Catedrale care m-au impresionat

Catedrala e un subiect despre care (aproape) toată lumea simte nevoia să vorbească zilele astea. Ca să fiu în trend, am zis să vorbesc și eu despre catedralele care m-au impresionat atunci când le-am văzut. Sigur, Basilica Sf. Petru și Catedrala San Giovanni in Laterano din Roma sunt absolut spectaculoase, dar nu despre ele va fi vorba azi, ci despre catedrale construite de comunități mult mai mici, dar cel puțin la fel de impresionante.

Catedrala din Granada, Spania

Granada

Îmi amintesc că, atunci când am intrat în catedrală, nu am putut să mă abțin să exclam Wow!!! Nu mă așteptam la asemnea bogăție și grandoare. Când mergi la Roma cam știi la ce să te aștepți, așa că poate surpriza nu e chiar așa de mare. După ce mi-am revenit din uimire, m-am gândit că mă aflu totuși în orașul Monarhilor Catolici, Ferdinand de Aragon și Isabela de Castilia.O capodoperă a Renașterii Spaniole, cu elemente gotice și baroce, catedrala a fost construită pe parcursul a 181 de ani (1523-1704), pe amplasamentul Marii Moschei maure. Este un monument istoric de o importanță deosebită – găzduiește mormintele regale – dar pe mine cel mai mult m-a impresionat colecția de opere de artă care pot fi admirate în catedrală, colecție care include capodopere semnate de Sandro Boticelli, Rogier van der Weyden si Alonso Cano. Superbe sunt și vitraliile, care filtrează foarte frumos lumina. O catedrală 3 în 1 i-aș putea spune, biserică, mausoleu regal și galerie de artă.

Continuă lectura

Reclame

O lume fără sfârșit de Ken Follett

Despre autor:

Ken Follett este unul dintre cei mai de succes autori contemporani. Cărțile lui s-au vândut în peste 160 de milioane de exemplare. Poți citi mai multe aici.

Despre carte:

Produs publicat în 2016 de RAO
Tip copertă: Broșată
Număr pagini: 1088

O carte fără sfârșit. Așa mi s-a părut romanul O lume fără sfârșit Am răsuflat ușurată când, în sfârșit, i-am dat de capăt. Am început să citesc romanul foarte entuziasmată, fiindcă mi-a plăcut foarte mult Stâlpii pământului, așa că aveam mari așteptări de la continuarea acestui roman istoric fabulos. Speranța să citesc o carte care să-mi placă cel puțin la fel de mult mi-a fost spulberată destul de repede. Poate că așteptările au fost prea mari…

o-lume-fara-sfarsit

Continuă lectura

De ce mi-a plăcut la Alba-Iulia (și de ce ar trebui să-ți placă și ție) – 1

Am plecat spre Alba-Iulia cu mari aștepări, fiindcă, în ultimul timp, am citit sau auzit numai lucruri bune despre acest „diamant șlefuit din inima țării”. Așa scria cineva și mi s-a părut puțin exagerat, dar acolo mi-am dat seama că nu e deloc așa. Nu numai că așteptările mele au fost împlinite, dar și depășite. O dovadă în plus că e adevărată vorba „omul sfințește locul”.

Hotelul

De fapt nu e un hotel, ci o pensiune aflată la câțiva kilometri de Alba-Iulia. Se numește Drumul dragostei și e un loc drăguț, curat, cu o curte plină de verdeață. Fiecare cameră are o mică terasă unde poți sta să te relaxezi (dacă te lasă vecinii :)). Are și o piscină care arată OK, n-am folosit-o, așa că nu pot emite o opinie despre asta. Mâncarea e gustoasă, deși cam scumpă, după părerea mea, iar meniul destul de sărăcăcios. Un mare dezavantaj e că nu poți servi micul dejun, nici măcar o cafea, înainte de ora 10. Și cum ești in the middle of nowhere, la marginea lanului de porumb, nu ai decât să aștepți să se facă ora la care se trezesc gazdele sau să pleci în drumul tău. Nu am vrut să așteptăm, așa că am plecat spre oraș. Sau să vii dotat cu toate cele necesare de acasă. Plus un uscător de păr, care lipsește din dotarea camerei.

Cum s-a ajuns la Alba-Iulia

Continuă lectura

„Călător prin Europa. Epistolar 1925-1930” de Giuseppe Tomasi di Lampedusa

Despre autor: 

Giuseppe Tomasi di Lampedusa (1896 – 1957), scriitor italian și ultimul prinț de Lampedusa, este autorul celebrului roman „Ghepardul”. S-a născut în Sicilia, la Palermo. A început să studieze în casa părintească, cu un tutore și cu mama și bunica sa. La liceu, a mers la școală la Roma și apoi la Palermo.

S-a mutat la Roma în 1915 și a urmat cursuri de drept. S-a înrolat în armată, a participat la bătălia de la Caporetto și a fost luat prizonier de armata austro-ungară. A scăpat din prizonierat, în 1920 a fost eliberat din armată și s-a întors în Sicilia. A făcut studii de literatură universală și, între timp, călătorea împreună cu mama sa, de care era foarte atașat. Era un om taciturn, căruia îi plăcea să-și petreacă timpul citind și meditând.

În 1932, s-a căsătorit la Riga cu Alexandra Borisovna Wolff von Stomersee, o aristocrată letonă de origine germană.

În 1940, a fost, din nou, chemat sub arme, dar a fost trimis curând acasă, deoarece era proprietar de pământuri și trebuia să se ocupe de afacerile sale.

A scris „Ghepardul” în perioada 1954-1956, dar, în timpul vieții sale, romanul a fost respins de două edituri la care trimisese manuscrisul.

În 1957, a fost diagnosticat cu cancer de plămâni și a murit pe 26 iulie, la Roma.

Ce nu știai (poate) despre Lampedusa? Un asteroid a fost botezat cu numele său.

Despre carte: 

Produs publicat în 2016 de Humanitas
Colecția Memorii/Jurnale
Format: 130×200
Tip copertă: Broșată
Număr pagini: 200
ISBN: 978-973-50-5144-0

Cartea este un jurnal de călătorie, de fapt o colecție de scrisori pe care Giuseppe Tomasi di Lampedusa le trimite verilor săi sicilieni, Lucio și Casimiro Piccolo, din călătoriile sale prin Europa, între 1925 și 1930. Pașii l-au plimbat prin Marea Britanie, Franța, Elveția, Austria, Italia și Țările Baltice. Este tânăr, pasionat de literatură și își semnează scrisorile Monstrul, asemănându-se uneori unor personaje literare. Iubește Londra bonomă, admiră orașele provinciale engleze, descoperă un Paris vesel și un Berlin nemilos și livid.

14102525_1384699888226057_8554240242028489233_n 1 Continuă lectura

Domul din Milano în literatură

Domul din Milano este un adevărat reper pentru pasionaţii de … orice. Este o sursă de admiraţie pentru cei care iubesc arta, arhitectura sau istoria. Şi pentru cei cărora le plac numerele, Domul are multe de oferit.

Sigur că nu i-am uitat pe pasionaţii de literatură :). Pentru mulţi scriitori, Domul a fost, de-a lungul timpului, o adevărată sursă de inspiraţie.

Percy Bysshe Shelley (1792 – 1822)

Shelley a vizitat Italia într-o călătorie de patru ani, care se va dovedi ultima din viaţa sa. Ajuns la Milano, obişnuia să zăbovească în interiorul catedralei şi să-l citească pe Dante.

În Scrisori din Italia, în 1818, Shelley descria catedrala ca pe „o operă uimitoare de artă„:

“It is built of white marble, and cut into pinnacles of immense height, and the utmost delicacy of workmanship, and loaded with sculpture. The effect of it, piercing the solid blue with those groups of dazzling spires, relieved by the serene depth of this Italian heaven, or by moonlight when the stars seem gathered away among those clustered shapes, is beyond anything I had imagined architecture capable of producing.”

A apreciat interiorul catedralei ca sublim, dar mai degrabă „pământean”, remarcând totuşi vitraliile și coloanele masive din granit:

“its stained glass and massy granite columns overloaded with antique figures; the silver lamps, that burn forever under the canopy of black cloth beside the brazen altar and the marble fretwork of the dome…”

Continuă lectura

Domul din Milano în cifre

Catedrala din Milano  (Duomo di Santa Maria Nascente în italiană) este catedrala Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Milano, o podoabă a arhitecturii gotice  şi una dintre imaginile emblematice ale Italiei.

  • 5 – este locul deținut de dom pe lista celor mai mari biserici din lume
  • 2 – este locul catedralei milaneze pe lista celor mai mari biserici din Italia (după Basilica Sf. Petru de la Vatican)
  • 6 secole a durat construcția catedralei
  • 355 – a fost terminată prima biserică, dedicată Sf. Thecla, a cărui baptiseriu poate fi vizitat în subsolul actualei catedrale
  • 1075 – un incediu a distrus basilica
  • 1386 – a început construcția actualei catedrale
  • 1805 – Napoleon Bonaparte a fost încoronat rege al Italiei la Domul din Milano
  • 1965 – a fost inaugurată ultima poartă a catedralei
  • 40 000 de persoane încap în catedrală
  • 1200 mp este suprafața catedralei
  • 45 de metri în înălțime are bolta gotică a bisericii
  • 157 metri lungime
  • 108 metri are cea mai înaltă spiră de pe acoperiș, cea care are în vârful ei statuia Madonnina
  • 40 de coloane despart cele 5 nave ale catedralei
  • 4 serii de câte 15 statui decorează cupola în interior
  • 3500 de statui se găsesc în biserică
  • 135 de gargui care decorează acoperișul domului au fost oferiți spre „adopție” într-o campanie de strângere de fonduri demarată în 2012
  • 100 000 euro (cel puțin) este suma pe care trebuie să o ofere cei care doresc să-și vadă numele înscris pe una dintre aceste figuri grotești de pe acoperiș 🙂
  • 12 euro trebuie să plătești dacă vrei să urci cu liftul pe acoperiș, unde te așteaptă o panoramă spectaculoasă.

Continuă lectura