Despre autoare:

Muriel Spark (1918-2006) s-a născut la Edinburgh și a murit în Italia, la Florența. A scris proză, poezie, teatru, critică literară, literatură pentru copii. A publicat primul roman, The Comforters, în 1957.

A studiat în Edinburgh, iar, mai târziu, a petrecut câțiva ani în Africa Centrală, loc care i-a servit ca sursă de inspirație pentru primul său volum de povestiri, publicat în 1958. S-a întors în Marea Britanie în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și a lucrat pentru Ministerul de Externe, ocupându-se de propagandă.

Despre carte:

Domnișoara Jean Brodie este profesoară la o școală de fete din Edinburgh, aflată „în floarea vârstei” sale, așa cum îi place să precizeze în repetate rânduri. Ea predă la gimnaziu și are un grup de șase fete, cunoscute ca fetele lui Brodie (Sandy, Jenny, Monica, Eunice, Mary si Rose), asupra cărora are o mare influență. Din cauza metodelor ei neconvenționale, domnișoara Brodie are adesea conflicte cu conducerea școlii. Ea își pregătește fetele pentru a deveni crème de la crème și le educă în spiritul liberului arbitru, încercând din răsputeri să nege importanța spiritului de echipă promovat de școală.

„Eu pun niște capete mature pe umerii voștri tineri, le spusese odată domnișoara Brodie, și toți elevii mei sunt crème de la crème .”

Domnișoara Brodie le duce pe „fetele ei” la teatru, la expoziții de artă și le invită la ceai, acasă la ea. În timpul orelor, așezate sub un ulm din curtea școlii, ea le povestește adesea fetelor despre iubirea ei din tinerețe. Asta le face pe fete să se întrebe dacă cei doi au avut vreodată un contact sexual, dar au ajuns repede la concluzia că nu, altfel ar fi trebuit să aibă un copil, nu?

Fetele domnișoarei Brodie știau multe despre avantajele cremei de întreținere a feței sau despre extractul de hamamelis, dar nu știau care este capitala Finlandei. Auziseră despre argumentele celor care susțineau că Biblia nu e adevărată, dar, cele mai multe dintre ele, socoteau pe degete, la fel ca domnișoara Brodie, de altfel.

Domnișoara Brodie simte o nevoie disperată de a influența viețile altora, de a conta, de a fi importantă, chiar dacă folosește pentru asta metode uneori neortodoxe. Ea se insinuează în mințile lor, încearcă să le controleze, sugerând chiar ca una dintre fete să aibă o relație sexuală cu profesorul de desen, de care era ea însăși îndrăgostită. Dar pentru că acesta era căsătorit, domnișoara Brodie nu vrea să fie amanta unui om cu familie, așa că îl ia ca substitut sexual pe profesorul de cor. Nu mi-a fost prea clar dacă profesorul de desen o iubea, la rândul său, chiar dacă domnișoara Brodie apărea în multe dintre desenele și picturile sale.

Tendințele fasciste ale domnișoarei Brodie au fost, în cele din urmă, trădate de una dintre cele șase fete, a fost nevoită să se pensioneze înainte de vreme și a murit fără să afle cine a trădat-o.

Personajul meu preferat este Sandy, cea de la zece ani, care se refugia adesea în lumea cărților și purta dialoguri imaginare cu personaje, reale sau literare. Împreună cu Jenny, Sandy a scris chiar o poveste a căreia protagonistă era domnișoara Brodie. Ea este și protagonista unor scene amuzante, mai ales atunci când vine vorba despre sex.

O carte interesantă, un personaj „în floarea vârstei”, așa cum repetă obsesiv, dar cred că se putea mai mult. Mi-ar fi plăcut, de exemplu, mai multe detalii despre școală și despre societatea din Edinburgh.

Evaluarea mea

• Subiect         – interesant, dar parcă insuficient exploatat
• Scriitură      –  o îmbinare reușită de umor cu tragic
• Redactare    –  bună
• Traducere    –  se putea mai bine
• Copertă        –  banală
• Goodreads   –  3/5 stele.

Cartea poate fi comandată aici.

Lectură plăcută!