Curriculum Vitae (CV) reprezintă o imagine de ansamblu a experienței și calificărilor pe care le-a dobândit o persoană. Este, de obicei, primul contact între potențialul angajator și solicitantul unui loc de muncă, urmat, de obicei, de un interviu. Rolul CV-ului (resume în engleză) este să te prezinte cuiva care nu te cunoaște și care are foarte puțin timp pentru aceasta. CV-ul trebuie să te prezinte într-o lumină cât mai bună, într-un mod cât mai concis.
comunicare verbală
Conținutul CV-ului:Cum să te prezinți la un interviu de angajare
Pentru cei care abia au ieșit de pe băncile școlii sau din amfiteatrele facultății, căutarea unui loc de muncă poate deveni o adevărată aventură: să cauți și să găsești (dacă ai noroc) anunțul pentru jobul pe care îl dorești, să scrii o scrisoare de intenție și să adaptezi CV-ul și să te prezinți la interviul de angajare, în cazul că ești solicitat..
Una dintre cele mai importante etape în procesul de recrutare a personalului este interviul de angajare. El nu este un simplu schimb de replici cu ajutorul căruia angajatorul urmărește identificarea celui mai bun candidat din punct de vedere profesional, ci presupune și o analiză a personalității și temperamentului candidaților. Cei care fac interviul urmăresc, in general anumite caracteristici ale candidatilor. Trei dintre cele mai importante caracteristici ale candidaților, care sunt urmărite în timpul interviului, sunt: aptitudinile de comunicare, motivația și prezentarea personală. Interviul este un prilej de a relua cele scrise în Curriculum Vitae și în scrisoarea de intenție, cu detalii și, eventual cu argumente.
Modul în care te prezenți la interviu este foarte important. Dacă te vei pregăti temeinic, șansele de reușită vor fi de partea ta. Continuă lectura
Cum să scrii corect un e-mail
Felul în care comunici este foarte important și arată ce fel de persoană ești. Scrierea unui e-mail nu este atât de simplă pe cât ai putea crede. Cei mai mulți oameni au anumite așteptări de la mesajele pe care le primesc de la corespondenții lor. Utilizarea corectă a e-mail-ului are propriile reguli pe care trebuie să le respecți.
Sfaturi care te vor ajuta să scrii un e-mail bun:
1. Asigură-te că email-ul este cea mai bună modalitate de comunicare în problema respectivă. Uneori poate fi mai simplu să ai un dialog cu persoana căreia dorești să te adresezi.
2. Utilizează o adresă care să includă numele tău, nu porecle sau diminutive. Vei avea astfel o șansă mai bună să eviți filtrul Spam sau ignorarea mesajului tău de către destinatar.
3. Nu trimite niciodată un e-mail fără subiect. Utilizează un titlu care să rezume ceea ce dorești să transmiți. Acest aspect este foarte important, întrucât va transmite destinatarului natura problemei pe care vrei să o abordezi, chiar înainte ca acesta să deschidă mesajul. Atfel, vei arăta respect pentru timpul destinatarului.
4. Cui îi scrii? Trebuie să folosești numele destinatarului la începutul textului, pentru a dovedi respect față de destinatar. O formulă politicoasă care se folosește este ,,Stimat/ă Domn/Doamnă …(numele de familie)…”. Asigură-te că scrii numele corect. Dacă e-mailul pe care îl scrii se adresează unui coleg, se admit formulele colocviale și poți să începi mesajul cu ,,Dragă …”. Nu uita să folosești virgula după formula de adresare.
5. Precizează concis care este motivul pentru care trimiți e-mailul. Treci rapid la subiect și oferă numai informațiile strict necesare.
6. Fii amabil! Amintește-ți că te adresezi unei persoane, nu unui calculator și nici măcar unei organizații, unei entități abstracte. Dacă soliciți o favoare, nu uita să mulțumești la sfârșit.
7. Respectă regulile de ortografie! Dacă nu ești sigur, scrie mesajul într-un document Word, utilizează un program de autocorecție și copiază textul în mail.
8. Folosește propoziții sau fraze cît mai simple.
9. Dacă ai de rezolvat o problemă, încearcă să sugerezi o soluție pentru aceasta.
10. Folosește o formulă de încheiere adecvată relației pe care o ai cu destinatarul mesajului. De exemplu, “Cu stimă/Cu deosebită considerație …”Nu uita să semnezi cu numele întreg (de regulă, prenumele urmat de numele de familie).
11. Trimite documente în atașament, dacă este necesar.
12. Recitește mesajul înainte să-l trimiți.
13. Lasă un timp suficient pentru răspuns. Destinatarul mesajului tău are și altceva de făcut. După ce ai primit răspunsul, trimite, la rândul tău un mesaj. Uneori un simplu “Mulțumesc” este de ajuns, dar alteori este necesar un răspuns mai extins.
Acces interzis persoanelor cu greutate
Asta ar trebui să stea scris la intrarea în unele magazine, ca să nu se mai obosească duoamnele vânzătoare cu dialogul comercial.
Intru azi într-un magazin de la parterul complexului Ziridava. Genul acela de magazin cu bling-bling-uri, pe care le cumperi sub impulsul momentului, chiar dacă n-ai neapărată nevoie de ele. Poșete cu sclipici, decorațiuni boho-chic sau ceva, rochii de mărimea unor batiste, chestii de genul ăsta. Un magazin cu mărfuri care trebuie să-ți facă cu ochiul ca să la iei acasă. Nu o brutărie, unde intri, ceri o pâine și bine, pa. Continuă lectura
Pastila de vorbă: Î sau Â?
Folosirea acestor litere pare să dea tot mai mari bătăi unor conaționali, deși regulile de folosire sunt relativ simple și ușor de ținut minte:
- în interiorul cuvintelor, se folosește întotdeauna â (din a): ex. român, hotărât
- la începutul și la sfârșitul cuvintelor, întotdeauna î (din i): ex. înțelegere, a hotărî.
Fac excepție de la aceste reguli, substantivele proprii (nume de familie sau de localități, de exemplu) care au păstrat scrierea cu (î din i). Exemplu: Mîndru, Mînz.
Nu e prea complicat, nu? Atunci de ce oare unii sciitori în limba română (nu autori, ci oameni care scriu, da?) întâmpină greutăți să le folosească? De ce fac exces de zel și folosesc â (din a) și la începutul cuvintelor? Iar dacă aleg să scrie fără diacritice, pot rezulta texte ca acesta (dacă un comentariu pe FB poate fi numit text :)):
„Ma simt bine ambracata cand ma simt comod an ceea ce port. Niciodata nu m-au tentat brendurile modei, a-mi plac dintotdeauna accesoriile si sa-mi pregatesc ambracamintea pt. a doua zi de cu seara. Ioana, esti minunata, a-mi plac postarile, astept cu nerabdare urmatoarele.”
N-am putut să mă abțin și i-am răspuns. „Îmi plac, nu a-mi plac. Îmbrăcăminte, nu ambracaminte! Nu e chiar așa greu să scriem corect”.
Drept urmare, am devenit subiectul unui articol pe un blog, în care mi se reproșa că nu sunt politicoasă, că vreau să-mi arăt știința (da, nare știință să scrii corect!), că modul în care am răspuns e „răspicat, rece și fără eleganță”. Fără supărare, dar chiar nu pot fi elegantă cu cineva care siluiește limba română în halul ăsta. Ne tot facem că nu vedem, ca să nu se supere lumea, dar cred că deja e prea mult. M-am săturat să văd cum limba română devine treptat o limbă necunoscută. În ritmul ăsta, în curând, vom avea nevoie de o aplicație de traducere. Și nu e vorba doar de scriitorii de pe FB, am întâlnit dificultăți de scriere corectă și la case mai mari (aka mass-media).
Oare era mai elegant dacă-i răspundeam „Bravo, ai stil!”, cum am fost tentată prima dată?
Vorbe de divă
Pe bulevard, o divă, tocuri interminabile, picioare bronzate, dezgolite până în gât, salopetă cu pantaloni mini-mini, stil doamna aia franțuzoaică pe care cică ar trebui s-o admirăm cu toții, de culoarea peștelui prăjit, pardon saumon fumé, geantă-n cot, telefon de fițe la ureche. Ce mai, o apariție pe bulevardul arădean abia trezit de dimineață!
Trece pe lângă mine și o aud glăsuind șăgalnic în telefonul de divă: „Măi, mergi la Mărioara și-i tragi două pălmi (!!) și gata!” Gizzz!!!
Un fel de concluzie: Arad, my love!
Pastila de vorbă: A DESCOPERI – descoperire
Eu descoperii (perfectul simplu) o adevărată inflație de i-uri pe site-uri, pe bloguri și pe unde mai scrie lumea – care zice știe să scrie :). Deși nu prea înțeleg de ce să te apuci să scrii pe un blog, dacă tu habar n-ai să scrii corect. Și te mai înscrii și la concursuri de blogging! E ca și cum aș concura eu la Masterchef. Adică ridicol. Dar se pare că unii nu au simțul ridicolului :(.
Tu vei descoperi (viitor) cât mai repede, sper, că nu e nevoie de 2 de i ca să scrii asta. Nu știu cum se face, dar tot mai mulți, inclusiv bloggeri cu blazon și cu premii la concursuri de blogging creativ, par să creadă că e corect să scrie „vei descoperii” :(.
Dacă nu te pricepi la conjugare, nu e nevoie decât să pronunți cu voce tare și o să vezi că nu se aude decât un singur i.
Deci, verbul a descoperi se conjugă la viitor așa:
eu voi descoperi
tu vei descoperi
el/ea va descoperi
noi vom descoperi
voi veți descoperi
ei/ele vor descoperi.
Pastila de vorbă: VI-O recomand sau V-O recomand?
Aș vrea să le aduc aminte celor care au uitat sau să le spun celor care încă nu au aflat (mai ales celor care recomandă cărți!) că nu se spune și nici nu se scrie vi-o recomand ci v-o recomand.
Vi-i recomand (pe ei)
Vi-l recomand (pe el)
Vi le recomand (pe ele)
Dar v-o recomand (pe ea, pe carte). Niciodată vi-o recomand.
Cred că e bine de ținut minte :).
Mai ales bloggerii care scriu despre cărți ar trebui să nu uite.
