MĂNUȘILE – instrumente de comunicare nonverbală

Azi privim mănușile mai mult pentru rolul lor de protecție (ne apără mâinile de frig, de viruși și de bacterii, de obiecte înțepătoare sau tăioase) sau pentru cel estetic. Chiar dacă germanii le denumesc Handschuh (pantof de mână), importanța pe care oamenii o dau mănușilor pare mult mai mică decât cea acordată pantofilor.

Dar, lucrurile nu au stat întotdeauna așa. De-a lungul timpului, mănușile aveau și un important rol comunicațional. Continuă lectura

MÂINILE – instrumente de comunicare nonverbală

Din cele mai vechi timpuri, oamenii şi-au folosit mâinile nu doar pentru realizarea unor operaţiuni din viaţa cotidiană, ci şi pentru a transmite, cu ajutorul lor, diverse mesaje. De la gesturile pe care le facem şi până la aspectul lor, mâinile sunt importante instrumente cu ajutorul cărora comunicăm.

Mâinile – model pentru arta preistorică

Modelele de mâini pictate descoperite în Franţa, Spania, Africa, Argentina, Australia sau Borneo (unele vechi de 40000 de ani) arată că acestea erau o formă vizuală obişnuită de artă preistorică.

In afară de semnificaţia lor posibil ritualică, modelele de mâini din picturile rupestre reprezintă una dintre cele mai vechi dovezi ale muncii în echipă, fiind, multe dintre ele, imposibil de realizat de o singură persoană. Continuă lectura

Limbajul trupului – activități pentru elevi

ACTIVITATEA 1

Gesturi cu mâna

Solicitați elevilor să demonstreze și să descrie sensul diferitelor gesturi ale mâinii. Discutați despre modul în care expresiile feței și alte mișcări ale corpului influențează sensul unui gest cu mâna.

Temă pentru acasă: Ce înseamnă gesturile cu mâna în diferite culturi? Răspunsurile identificate vor fi discutate ora următoare în clasă. Continuă lectura

Comunicarea non-verbală – activitate pentru elevi

Mesajele transmise cu ajutorul limbajului trupului pot fi încadrate în patru categorii:

– Emblemele (simbolurile) sunt mișcări ale trupului care au corespondent direct în cuvinte, pot înlocui cuvintele vorbite; pot fi diferite de la o cultură la alta

– Ilustratorii accentuează și dau forță cuvintelor

– Regularizatorii folosesc un ansamblu de mișcări ale corpului, sunt importanți în felul în dimensionarea modului în care vorbitorul își structurează mesajul în funcție de receptor

– Expunerea sentimentelor arată celorlalți, în funcție de mișcările corpului, cât de intense ne sunt sentimentele. Continuă lectura

Cum să te prezinți la un interviu de angajare

Pentru cei care abia au ieșit de pe băncile școlii sau din amfiteatrele facultății, căutarea unui loc de muncă poate deveni o adevărată aventură: să cauți și să găsești (dacă ai noroc) anunțul pentru jobul pe care îl dorești, să scrii o scrisoare de intenție și să adaptezi CV-ul și să te prezinți la interviul de angajare, în cazul că ești solicitat..

interviuUna dintre cele mai importante etape în procesul de recrutare a personalului este interviul de angajare. El nu este un simplu schimb de replici cu ajutorul căruia angajatorul urmărește identificarea celui mai bun candidat din punct de vedere profesional, ci presupune și o analiză a personalității și temperamentului candidaților. Cei care fac interviul urmăresc, in general anumite caracteristici ale candidatilor. Trei dintre cele mai importante caracteristici ale candidaților, care sunt urmărite în timpul interviului, sunt: aptitudinile de comunicare, motivația și prezentarea personală. Interviul este un prilej de a relua cele scrise în Curriculum Vitae și în scrisoarea de intenție, cu detalii și, eventual cu argumente.

Modul în care te prezenți la interviu este foarte important. Dacă te vei pregăti temeinic, șansele de reușită vor fi de partea ta. Continuă lectura

Comunicarea non-verbală – fluieratul

Fluieratul este o combinație melodică de sunete produse prin suflarea printre buze. Din cele mai vechi timpuri, fluieratul a fost utilizat ca mijloc de comunicare.

Indienii Kickapoo din Mexic transmiteau mesaje de dragoste cu ajutorul unui mesaj bazat pe fluierături.

Indigenii din Insulele Canare fluierau într-un „vocabular” complex, format din 4000 de „cuvinte”. Dispărut aproape în totalitate în anii ’60, limbajul silbo este din nou folosit de oameni, iar, în prezent, pe insulă se ţine Ziua Fluieratului o dată pe an. Limbajul silbo constă în emiterea unor sunete care imită silabele folosite în vorbire. Fluierătorii îşi introduc degetele în gură pentru a emite sunete în tonuri variate şi îşi fac mâinile căuş la gură pentru ca sunetul să se audă în depărtare, uneori ajungând până la 3 kilometri distanţă. Totuşi, limbajul rămâne limitat.

whistling_smileyMarinarii comunicau pe timp de ceață cu ajutorul fluierăturilor. Conductorii de tren foloseau și ei acest mijloc de comunicare. În perioada ocupației naziste, păstorii dintr-un sat francez din Pirinei utilizau un cod secret de fluierături pentru a-i călăuzi pe evreii fugari prin munți, spre Spania. Continuă lectura

Comunicarea non-verbală- limbajul vestimentar

Alegerile vestimentare pe care le facem transmit, cu sau fără voia noastră, mesaje celor cu care relaționăm. Sunt suficiente 20 de secunde ca să facem o primă impresie, și cum vestimentația și accesoriile sunt printre primele lucruri pe care cineva le observă, ar fi bine să facem alegerile potrivite. Mai ales, dacă vrem să impresionăm în mod deosebit persoana respectivă, de exemplu, la un interviu de angajare sau la o întâlnire de afaceri. Continuă lectura

Arrival: un film despre comunicare

E de la sine înțeles că atunci când vrei să transmiți cuiva un mesaj, primul lucru pe care trebuie să-l faci e să te gândești cum ar fi cel mai bine să faci asta. În limbaj de specialitate, să codifici mesajul. Pentru asta poți alege cuvinte, simboluri, gesturi, culori, imagini. Orice cod ai alege, el trebuie să fie neapărat unul pe care receptorul mesajului tău îl înțelege. Imaginează-ți pentru o clipă că ajungi în Japonia și vrei să-l întrebi ceva pe primul japonez care-ți iese în cale. Și alegi să faci asta în limba română. Ghici ce? Îți răcești gura de pomană. Dar dacă pui întrebarea în limba engleză, de exemplu, s-ar putea să ai șanse să capeți un răspuns.
Probabil te gândești că poți folosi gesturile, dacă nu cunoști limba celui cu care vrei să comunici. Așa e, dar ce se întâmplă dacă vrei să-l aprobi pe un bulgar și dai din cap de sus în jos? Știi că el ar intrepreta asta ca pe o negație? Va să zică nici „limba gimnastică” nu e întotdeauna utilă, decât dacă o stăpânim la perfecție. Și asta e cam greu. O să te descurci, pînă la urmă, nu e chiar atât de dificil să găsești un cod comun cu un japonez. Hmm, sau e?
Ce te faci însă când mergi zilnic la job (unii zic că ăsta nu e job, e o vocație, dar nu poți să zici că mergi zilnic la vocație, nu?) și trebuie să comunici cu zeci, în unele zile chiar cu sute cu persoane care, deși tu crezi că ar trebui să înțeleagă ce le spui sau le desenezi, se poartă ca și cum n-ar pricepe ce vrei tu de la ei.

Continuă lectura

Ce n-o să-ți spună niciodată Wikipedia despre un eveniment black-tie

Atunci când ești invitată la un eveniment black-tie, fie el nuntă, botez, cocktail, deschiderea unui hotel nou, o cină formală pe un vas de croazieră, o seară la operă sau whatever, cele mai mari bătăi de cap ți le dă întrebarea: ce să port?

Sursa: tenor.co
Sursa: tenor.co

Lucrurile nu sunt așa de complicate cum par. O întrebare, mai multe răspunsuri. Uite aici câteva:

1. Invitația

Mai întâi citește cu atenție invitația. E diferență între „de preferat black-tie”, „opțional black-tie” sau „obligatoriu black-tie”. Dacă nu scrie nimic din toate astea, ține cont că un eveniment de seară e mai formal decât unul de zi (o nuntă de zi sau un botez), la fel și unul care are loc iarna față de unul de vară. N-ar strica să afli și detalii din culise. De exemplu, ce așteptări are mireasa de la invitații ei. Cine are chef să supere o bridezilla? Continuă lectura

Nu judeca niciodată o carte după copertă

E o campanie publicitară şi nici măcar nu e a unei edituri sau a unei librării. E a unei firme de bere. E mai mult o provocare pentru fiecare dintre noi la autoreflecţie. În general, ne place să credem despre noi că suntem mai toleranţi decât suntem de fapt.

E o invitaţie la o autoreflecţie. Tu cum ai reacţiona într-o situaţie, hai să-i spunem, inconfortabilă?  De exemplu, dacă ai intra împreună cu un prieten într-o sală plină de bad boys şi n-ai mai găsi decât două locuri goale.

Priveşte reacţia unor cupluri într-un cinematograf din Bruxelles:

Ce zici? Tu ce-ai fi făcut? Sincer, sincer?

P.S. E şi o lecţie foarte bună de comunicare non-verbală.