „São Bento – gara pe care ar trebui s-o vizitezi” →

„Călător prin Europa. Epistolar 1925-1930” de Giuseppe Tomasi di Lampedusa

Despre autor:

Giuseppe Tomasi di Lampedusa (1896 – 1957), scriitor italian și ultimul prinț de Lampedusa, este autorul celebrului roman „Ghepardul”. S-a născut în Sicilia, la Palermo. A început să studieze în casa părintească, cu un tutore și cu mama și bunica sa. La liceu, a mers la școală la Roma și apoi la Palermo.

S-a mutat la Roma în 1915 și a urmat cursuri de drept. S-a înrolat în armată, a participat la bătălia de la Caporetto și a fost luat prizonier de armata austro-ungară. A scăpat din prizonierat, în 1920 a fost eliberat din armată și s-a întors în Sicilia. A făcut studii de literatură universală și, între timp, călătorea împreună cu mama sa, de care era foarte atașat. Era un om taciturn, căruia îi plăcea să-și petreacă timpul citind și meditând.

În 1932, s-a căsătorit la Riga cu Alexandra Borisovna Wolff von Stomersee, o aristocrată letonă de origine germană.

În 1940, a fost, din nou, chemat sub arme, dar a fost trimis curând acasă, deoarece era proprietar de pământuri și trebuia să se ocupe de afacerile sale.

A scris „Ghepardul” în perioada 1954-1956, dar, în timpul vieții sale, romanul a fost respins de două edituri la care trimisese manuscrisul.

În 1957, a fost diagnosticat cu cancer de plămâni și a murit pe 26 iulie, la Roma.

Ce nu știai (poate) despre Lampedusa? Un asteroid a fost botezat cu numele său.

Despre carte:

Produs publicat în 2016 de Humanitas
Colecția Memorii/Jurnale
Format: 130×200
Tip copertă: Broșată
Număr pagini: 200
ISBN: 978-973-50-5144-0

Cartea este un jurnal de călătorie, de fapt o colecție de scrisori pe care Giuseppe Tomasi di Lampedusa le trimite verilor săi sicilieni, Lucio și Casimiro Piccolo, din călătoriile sale prin Europa, între 1925 și 1930. Pașii l-au plimbat prin Marea Britanie, Franța, Elveția, Austria, Italia și Țările Baltice. Este tânăr, pasionat de literatură și își semnează scrisorile Monstrul, asemănându-se uneori unor personaje literare. Iubește Londra bonomă, admiră orașele provinciale engleze, descoperă un Paris vesel și un Berlin nemilos și livid.

14102525_1384699888226057_8554240242028489233_n 1 Continuă lectura „„Călător prin Europa. Epistolar 1925-1930” de Giuseppe Tomasi di Lampedusa” →

Veneția în literatură

Veneția a fost dintotdeauna o sursă de inspirație pentru scriitori care au ales-o ca fundal pentru acțiunile din cărțile lor. Curtezane, medici, făuritori de oglinzi, cuceritori, detectivi, toți și-au purtat pașii pe străduțele sau pe canalele (hm, vorba vine, pășeau) venețiene.

Te invit la o călătorie literară prin Veneția, din secolul al XV-lea până aproape de zilele noastre.

Continuă lectura „Veneția în literatură” →

Galeria Vittorio Emanuele II din Milano

Galeria Vittorio Emanuele II (primul rege al Italiei), unul dintre cele mai vechi spații comerciale din Italia, a fost proiectată de către arhitectul Giuseppe Mengoni și a fost construită în perioada 1865-1877, pe terenul viran care era în jurul domului.

Galeria face legătura între două dintre cele mai importante atracții ale orașului Milano: Domul și Teatrul Scala.

Cele două pasaje (196 respectiv 105 metri) care formează galeria se intersectează într-un spațiu octogonal, acoperit cu o cupolă uriașă, din sticlă și metal, cu o înălțime de 45 de metri și un diametru de 36 de metri, inspirată de cupola bazilicii Sf. Petru de la Roma, proiectată de Michelangelo.

Atenția trecătorului nu este atrasă doar de arcadele din sticlă și metal ci și de pardoselile din mozaic, granit și marmură, adevărate opere de artă. Atrag atenția stema Casei de Savoia și blazoanele orașelor Roma, Florența, Turin și Milano. Cea mai populară pare a fi stema orașului Turin, deoarece se spune că, dacă te învârți de trei ori în jurul axei proprii, cu călcâiul pe testiculele taurului din stemă, o să ai noroc în viață. Ușor de imaginat că s-a făcut o gaură în zona cu pricina, atât de mulți doritori de noroc au trecut pe-acolo :). Continuă lectura „Galeria Vittorio Emanuele II din Milano” →