De la Dickens la Isabel Allende, sau de la E.A.Poe la Pearl Buck, casele au fost și sunt subiecte care devin adesea un personaj în romane, fie ele de ficțiune istorică, de aventuri sau de groază. În lista de romane de mai jos, cred că fiecare cititor, indiferent de genul pe care îl preferă poate găsi o lectură care să-l intereseze.
1. Casa spiritelor de Isabel Allende
„Casa spiritelor este o scrisoare de dragoste trimisă de Isabel Allende, peste timp și peste lumi, bunicului ei. Astfel s-a născut saga familiei Trueba, unde ritmurile violente ale unui pământ mitic, răvășit de cutremure și uragane, devin o a doua natură a personajelor. Impletind mistica și politica, splendoarea și decadența unei lumi ce devine istorie, Casa spiriteloreste una dintre cele mai seducătoare povești născute la granița secolului XXI.
Casa Darvas-LaRoche din Oradea a fost, pentru mine, o surpriză foarte plăcută. Recunosc că nu mă așteptam să găsesc în orașul în care m-am născut și am copilărit o casă-muzeu asemănătoare celor din Amsterdam.
Fațada principală a Casei Darvas-La Roche
O bijuterie arhitectonică
Casa Darvas-La Roche este situată în Oradea, pe strada Iosif Vulcan nr. 11 și este o clădire originală și extrem de frumoasă. A fost construită între anii 1909-1912, în stil Secession vienez cu forme geometrice simplificate. Clădirea are două fațade, cea principală pe strada Iosif Vulcan și cea secundară spre râul Crișul Repede, cu vedre spre Sinagoga Neologă Zion.
Fațada principală atrage imediat atenția trecătorului, fiind placată cu marmură și având trei zone diferite. Foarte interesanți sunt butonii din ceramică de Zsolnay, de culoare verzui-albăstruie, cu reflexe metalice. Interesant este și balconul, cu un parapet metalic frumos decorat și motive vegetale, și „păzit” de o statuie spectaculoasă. Aș mai menționa și vitraliile și benzile din mozaic colorat de pe coloanele dintre ferestre.
Scurt istoric
Numele casei vine de la doi oameni de afaceri, evreul Darvas Imre și elvețianul Alfred La Roche.
Imre Darvas (1864-1913) a fost inițiatorul exploatării forestiere moderne în județul Bihor. De-a lungul timpului, avut afaceri în domeniul forestier, bancar, construcții de mașini și fabricarea de geamuri și pictură pe sticlă, oglinzi și sticlă șlefuită (aceasta din urmă în asociere cu frații Neumann).
Alfred La Roche (1867-1944) era bancher și avocat, originar din Basel, fiind reprezentantul firmei La Roche & Comp. (cu activitate în domeniul bancar și în transporturi) în județul Bihor. În 1907, împreună cu Imre Darvas a înființat Antrepriza Forestieră La Roche & Darvas S.A., reorganizată după moartea lui Darvas, în 1913, în La Roche Întreprindere Forestieră S.A.
În anii ’30, casa a fost vândută familiei evreiești Simon. În perioada comunistă, o parte a casei a fost naționalizată, iar trei încăperi au rămas proprietarilor. O perioadă, în clădire a fost sediul echipei FC Bihor, care a fost evacuată în 2010, când administrația locală a cumpărat spațiile private și a devenit proprietara întregii clădiri.
Muzeul
Peretele vitrat de la intrare
Dincolo de spectaculoasa fațadă, pătrunzi în interiorul unei case care ascunde multe comori. Cele mai spectaculoase sunt vitraliile. Chiar la intrare se află un superb perete vitrat, iar la etaj, un alt perete cu vitralii delimitează o mică seră de flori. Și ferestrele casei sunt decorate cu vitralii.
Oglindă vitrată
La parter, la momentul vizitei noastre (iulie 2021), putea fi admirată o expoziție temporară de superbe oglinzi vitrate. Apropo de expoziția temporară, e probabil momentul să spun că muzeul Darvas-La Roche nu e un spațiu mort, ci unul în care se organizează diverse evenimente, cu tot felul de tematici, menite să anime locul. Motiv pentru care sunt invidioasă pe orădeni, fiindcă au parte de o asemenea comoară.
Tot la parter, sunt expuse bijuterii și costume și accesorii vestimentare de epocă.
La etaj, sunt amenajate, în stilul începutului de secol XX, câteva încăperi cu diverse funcțiuni: dormitor, cameră de zi, bucătărie, baie, camera copiilor și chiar camera servitoarei.
În bucătărie
În bucătărie, din dotările originale s-au păstrat o sobă de gătit cu plăci de faianță și plită tuci, dar și faianța și pavimentul decorate cu motive geometrice. Pentru o atmosferă cât mai autentică, le-au fost adăugate piese de mobilier de epocă și ustensile specifice de bucătărie.
Dormitorul în stil neo-roccoco
Preferatul meu a fost dormitorul, cu mobilierul original, în stil neo-roccoco, din paltin vopsit alb și frumos decorat. Foarte interesant patul cu baldachin, de fapt, paturile, că sunt două, dispuse unul în prelungirea celuilalt, nu alăturate, cum se face de obicei.
Fântâna
Peretele vitrat de la etaj
Tot la etaj poate fi admirată o fântână decorată cu ceramică de Zsolnay și două măști de calorifer, din aramă ștanțată, în stil Secession vienez. Tot în stil Secession sunt și stucaturile care decorează tavanele.
În sala de proiecție
Tot la etaj e și o sală de proiecție, unde poți petrece câteva minute admirând o animație interesantă.
Nu în ultimul rând, vreau să menționez magazinul muzeului, probabil cel mai profesionist pe care l-am văzut în România (până acum), cu suveniruri interesante, fără kitsch-urile obișnuite prin alte părți. Nici n-am știut ce să aleg: bijuterii din sticlă Murano (am deja acasă suficieente), magneți de frigider (aproape că se demolează frigiderul sub greutatea lor) sau evantaie? Până la urmă, m-am hotărât pentru semne de carte (astea niciodată nu-s destule!) și o oglindă de poșetă. Recunosc că mi-a rămas gândul la albumele cu palatele orădene și la cărțile de colorat (perfecte pentru Mara). Un bun motiv să revin la Oradea.
Agatha Christie este o scriitoare care nu mai are, probabil, nevoie de nicio prezentare. E suficient să spunem că este, deocamdată, cea mai vândută scriitoare din toate timpurile. Totuși, cei care vor să afle mai multe despre Lady Agatha pot citi ce am scris aici.
Despre Conacul dintre dealuri, pe scurt
Eu am citit cartea în cadrul provocării Read Christie 2021, lansată pe site-ul AgathaChristie.com, una dintre cele trei provocări literare cu tematică polițistă la care m-am înhămat anul acesta. Una dintre ele propusă chiar de mine.
M-au fascinat dintotdeauna casele. Așa cum unii admiră, de exemplu, peisajele, mie îmi place să admir casele, fie în locurile noi în care ajung, fie atunci când mă aflu în orașul meu, pe străzi pe care le-am bătut de-o viață. Iar dincolo de arhitectura unei case, care poate să-mi placă sau nu, întotdeauna încerc să-mi imaginez oamenii care trăiesc dincolo de pereții casei. Probabil că la fel fac și unii dintre scriitori, atunci când dau viață unor povești în care o casă devine un adevărat (și important) personaj. Continuă lectura „7 cărți în care o casă devine un personaj important”→
Casa Jane Austin din Bath. Sursa foto: thespaces.com
1. Casa din Bath în care a locuit Jane Austen
Dacă vrei un loc în care să te retragi în căutarea inspirației artistice (literare sau de altfel) o idee bună ar fi închiriezi casa în care a locuit scriitoarea Jane Austen în Bath, în perioada 1801-1805. Bine, ideal ar fi să aștepți să se termine cu pandemia, fiindcă e cam complicat cu călătoritul în Marea Britanie în perioada asta.
Casa este disponibilă prin AirBnb și poate fi închiriată pentru 152 lire sterline pe noapte.
Dacă tot e să stăm în casă zilele astea – şi sper că vor înţelege cât mai mulţi că trebuie să facem asta – cred că avem la dispoziţie multe modalităţi în care să ne umplem timpul liber.
Mi-am întrebat prietenii cu ce se mai îndeletnicesc zilele astea şi am primit multe răspunsuri interesante.
Din sugestiile lor – şi ale mele, of course 🙂 – am întocmit o listă care o să te ajute, poate, să treci mai uşor peste zilele astea de distanţare socială.
1. In aşteptarea zilelor în care vom putea călători din nou în siguranţă – „călătoreşte” prin intermediul filmelor documentare transmise pe DigiLife, DigiWorld, Travel sau Netflix. Eu azi am fost în Corsica, în Elveţia, Hong-Kong şi pe insula Burano. Continuă lectura „21 de activităţi de făcut în casă în vremuri de izolare socială”→
Dacă vrei să evadezi câteva ore din aglomerația Amsterdamului – care, apropo, mi se pare un oraș superb, dar extrem de obositor, cu toți bicicliștii ăia care apar parcă de nicăieri – lucrul cel mai bun pe care îl poți face e să urci în tren și să mergi să vizitezi Zaanse Schans, rusticul și idilicul sătuc cu mori din apropiere. Așa am crezut eu când am urcat în tren în Centraal Station și așa ar fi fost dacă ideea asta minunată mi-ar fi venit doar mie, nu și altor sute de oameni. Care, într-o sâmbătă dimineață. n-au avut și ei altceva mai bun de făcut decât s-o ia la picior spre satul cu mori. Vorba vine la picior, că erau care cu trenul, care cu autobusul, care cu autocarele, care cu bicicletele. Nu-i vorbă, de circulat se circulă ușor în Olanda, au un transport în comun foarte bine pus la punct. Cât despre bicicliști … paradisul lor!
Foarte probabil că atunci când auzi de case modulare, nu ți-ai putea imagina că ai putea locui într-una. Auzind cuvântul modul, gândul te-ar putea duce, eventual, la interminabilele ore de matematică din liceu, când proful te chinuia cu nenumărate și enervante probleme cu module :). Revenind la lucruri serioase, când vine vorba de case modulare, ți-ai putea imagina o cutie, eventual metalică, de mici dimensiuni și fără ferestre, în care ar fi imposibil să locuiești, mai ales dacă ești ușor claustrofob, așa ca mine.
Dar când auzi cuvântul sandwich, la ce te gândești? Recunoaște că la felul acela de mâncare inventat de un lord mereu grăbit și care mânca mereu pe fugă. Sau la o insulă din Oceanul Atlantic, cu aisberguri albastre și mulți pinguini. Dar te-ai gândit vreodată la case din panouri termoizolante tip sandwich?
A fost odată ca niciodată, că dacă n-ar fi nu s-ar povesti. Au fost odată trei purceluși care s-au cam săturat să locuiască cu părinții, așa că au plecat în lume să-și facă un rost în viață.
Și cum mergeau ei așa, au dat de o căpiță de fân, iar purcelușul cel mic a zis: „Frățiori, eu am obosit să tot merg. Îmi place căpița asta de fân, uite și niște paie, așa că rămân aici să-mi construiesc o căsuță.” Degeaba au încercat ceilalți doi să-l convingă să meargă mai departe cu ei. El o ținea una și bună: „Când vine vorba de izolații, paiele sunt alegerea cea mai bună, știm asta de la bunicii noștri care aveau case din chirpici.” Continuă lectura „Povestea celor trei purceluși repovestită”→
Am adunat, de-a lungul anilor, atât de multe cărți încât uneori am impresia că o să mă dea afară din casă. Mai exact Sotzul (aka soțul) are impresia asta :). Am cărți peste tot, aproape în fiecare încăpere. În bucătărie încă nu, fiindcă mobila de bucătărie nu e dotată cu rafturi pentru cărți. În rest, sunt peste tot.
Am încercat să micșorez locul pe care îl ocupă în casă, dar degeaba. Mă tot îndemn să citesc pe e-book reader, dar nu-mi iese niciodată. Sunt cam conservatoare, ce să fac. Un ecran nu se poate compara cu foșnetul filelor de carte sau cu mirosul inconfundabil al unei cărți. Am mai avut (palide) tentative să scap de unele cărți. După fiecare mi-a părut rău ca unui copil care și-a pierdut jucăria preferată. Continuă lectura „Cum ar arăta casa visurilor mele”→
Dorina Danila 