Călătorii prin Europa de Bill Bryson – recenzie


Despre autor:

Bill Bryson (n.1951, SUA) este un autor anglo-american despre care am scris mai multe aici.

Despre carte:

calatorii-prin-europa Continuă lectura

Reclame

Salzburg – orașul sării și a lui Mozart

Salzburg, oraș al cărui nume vine de la sare (salz înseamnă sare în limba germană), la fel ca Salzach, râul care îl străbate, este un oraș despre care se spune că ar fi unul dintre cele mai frumoase orașe ale Europei, atât datorită arhitecturii cât și peisajului de vis de care este înconjurat.

Salzburg își datorează celebritatea și lui Mozart, care s-a născut și a locuit pentru o vreme în oraș, dar și celebrului film Sunetul muzicii.

Salzburg, un oraș baroc superb, cu 150000 de locuitori, al patrulea ca mărime în Austria, fiind vizitat de peste 2 milioane de turiști anual.

Orașul este așezat la poalele masivului Monchsberg și este vegheat din vârful lui de cetatea Hohensalzburg.

hohensalzburg

Hohensalzburg este simbolul orașului Salzburg, cetatea fiind construită în 1077 și extinsă în 1500, când a devenit una dintre cele mai mari fortificații ale Europei. N-a fost cucerită niciodată, fiind asediată o singură dată, în 1525, în tinpul unei revolte a minerilor, fermierilor și țăranilor, asediu încheiat cu un acord. Astăzi oferă o panoramă superbă asupra orașului Salzburg. Continuă lectura

10 cărți pentru pasionații de călătorii

10 cărți pentru pasionații de călătorii

Marile mele pasiuni sunt cărțile și călătoriile. Sau călătoriile și cărțile, fiindcă n-aș putea spune care dintre ele ar trebui să fie prima. Îmi place mult să citesc, dar la fel de mult și să călătoresc, așa că încerc să combin cele două pasiuni ale mele. Întotdeauna când călătoresc am o carte la mine, ca să nu pierd nicio clipă liberă fără să citesc măcar o pagină sau două. Pe de altă parte, îmi place mult să călătoresc prin lume, călăuzită de imaginația scriitorilor și, eventual, de personaje interesante. Și, cînd ultima pagină a fost citită, să pot spune „Am fost acolo!”. Continuă lectura

Muntenegru fără cuvinte

Continuă lectura

São Bento – gara pe care ar trebui s-o vizitezi

Atunci când vine vorba despre gară, te gândești, desigur, la un loc de unde poți să iei trenul ca să te duci în vacanță. Sau, dimpotrivă, locul unde te aduce trenul când te întorci acasă. Sau unde schimbi trenul spre altă destinație. Dacă ar fi s-o întrebi pe Wikipedia (oare Wikipedia is a she?) ți-ar răspunde că o stație de cale ferată (sau gară, propriu: clădirea de călători) este punctul de acces al călătorilor și/sau mărfurilor la calea ferată, în plus stația tehnică pentru mișcarea și formarea trenurilor, cu măcar două linii și un macaz. Și atunci de ce te-ai apuca să vizitezi o gară? Pentru că gara São Bento sau  Estação de São Bento cum îi zic portughezii, nu este o gară ca toate altele. Ea nu este celebră pentru trenurile care vin și pleacă de acolo spre/din împrejurimile orașului Porto, ci pentru că este o adevărată operă de artă. Nu știu dacă e cea mai frumoasă gară din lume, cum pretind unii, dar cu siguranță e cea mai frumoasă gară pe care am văzut-o eu. Și am văzut-o nu pentru că am ajuns la São Bento atunci când am venit cu trenul de la Lisabona (la gara Campanhã am „aterizat”), ci pentru că m-am dus s-o văd, ca pe orice obiectiv turistic. Continuă lectura

„Călător prin Europa. Epistolar 1925-1930” de Giuseppe Tomasi di Lampedusa

Despre autor: 

Giuseppe Tomasi di Lampedusa (1896 – 1957), scriitor italian și ultimul prinț de Lampedusa, este autorul celebrului roman „Ghepardul”. S-a născut în Sicilia, la Palermo. A început să studieze în casa părintească, cu un tutore și cu mama și bunica sa. La liceu, a mers la școală la Roma și apoi la Palermo.

S-a mutat la Roma în 1915 și a urmat cursuri de drept. S-a înrolat în armată, a participat la bătălia de la Caporetto și a fost luat prizonier de armata austro-ungară. A scăpat din prizonierat, în 1920 a fost eliberat din armată și s-a întors în Sicilia. A făcut studii de literatură universală și, între timp, călătorea împreună cu mama sa, de care era foarte atașat. Era un om taciturn, căruia îi plăcea să-și petreacă timpul citind și meditând.

În 1932, s-a căsătorit la Riga cu Alexandra Borisovna Wolff von Stomersee, o aristocrată letonă de origine germană.

În 1940, a fost, din nou, chemat sub arme, dar a fost trimis curând acasă, deoarece era proprietar de pământuri și trebuia să se ocupe de afacerile sale.

A scris „Ghepardul” în perioada 1954-1956, dar, în timpul vieții sale, romanul a fost respins de două edituri la care trimisese manuscrisul.

În 1957, a fost diagnosticat cu cancer de plămâni și a murit pe 26 iulie, la Roma.

Ce nu știai (poate) despre Lampedusa? Un asteroid a fost botezat cu numele său.

Despre carte: 

Produs publicat în 2016 de Humanitas
Colecția Memorii/Jurnale
Format: 130×200
Tip copertă: Broșată
Număr pagini: 200
ISBN: 978-973-50-5144-0

Cartea este un jurnal de călătorie, de fapt o colecție de scrisori pe care Giuseppe Tomasi di Lampedusa le trimite verilor săi sicilieni, Lucio și Casimiro Piccolo, din călătoriile sale prin Europa, între 1925 și 1930. Pașii l-au plimbat prin Marea Britanie, Franța, Elveția, Austria, Italia și Țările Baltice. Este tânăr, pasionat de literatură și își semnează scrisorile Monstrul, asemănându-se uneori unor personaje literare. Iubește Londra bonomă, admiră orașele provinciale engleze, descoperă un Paris vesel și un Berlin nemilos și livid.

14102525_1384699888226057_8554240242028489233_n 1 Continuă lectura

Galeria Vittorio Emanuele II din Milano

Galeria Vittorio Emanuele II (primul rege al Italiei), unul dintre cele mai vechi spații comerciale din Italia, a fost proiectată de către arhitectul Giuseppe Mengoni și a fost construită în perioada 1865-1877, pe terenul viran care era în jurul domului.

Galeria face legătura între două dintre cele mai importante atracții ale orașului Milano: Domul și Teatrul Scala.

Cele două pasaje (196 respectiv 105 metri) care formează galeria se intersectează într-un spațiu octogonal, acoperit cu o cupolă uriașă, din sticlă și metal, cu o înălțime de 45 de metri și un diametru de 36 de metri, inspirată de cupola bazilicii Sf. Petru de  la Roma, proiectată de Michelangelo.

Atenția trecătorului nu este atrasă doar de arcadele din sticlă și metal ci și de pardoselile din mozaic, granit și marmură, adevărate opere de artă. Atrag atenția stema Casei de Savoia și blazoanele orașelor Roma, Florența, Turin și Milano. Cea mai populară pare a fi stema orașului Turin, deoarece se spune că, dacă te învârți de trei ori în jurul axei proprii, cu călcâiul pe testiculele taurului din stemă, o să ai noroc în viață. Ușor de imaginat că s-a făcut o gaură în zona cu pricina, atât de mulți doritori de noroc au trecut pe-acolo :). Continuă lectura

Biblia pierdută – ghid de călătorie (4)

După peripețiile de la Londra, profesorul Baker dă o fugă (cu avionul, ce-i drept) până acasă, în America.

HARD COUNTY, WEST VIRGINIA

Casa în care crescuse se afla în Hard County, o regiune situată în valea fertilă a brațului sudic a râului Potomac, cu munți înalți pe fiecare parte a văii, la 150 km de aeroportul Dulles din Washington.

„Străbunicul, care o construise în 1890, alesese să se așeze într-o zonă care se numește la Hard County, la vest de capitală. Charles nu înțelesese vreodată dacă o făcuse dinadins, sau dacă omul era obsedat, fiindcă localitatea cea mai apropiată de micul castel al familiei se numea chiar Baker. Era o zonă superbă, înconjurată de pădure, de dealuri și munți pitici, de parcuri naturale și de pârâie repezi. Pentru Charles, fusese paradisul pe pământ.”

Continuă lectura

Biblia pierdută – ghid de călătorie (3)

Dacă ai citit primele două episoade, știi deja că Charles Baker, profesor la Princeton, a pornit în căutarea Bibliei pierdute. Sfârșitul episodului al doilea l-a găsit pe Baker la bordul unui avion Turkish Airlines.

LONDRA

Odată ajuns la Londra, primul său drum a fost în Grosvenor Square, în Mayfair, la ambasadă. Aceasta era

„cea mai urâtă clădire pe care o vizitase vreodată. Blocul acela pătrățos, proiectat de Ero Saariner, finlandezul școlit în America, putea fi mutat în orice oraș nord-coreean fără ca vreun locuitor de acolo să observe vreo diferență și nimeni nu l-ar fi privit ca pe un corp străin. Statuile lui Reagan și Eisenhower, din față. aduceau și ele aminte de estetica sovietică. Poate tocmai de aceea, oficialitățile, cărora le venise, în sfârșit, mintea cea de pe urmă, după părerea profesorului, deciseseră să se mute într-o altă clădire, a cărei construcție începuse în 2013. După părerea lui Charles, care văzuse macheta noii clădiri, aceasta era și mai urâtă. Nu înțelegea în ruptul capului de ce compatrioții lui țineau cu tot dinadinsul să urâțească  atât de mult fața fermecătoare a Londrei, pe care o iubea atât de mult, încât la un moment dat chiar fusese în tratative cu un agent imobiliar pentru a cumpăra o casă în Belgravia, unde ar fi fost vecin cu Hugh Grant.”

Continuă lectura

Biblia pierdută – ghid de călătorie (2)

Peripeţiile în căutarea Bibliei pierdute continuă.

După ce șoferul mașinii care i-a adus de la Sighișoara la București a fost împușcat de un necunoscut, Charles Baker și Christa Wolf au plecat cu un taxi spre Gara de Nord, de unde au luat un tren spre Praga.

Cu trenul de la București spre Praga

„Chiar dacă trenurile se mai modernizaseră, vagoanele-restaurant din fostele țări comuniste păreau încremenite în timp. Arătau exact la fel ca în urmă cu douăzecișicinci de ani, înainte de căderea Zidului Berlinului. Logica dispunerii era aceeași, cum erau la fel fețele de masă și vesela. Până și majoritatea ospătarilor rămăseseră aceeași. Dacă cei bătrâni se pensionaseră, cei care erau pe atunnci ucenici deveniseră între timp seniorii alimentației pe șine. Nimeni și nimic nu îi putea clinti. Același comportament, aceleași obiceiuri, aceeași îndemânare în a încărca notele de plată.”

Îți sună cunoscut? Continuă lectura