5 trucuri care te fac să arăți mai TÂNĂRĂ

Nu cred că există femeie care să nu-și dorească să arate mai tânără decât vârsta pe care o are în realitate. Și cum asta nu se întâmplă de la sine, fără niciun fel de ajutor, sunt nevoite să apeleze la un proces de întinerire asistată. Adică la trucuri care să le șteargă ridurile de pe față și, odată cu ele, și câțiva ani.

1. Dieta japoneză

Cum fac japonezele să arate mai tinere cu douăzeci de ani? Se pare că ceaiul verde și peștele crud sunt aliații lor de nădejde în procesul de întinerire asistată. De asemenea, le vine în ajutor și dieta bogată în legume, soia și cereale integrale. Iar bețigașele cu care mănâncă le ajută să consume cu până la 25 la sută mai puține calorii față de occidentale.

Păcat că nu sunt prietenă nici cu ceaiul, nici cu peștele crud. Cât despre mâncatul cu bețigașe … recunosc că nu mă descurc prea bine. Continuă lectura

O punte între generații

Școala nu este singura responsabilă pentru educarea noilor generații, cum pare să se acrediteze ideea în ultimul timp, cel puțin la fel de importantă este și prezența activă a părinților în actul educațional. Dacă ar fi să-mi doresc ceva pentru școala românească ar fi revenirea părinților în ȘCOALĂ. Nu în calitate de elevi, desigur, ci în calitate de parteneri ai școlii, asumându-și un rol activ în educația copiilor lor.

Rolul părinților este foarte important în educarea copiilor, ei trebuie să-i pregătească și să-i susțină din punct de vedere emoțional, comportamental, social și financiar, în afara școlii. Continuă lectura

O vacanță de vedetă

Cum ar fi dac-aș fi? Asta mă întrebam în timp ce ferry-boat-ul mă ducea de pe insula Thassos, unde-mi petrecusem vacanța, la Keramoti, pe continent. Mai exact cum ar fi vacanța mea dac-aș fi o vedetă? Și nu o vedetă de carton, cum se poartă pe la noi, ci una de-aia adevărată, ditamai vedeta internațională. Oprah Winfrey, de exemplu aș vrea să fiu. Unde aș merge eu în vacanță, dacă aș vrea să scap de toți fanii și poate chiar și de toți prietenii, pentru câteva zile?

Caraibe, Marbella, Santa Lucia și alte locuri de fițe ar ieși din discuție, nu neapărat fiindcă le-am văzut deja de prea multe ori, ci mai ales fiindcă colcăie (știu că nu prea e un cuvânt demn de o vedetă, dar e foarte sugestiv) de fițe de care n-aș avea niciun chef, și de paparazzi, care abia așteaptă să te surprindă într-o ipostază mai…altfel, că pac! cu poza la gazetă. Continuă lectura

La Spring SuperBlog ca la vânătoarea de prepelițe

Poate că unii își mai aduc aminte de prepelița care a apărut pe monitoarele din România, rămânea pe ecran 3 secunde, timp în care „vânătorul” virtual trebuia s-o doboare. Asta se întâmpla în anul 2000, iar Prepelix era o variantă îmbunătățită a versiunii  lansată pentru Johnny Walker, celebrul brand de whisky, sub numele de Virtuelle Moorhuhnjagd (ia încearcă să pronunți chestia asta :))).

La 18 ani distanță, prepelița virtuală își sărbătorește majoratul nu cu o mega-petrecere, cât ar fi ea de la modă, ci cu versiune îmbunătățită, un JOC COPII pentru toate vârstele. Jocul se adresează atât celor care vor să se relaxeze cât și celor care vor să-și antreneze abilitatea de a doborî prepelițe sau ce-or mai vrea ei să pună la pământ (se oferă voluntari șeful, soacra, vecina de la trei și cine s-o mai nimeri pe câmpul de vânătoare :)).

prepelix_pano

Spring SuperBlog – un JOC PREPELIX PANO pentru bloggeri

Continuă lectura

7 motive pentru un sejur la Constanța

Anotimpurile astea care nu mai știu nici ele ce sunt mi-au descărcat de tot bateriile, așa că m-am pomenit la sfârșit de martie cu un dor neastâmpărat de vară și de mare. E de mirare după o iarnă ca o toamnă fără sfârșit și după o primăvară ca o iarnă, și încă una de-aia cum n-a mai văzut demult?

De multă vreme, vacanța la mare înseamnă pentru mine vacanță în Grecia. Anul acesta însă, m-am pomenit că mi s-a făcut dor de marea noastră, pe care n-am văzut-o de ceva vreme. De marea copilăriei și tinereții mele, când nici măcar nu visam la marea grecească. Poate că or fi de vină pentru asta mult promisele vouchere de vacanță, care „circulă” doar prin România, încă nu li s-a făcut pașaport :).

Dar fiindcă dorul de mare nu a fost suficient ca să facă uitată ultima mea călătorie cu trenul la mare (șaptesprezece ore, mai ales cu toaleta stricată nu se uită prea ușor), am pornit în căutarea unor motive care să mă facă să mă încumet la lungul drum spre mare. Am întrebat cercetătorii britanici (cei pricepuți în toate), l-am descusut pe nenea Google, de Tripadvisor nici nu mai vorbesc, în sfârșit am dat sfară-n țară (sfară, da, nu sfoară cum cred mulți) și uite că am dat peste câteva motive ca să petrec un sejur interesant la mare. Continuă lectura

Aventurile lui Peter Rabbit în grădina de betoane

A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi nu s-ar povesti. A fost odată un vrăjitor Truditor, care trăia în țara plină de arțari și ținea morțiș să scoată din dicționar niște cuvinte care nu-i plăceau. Și cum stătea el așa și se gândea la experimentul lui corect politic, i se puse pata pe un loc minunat, o grădină de betoane de peste mări și țări, și-i transformă pe oamenii de acolo în iepuri. Și vântul schimbării a suflat atât de tare, încât Mama Natură n-a mai avut niciun cuvânt de spus și fiecare iepuraș a putut să aibă ce sex vrea … mușchii lui.

Așa se face că m-am trezit eu într-o dimineață îmbrăcată în jacheta albastră a lui Peter Rabbit. În rest, nu se schimbase mare lucru în grădina de betoane.

Peter-Rabbit Continuă lectura

5 sfaturi pentru o cititoare cu FARMEC la +50

Dacă te trezeşti dimineaţa şi constaţi că iar „ai dormit cu riduri”, ar trebui să iei asta ca pe un semn că n-ai cum să te mai califici la naţionala de tineret, oricât de „din spate liceu” ai arăta. Nici la naţionala de senioare nu ai loc deocamdată, plantaţia are mare nevoie de muncitori vrednici, iar pensia e…hăt, dincolo de Un pod prea îndepărtat. Şi din ce în ce mai îndepărtat, pe măsură ce trece timpul, pe câte se pare.

Asta nu înseamnă deloc că trebuie să neglijezi felul în care arăţi, ba dimpotrivă trebuie să-ţi acorzi mai multă atenţie şi să-i dai o mână de ajutor Mamei Natură. La urma urmei, nu e nimic rău să-ţi doreşti o Tinereţe fără bătrâneţe, cu condiţia să nu te crezi chiar Albă-ca-Zăpada, că s-ar putea ca cei şapte pitici s-o ia la fugă mâncând pământul.

Şi fiindcă azi-dimineaţă am numărat până la trei (riduri pe frunte) când m-am uitat în oglindă, am întrebat repede oamenii care se pricep – ce noroc cu nenea Google! – şi am primit câteva sfaturi, zic eu foarte utile. Continuă lectura

Cum m-a ajutat un magazin online să visez la o insulă tropicală

Cum ar fi ca atunci când mă trezesc dimineața să dau cu ochii de o mare de turcoaz, iar cafeaua să mă aștepte pe marginea piscinei? Cum ar fi ca din telefon să-mi zâmbească vreo 30 de grade, care să știe clar ce sunt și să nu-și ia lumea-n cap spre 40? Și cum ar fi ca așa să înceapă nu o zi de vacanță, ci una de lucru? Asta visez încă de când eram mică și vroiam să mă fac vânzătoare de înghețată pe plajă (cafeaua a apărut în visul meu ceva mai târziu, e adevărat :)). Unii visau să se facă doctori, alții pompieri, fotbaliști, cântăreți, farmaciști sau ce mai era la modă pe vremea aia. Eu o țineam langa că vreau să fiu vânzătoare de înghețată pe o plajă tropicală. Și uite că azi e-trad.ro – Primul magazin online de traduceri din România ar putea face ca visul meu să devină realitate. Continuă lectura

Bali – o destinație SPECIALĂ pentru o vacanță EXOTICĂ

„O femeie caută lucrurile cu adevărat importante în Italia, India și Indonezia.”

In Italia am fost de câteva ori și am găsit, într-adevăr, lucruri importante – poți să te gândești la ceva mai important decât o porție generoasă de gelato, într-o zi caniculară? India cred că e destul de interesantă, dar nu se află pe lista mea scurtă de destinații speciale pentru vacanțe speciale. Cât despre Indonezia…asta e cu totul altă poveste. Imi doresc să merg acolo dintotdeauna. Mai exact de când am citit Mănâncă, roagă-te, iubește de Elizabeth Gilbert, carte pe a cărei copertă stau scrise cuvintele de mai sus, adică de atât de mult timp încât parcă ar fi dintotdeauna :). Iar când s-a întors fiica mea cea mică din Bali, cu valiza (ditamai trolerul!) plină de amintiri fabuloase, am fost absolut sigură că, pentru mine, vacanta exotica poartă numele de Bali. Continuă lectura

O școală cu certificat … energetic

certificat-energetic-24h

Am ajuns într-o dimineață la școală și, de cum am intrat în cancelarie, m-a izbit o căldură de ziceai că m-a lovit acceleratul. În general, cam trage curentul prin școala noastră, cu geamurile ei de pe vremea când a trecut Tudor Vladimirescu Mureșul (sau era Oltul?), așa că mă întrebam ce să fie cu căldura asta. Am aruncat o privire spre aparatul de aer condiționat și m-am dumirit imediat. Nu numai că-i dăduseră drumul, dar îl mai și fixaseră pe 28 de grade. Măcar acum era liniște, nu se mai auzea clănțănitul dinților (prea)tinerelor colege, care mor tot timpul de frig. Se vede că n-au învățat lecția lui nea Nicu cu „mai pune o haină pe tine”. Cică de-aia au dat drumul la aerul condiționat, că a venit directorul și le-a zis să mai termine cu clănțănitul, că de atâta gălăgie nu se poate concentra la operațiunea dosariada pentru obținerea certificatului de școală europeană. Sanchi, școală europeană, mai bine ar face un dosăroi ca să facă rost de un certificat energetic. Continuă lectura