Care este originea cuvântului Crăciun?

De unde vine cuvântul Crăciun? Cu toții știm, probabil, care este originea sărbătorii de Crăciun, dar știm mai puține despre originea cuvântului Crăciun.

Chiar dacă ziua de 25 decembrie a fost recunoscută oficial ca data nașterii lui Hristos, cuvântul Crăciun a început să fie folosit ceva mai târziu, la o mie de ani după nașterea lui Hristos. În engleza veche, din anul 1038, sărbătoarea a început să fie numită Cristes Maesse, care înseamnă Liturghia lui Hristos. Mai târziu, a fost folosită denumirea Cristes-messe, prescurtată apoi la Christemass, care a devenit, în cele din urmă, Christmas.

Xmas

Xmas, abrevierea cuvântului Christmas se citește exact la fel, nu eksmas, așa cum tind s-o facă unii. Și nu e o blasfemie, menită să-l scoată pe Hristos din sărbătoarea Crăciunului, așa cum par să creadă unii. De fapt, X este abrevierea numelui lui Hristos în limba greacă (Χριστός), cuvânt care începe cu începe cu litera grecească Chi (X). Această abreviere este veche de multe secole, ea regăsindu-se în documente din 1100 d.Hr.

Știi că ești român atunci când …

… fumezi pe marginea piscinei și folosești rigola pe post de scrumieră (nu înainte de a sufla fumul în nasul celor care înoată).

… simți nevoia să pipăi fiecare fruct sau legumă din supermarket, înainte de a te decide să cumperi (sau nu).

… aflat în magazin, scoți din frigider/congelator un produs, după care îl abandonezi la raionul de ciorapi, cât mai bine ascuns, dacă se poate.

… umpli farfuria cu toate preparatele de la bufetul suedez, doar aşa, să fie la îndemână şi ştiind foarte bine că nu mănânvi nici un sfert din mormanul de mâncare.

*Articol în curs de actualizare. Sugestii?

Pastila de vorbă: de unde vine cuvântul IDIOT

Dacă n-ai timp să citești, ascultă-mă aici.

Toată lumea știe ce înseamnă idiot (o persoană lipsită de inteligență; sinonime: cretin, nerod, netot, tâmpit).

Probabil că mai puțin cunoscută este originea cuvântului. În greaca veche, idiot însemna privat, particular, un idiot fiind un om care-și vede de treaba lui.

Lucrurile s-au schimbat puțin când, în urmă cu 2500 de ani, atenienii au inventat democrația și idiotes a devenit opusul lui polites, cetățenul, persoana implicată în treburile cetății. Idiotul devenise, deci, unul care nu era interesat de binele comun. De aici și mesajul pe care vechii grecii l-au trimis, chipurile, urmașilor lor, anume că trebuie să se implice în binele comun (reprezentat după unii de politică), în caz contrar neavând dreptul la nicio pretenție.

Așa stând lucrurile, cred că a venit momentul să recunosc: sunt o idioată, viața politică nu mă interesează, absolut deloc și nici pretenții nu cred că mai am, că n-am de la cine.

Recomandare de lectură:

Idiotul de Feodor Dostoievski – un roman scris în 1867–1868 și publicat prima dată în revista Russky Vestnik, din Sankt Petersburg, 1868–1869.

Pastila de vorbă: a nimerit orbul Brăila

A nimerit orbul Brăila este o expresie care se folosește pentru a încuraja pe cineva care ezită să meargă într-un loc necunoscut de teamă că nu va nimeri locul.

Expresia este folosită încă dinainte de 1850 și a fost înregistrată ca proverb de către Anton Pann.

Originea expresiei este incertă, dar se presupune că ar avea la bază una dintre următoarele variante:

pe vremuri, Brăila era singurul oraș-port la Dunăre, fiind astfel imposibil pentru călători să se rătăcească
principalele străzi din Brăila sunt dispuse circular, pleacă de la Dunăre și ajung tot acolo
cerealele se scurgeau din carele care le transportau în port, așa încât, călcând pe dâra de cereale, oricine putea ajunge la Brăila.

Pastila de vorbă: nodul gordian

Nodul gordian este o expresie pe care o utilizăm când vorbim despre o problemă foarte complicată, aparent de nerezolvat.

Probabil mai puțin cunoscută este provenineța expresiei. Legenda spune că, după moartea regelui din Frigia (pe teritoriul Turciei de azi), locuitorii au început să caute persoana cea mai potrivită să-i urmeze la tron. Cum n-au reușit s-o găsească (asemenea românilor care n-au găsit un succesor pentru Cuza), au apelat la ajutorul unui oracol. Acesta a prezis că îl vor încorona rege pe primul bărbat care va trece porțile cetății conducând un car tras de boi. Continuă lectura „Pastila de vorbă: nodul gordian” →

Pastila de vorbă: cum încărunțim, GRIZONAT sau GRIZONANT?

Atunci când întâlnim un cuvânt care sună (sau arată, dacă îl citim) altfel decât suntem obișnuiți, suntem tentați să-l corectăm măcar în gând pe cel care a comis-o. După părerea noastră. Ba chiar unii, angajați la poliția cuvintele imaginându-se, simt nevoia să-l corecteze public pe neștiutorul în ale limbii române. Ridicolul situației e maxim când se dovedește că Cerberul limbii e, el însuși, într-o mare eroare. :)) Și când vine unul cu argumentul suprem că zicem roșcat, nu roșcant, distracția e gata asigurată.

Din această categorie de cuvinte face parte și cuvântul grizonant. Multă lume folosește ~~grizonat~~ (ca să fiu sinceră, mie mi se pare că sună mai bine în limba română :)). Dacă ne uităm însă în dicționar, vedem așa:

GRIZONÁNT, -Ă, grizonanți, -te, adj. (Despre păr) Care începe să încărunțească; cărunt, sur, gri. – Din fr. grisonnant. (sursa: DEX 2009)

Grizonant, care va să zică, nu ~~grizonat.~~

Exemplu: George Clooney are un păr grizonant.

Sinceră să fiu, eu aștept să devină acceptat (academic vorbind), cum s-a mai întâmplat și cu alte cuvinte, de-a lungul timpului, și cuvântul grizonat, acceptabil fiind deja.

Sinceră să fiu, mi-a plăcut că editorii romanului Secretele din Strada Portului de Ann Cleves au ales să folosească forma grizonat (în repetate rânduri, nu doar odată), mi s-a părut că se așează mai bine în pagină. Nu știu de ce, dar de câte ori dau de cuvântul grizonant, mi se pare o greșeală de ortografie (nu e, evident).

Pastila de vorbă: RAHAT

Am văzut pe site-ul NeraPlant că măicuțele de la Mănăstirea Nera prepară și comercialzează prăjituri nuci cu loukum și recunosc că am fost neplăcut surprinsă. Dacă nici la mănăstire nu ne folosim de cuvinte românești, ce se mai poate spune despre soarta limbii române în viitorul mai mult saumai puțin apropiat. După cum merg lucrurile, mai puțin, se pare. În ritmul ăsta, în curând o să vorbim altă limbă.

Cuvântul rahat pare să fie folosit aproape exclusiv în sensul lui peiorativ. Deși este un cuvânt perfect frecventabil, care desemnează un sortiment de dulciuri originar din Turcia (lokum). De aceea i se spune și rahat turcesc, de mult ori tot peiorativ, din păcate. Continuă lectura „Pastila de vorbă: RAHAT” →

Cele mai bune 9 moduri în care să începi o prezentare impecabilă

Cele mai multe prelegeri încep cam așa: „Bună ziua! Numele meu este … și astăzi vreau să vă vorbesc despre …”. Sau dacă e o prezentare didactică didactică „Tema lecției noastre de astăzi este …” Dacă mai stăm mult în online și nu ne prea vedem, probabil că o să fie nevoie să adăugăm și propoziția „Vă vorbește profesorul vostru de marketing”. Și aș putea continua: azi o să vă vorbesc despre un subiect care n-o să vă intereseze absolut deloc. Acestea fiind zise, auditoriul se va cufunda în secunda următoare în studierea celor mai noi postări pe Facebook, Instagram sau TikTok și va fi pierdut pentru vorbitor pentru următoarele 30-40 de minute.

Continuă lectura →

Pastila de vorbă: Cum și de ce a apărut expresia OK?

Ce înseamnă OK?

OK, o abreviere asimilată unui cuvânt (probabil cel mai folosit cuvânt de pe planetă și împrumutat ca atare în multe limbi, inclusiv în limba română), provine din engleza americană și se ortografiază și ca okay, O.K. sau ok).

OK înseamnă acceptare, aprobare, acord, recunoaștere sau chiar indiferență. Aș zice că e un cuvânt versatil, poate însemna adecvat în contrast cu rău, dar și mediocru în contrast cu bun, poate indica îndoială, dar și confirmare. Este folosit ca adverb, adjectiv sau interjecție. Continuă lectura „Pastila de vorbă: Cum și de ce a apărut expresia OK?” →

Pastila de vorbă: calabalâc

Calabalâc pare o expresie ciudată pentru limba română, sună cumva ca o înjurătură (te duce eventual cu gândul la limba romani).

Este, de fapt, un cuvânt din limba turcă, în care înseamnă mulțime de oameni. Când am fost în Turcia îmi amintesc cum un coleg turc s-a amuzat teribil auzindu-ne folosind cuvântul calabalâc (când ne căram bagajele dintr-un loc în altul :)) și ne-a întrebat ce înseamnă. I-am explicat și a fost oarecum uimit să afle că oamenii din limba turcă s-au transformat în obiecte în limba română. Pentru că în turcă expresia kalabalik se referă la o mulțime de oameni, iar în română la o mulțime de obiecte. Continuă lectura „Pastila de vorbă: calabalâc” →