comunicare

Gillette și masculinitatea toxică

~ Dorina Danila ~ 2 comentarii

Ai văzut ultima reclamă de la Gillette? Aia în care, dintr-un minut și 49 de secunde, un minut și vreo 20 de secunde practic și-a insultat grupul-țintă? Acela majoritar masculin, care are un comportament absolut nepotrivit, dacă ar fi să ne luăm după reclamă. și care este îndemnat, în primul rând, să-și schimbe comportamentul și abia apoi să le cumpere lamele.

De ce eu cred că asta e o reclamă proastă? În primul rând, pentru că generalizează într-un mod nepermis, denaturând astfel adevărul. În niciun caz, nu toți bărbații manifestă o masculinitate toxică. Cel puțin, în lumea mea, așa îngustă cum e ea, eu nu cunosc niciunul.

Continuă lectura →

Cum să scrii corect un e-mail

~ Dorina Danila ~ 2 comentarii

Felul în care comunici este foarte important și arată ce fel de persoană ești. Scrierea unui e-mail nu este atât de simplă pe cât ai putea crede. Cei mai mulți oameni au anumite așteptări de la mesajele pe care le primesc de la corespondenții lor. Utilizarea corectă a e-mail-ului are propriile reguli pe care trebuie să le respecți.

Sfaturi care te vor ajuta să scrii un e-mail bun:

e-mail1. Asigură-te că email-ul este cea mai bună modalitate de comunicare în problema respectivă. Uneori poate fi mai simplu să ai un dialog cu persoana căreia dorești să te adresezi.

2. Utilizează o adresă care să includă numele tău, nu porecle sau diminutive. Vei avea astfel o șansă mai bună să eviți filtrul Spam sau ignorarea mesajului tău de către destinatar.

3. Nu trimite niciodată un e-mail fără subiect. Utilizează un titlu care să rezume ceea ce dorești să transmiți. Acest aspect este foarte important, întrucât va transmite  destinatarului natura problemei pe care vrei să o abordezi, chiar înainte ca acesta să deschidă mesajul. Atfel, vei arăta respect pentru timpul destinatarului.

4. Cui îi scrii? Trebuie să folosești numele destinatarului la începutul textului, pentru a dovedi respect față de destinatar. O formulă politicoasă care se folosește este ,,Stimat/ă Domn/Doamnă …(numele de familie)…”. Asigură-te că scrii numele corect. Dacă e-mailul pe care îl scrii se adresează unui coleg, se admit formulele colocviale și poți să începi mesajul cu ,,Dragă …”. Nu uita să folosești virgula după formula de adresare.

5. Precizează concis care este motivul pentru care trimiți e-mailul. Treci rapid la subiect și oferă numai informațiile strict necesare.

6. Fii amabil! Amintește-ți că te adresezi unei persoane, nu unui calculator și nici măcar unei organizații, unei entități abstracte. Dacă soliciți o favoare, nu uita să mulțumești la sfârșit.

7. Respectă regulile de ortografie! Dacă nu ești sigur, scrie mesajul într-un document Word, utilizează un program de autocorecție și copiază textul în mail.

8. Folosește propoziții sau fraze cît mai simple.

9. Dacă ai de rezolvat o problemă, încearcă să sugerezi o soluție pentru aceasta.

10. Folosește o formulă de încheiere adecvată relației pe care o ai cu destinatarul mesajului. De exemplu, “Cu stimă/Cu deosebită considerație …”Nu uita să semnezi cu numele întreg (de regulă, prenumele urmat de numele de familie).

11. Trimite documente în atașament, dacă este necesar.

12. Recitește mesajul înainte să-l trimiți.

13. Lasă un timp suficient pentru răspuns. Destinatarul mesajului tău are și altceva de făcut. După ce ai primit răspunsul, trimite, la rândul tău un mesaj. Uneori un simplu “Mulțumesc” este de ajuns, dar alteori este necesar un răspuns mai extins.

Acces interzis persoanelor cu greutate

~ Dorina Danila ~ 3 comentarii

stop

Asta ar trebui să stea scris la intrarea în unele magazine, ca să nu se mai obosească duoamnele vânzătoare cu dialogul comercial.

Intru azi într-un magazin de la parterul complexului Ziridava. Genul acela de magazin cu bling-bling-uri, pe care le cumperi sub impulsul momentului, chiar dacă n-ai neapărată nevoie de ele. Poșete cu sclipici, decorațiuni boho-chic sau ceva, rochii de mărimea unor batiste, chestii de genul ăsta. Un magazin cu mărfuri care trebuie să-ți facă cu ochiul ca să la iei acasă. Nu o brutărie, unde intri, ceri o pâine și bine, pa. Continuă lectura →

Un zâmbet, o floare, o rază de soare

~ Dorina Danila ~ 4 comentarii

Nu știu de ce mi-am adus aminte de versurile unei melodii la modă cu multă vreme în urmă. Poate pentru că, deși suntem în plină vară, soarele e cam zgârcit cu aparițiile în ultimul timp, zâmbetul pare să fi dispărut și el de pe fețele multora, cât despre flori… Hai spune sincer, de când nu ai mai dăruit (de bunăvoie, nu de nevoie :)) un buchet de flori? Sau cât timp a trecut de când nu ai mai rezistat farmecului unor flori, încât ți le-ai cumpărat singură?

flori

Aproape dintotdeauna, florile au făcut parte din viața oamenilor. Le împodobesc casele, grădinile, mesele, bisericile, sărbătorile. La bine sau la rău, în momente de veselie sau de tristețe, florile i-au însoțit pe oameni și au „vorbit”, atunci când a fost nevoie, în locul lor. Și încă o mai fac, neobosite, de atâta timp. Continuă lectura →

Comunicarea non-verbală- limbajul vestimentar

~ Dorina Danila ~ 9 comentarii

Alegerile vestimentare pe care le facem transmit, cu sau fără voia noastră, mesaje celor cu care relaționăm. Sunt suficiente 20 de secunde ca să facem o primă impresie, și cum vestimentația și accesoriile sunt printre primele lucruri pe care cineva le observă, ar fi bine să facem alegerile potrivite. Mai ales, dacă vrem să impresionăm în mod deosebit persoana respectivă, de exemplu, la un interviu de angajare sau la o întâlnire de afaceri. Continuă lectura →

Pastila de vorbă: Î sau Â?

~ Dorina Danila ~ 6 comentarii

Folosirea acestor litere pare să dea tot mai mari bătăi unor conaționali, deși regulile de folosire sunt relativ simple și ușor de ținut minte:

  • în interiorul cuvintelor, se folosește întotdeauna â (din a): ex. român, hotărât
  • la începutul și la sfârșitul cuvintelor, întotdeauna î (din i): ex. înțelegere, a hotărî.

Fac excepție de la aceste reguli, substantivele proprii (nume de familie sau de localități, de exemplu) care au păstrat scrierea cu (î din i). Exemplu: Mîndru, Mînz.

litere

Nu e prea complicat, nu? Atunci de ce oare unii sciitori în limba română (nu autori, ci oameni care scriu, da?) întâmpină greutăți să le folosească? De ce fac exces de zel și folosesc â (din a) și la începutul cuvintelor? Iar dacă aleg să scrie fără diacritice, pot rezulta texte ca acesta (dacă un comentariu pe FB poate fi numit text :)):

„Ma simt bine ambracata cand ma simt comod an ceea ce port. Niciodata nu m-au tentat brendurile modei, a-mi plac dintotdeauna accesoriile si sa-mi pregatesc ambracamintea pt. a doua zi de cu seara. Ioana, esti minunata, a-mi plac postarile, astept cu nerabdare urmatoarele.”

N-am putut să mă abțin și i-am răspuns. „Îmi plac, nu a-mi plac. Îmbrăcăminte, nu ambracaminte! Nu e chiar așa greu să scriem corect”.

Drept urmare, am devenit subiectul unui articol pe un blog, în care mi se reproșa că nu sunt politicoasă, că vreau să-mi arăt știința (da, nare știință să scrii corect!), că modul în care am răspuns e „răspicat, rece și fără eleganță”. Fără supărare, dar chiar nu pot fi elegantă cu cineva care siluiește limba română în halul ăsta. Ne tot facem că nu vedem, ca să nu se supere lumea, dar cred că deja e prea mult. M-am săturat să văd cum limba română devine treptat o limbă necunoscută. În ritmul ăsta, în curând, vom avea nevoie de o aplicație de traducere. Și nu e vorba doar de scriitorii de pe FB, am întâlnit dificultăți de scriere corectă și la case mai mari (aka mass-media).

Oare era mai elegant  dacă-i răspundeam „Bravo, ai stil!”, cum am fost tentată prima dată?

Imaginea zilei #11

~ Dorina Danila ~ 5 comentarii

Mereu fascinanta limbă română

Vorbe de divă

~ Dorina Danila ~ 11 comentarii
Sursa foto: hotspotdiva.com

Pe bulevard, o divă, tocuri interminabile, picioare bronzate, dezgolite până în gât, salopetă cu pantaloni mini-mini, stil doamna aia franțuzoaică pe care cică ar trebui s-o admirăm cu toții, de culoarea peștelui prăjit, pardon saumon fumé, geantă-n cot, telefon de fițe la ureche. Ce mai, o apariție pe bulevardul arădean abia trezit de dimineață!

Trece pe lângă mine și o aud glăsuind șăgalnic în telefonul de divă: „Măi, mergi la Mărioara și-i tragi două pălmi (!!) și gata!” Gizzz!!!

Un fel de concluzie: Arad, my love!

Cum luptă Dexonline cu elevii care copiază

~ Dorina Danila ~ 15 comentarii

Na, c-am trăim s-o auzim și pe asta! Cei de la Dexonline au schimbat, pentru o vreme, definițiile unor cuvinte din dicționar cu unele eronate. Observând o creștere a căutărilor pentru cuvintele pretutindeni/pretutindenea și a zări/zărit,  în intervalul orar în care se desfășura simularea examenelor naționale, au tras concluzia că de vină pentru asta sunt neapărat elevii, care ar fi încercat „să se inspire” cu ajutorul telefonului mobil. Cum au ajuns la concluzia că elevii au făcut accesările respective, numai zeii Internetului și ai Dexonline-ului ar putea să ne spună. Sau poate au vreo dovadă, pe care s-ar cuveni s-o facă publică. #numazic

Așa că, sătui de toți trișorii și plagiatorii din țara asta, au decis să-i pedepsească. Și laolaltă cu ei, pe toți cei care ar fi avut nefericita idee să caute cuvintele cu pricina pe Dexonline. Plus cuvântul felonie, care a căzut și el victimă vajnicilor apărători ai corectitudinii. Probabil credeau că, de plictiseală, elevii s-au apucat să citească blogul domnului Pleșu. Acolo se pare că ar fi fost folosit cuvântul felonie, în ziua respectivă. Noroc că nu citesc blogul ăla, că aș fi căutat și eu cuvântul și dădeam, Doamne ferește, peste cine știe ce :)!

Să răspunzi la o pretinsă lipsă de etică cu altă lipsă de etică, fără echivoc, de data asta, mi se pare o lipsă totală de bun simț, ca s-o zic pe șleau. Să-i acuzi pe unii că trișează și s-o faci chiar tu, înlocuind definițiile înainte de a vedea subiectele, mi se pare culmea tupeului și a lipsei de respect față de cititorii tăi, alții decât pretinșii „plagiatori”. Cred că au întrecut chiar și aplicația cutremurătoare a lui Guran.

Nu-mi dau seama cum a ajuns ministrul educației la concluzia „că cei care au supervizat examenul respectiv nu şi-au făcut datoria”. Tare aș vrea să văd dovada că accesările respective s-au făcut de pe telefoane aflate în sălile de examen.

Și două sugestii:

  1. Ministerul Educației ar putea să renunțe la exercițiul ăsta inutil – cel puțin pentru elevii din a XI-a – și mare consumator de resurse materiale, umane și de timp, pe care elevii nu prea-l iau în serios. Noroc cu Dexonline, că rămânea altfel nebăagt în seamă.
  2. Domnu’ Pleșu, nu mai scrieți, domnle, pe blog, în ziua cu examenele, că derutați admin-ul de la Dexonline! Lăsați și dvs. pe-a doua zi, că n-o fi foc :)!

Pastila de vorbă: Ce înseamnă „face sens”?

~ Dorina Danila ~ 16 comentarii

Mă uit la televizor și aflu din „gura” unui om important, vremelnic cel mai puternic om din țărișoară, că „grațierea face sens„. Nu, nu te lega de cuvântul grațiere, nu vreau să mai aud nimic despre asta. Întrebarea mea e: ce înseamnă face sens?

question_mark_serious_thinker_md_wmMai aud câteodată expresia asta de la fiică-mea cea mică, plecată din țară de câțiva ani, și o corectez de fiecare dată. Ea are o scuză (hm, să zicem), citește mult în limba engleză, nu prea are cu cine vorbi românește în afară de convorbirile cu părinții pe Skype și atunci probabil că începe să gândească în altă limbă. Așa s-ar putea explica traducerea expresiei make sense în face sens.

Dar pentru cineva care vorbește zilnic limba română și care, se presupune, gândește în limba română, care e explicația folosirii acestui face sens?

Niște răi și niște fameni, vorba poetului, ar putea zice că domnul cu pricina avea în gând un text în limba engleză și că așa s-ar explica treaba. Eu știu ce să zic? În limba germană, oare cum se zice face sens?