Arta subtilă a nepăsării de Mark Mason

O carte pe care, eu una, nu dau doi bani (ca să fiu în tonul ei)

Nu obișnuiesc să citesc cărți de dezvoltare personală, pur și simplu le privesc ca pe niște metode prin care unii fac (mulți) bani vânzându-ţi niște „gogoși” pe post de sfaturi de viață. Pe Arta subtilă a nepăsării de Mark Mason mi-am dorit mult s-o citesc pentru că mi-a atras atenția cu coperta ei portocalie și titlul foarte original. Mă refer la titlul în limba engleză, The Subtle Art of Not Giving a Fuck, o excelentă găselniță de marketing. Nu la fel de inspirat e titlul în limba română.

Cu așa „ambalaj” genial, m-am apucat să citesc cartea, având mari așteptări de la ea. Începutul e bun, captivant, amuzant, te faci să crezi că și continuarea va fi așa. Din păcate, n-a fost, cel puțin pentru mine.

Continuă lectura „Arta subtilă a nepăsării de Mark Mason”

Curiozitatea de vineri #1

Zilele astea am fost luată la 11 metri de inchiziția lecturii dintr-un grup de Facebook fiindcă am îndrăznit să scriu că nu mi-a plăcut Numele trandafirului de Umberto Eco. Și m-au tocat, și m-au măcinat până au ajuns la literatura de calitate unanim recunoscută, de exemplu opera lui Dante. Cum care Dante? Alighieri, of course.

Trec peste chestia cu unanimitatea și vin și vă întreb:

Vă foarte mulțumesc pentru răspunsuri!

„Îţi recomand o carte” – concurs pentru elevi de Ziua Naţională a Lecturii

Dacă tot s-a decretat că sărbătorim, în 15 februarie, Ziua Naţională a Lecturii, m-am gândit că ar fi interesant să aflăm ce mai citesc tinerii şi, mai ales, ce cărţi le plac.

Aşa că lansez elevilor de la Colegiul Economic Arad provocarea să recomande colegilor (şi cititorilor blogului) o carte şi să le spună de ce ar trebui s-o citească.

Cea mai interesantă recomandare va fi recompensată cu un premiu format din cele trei cărţi din imagine:

  • un roman scris de un autor român contemporan
  • o carte frumoasă despre România
  • un roman cult.

Aştept recomandările în secţiunea de comentarii de mai jos până marţi, 15 februarie 2022, orele 20,00.

Câştigătorul premiului va fi anunţat miercuri, 16 februarie 2022.

Casa Gucci – cartea sau filmul?

Mă întreb, de multe ori, ce mi-a plăcut mai mult: cartea sau filmul care s-a făcut după ea? Uneori câştigă cartea, alteori filmul, depinde de situaţie. Nu şi în cazul poveştii celebrei familii toscane, Gucci. Aici răspunsul e simplu: amândouă mi-au plăcut la fel de mult.

Mai întâi a fost cartea. Primul audio-book pe care l-am ascultat vreodată. N-aş putea spune că experienţa mi-a plăcut în mod deosebit, nu cred că o voi repeta prea curând. Noroc că am cartea în format fizic, aşa că o voi (re)citi cândva. Am parcurs cam un sfert când s-a nimerit să văd filmul. Eram sigură că nu o să-mi placă să mai ascult cartea, din moment ce ştiu ce se întâmplă. Dar nu. O să continui cel puţin cu acelaşi interes.

Cartea

Continuă lectura „Casa Gucci – cartea sau filmul?”

5 călătorii fascinante în Toscana prin intermediul unor povești pe care trebuie să le citești

Sursa foto: libris.ro

1. Agonie și extaz de Irving Stone

„Romanul Agonie si extaz își brodează povestea pe marginea vieții unui personaj celebru al artei europene: Michelangelo Buonarroti. Ca să ducă la bun sfârșit această neobișnuită biografie, Irving Stone a trăit o vreme în Italia, unde s-a documentat încercând să creeze fundalul unei epoci înfloritoare, Renașterea. Așa aflăm cum s-a școlit tânărul Michelangelo, cum a început să lucreze în marmură, cum a devenit apoi interesat de arhitectură și pictura. Biograful american nu ocolește nici detaliile amoroase ale vieții marelui artist renascentist, nici amănuntele legate de familia Medici sau relațiile, uneori conflictuale, cu unii dintre contemporanii sai: Leonardo da Vinci, Donatello, Botticelli, Rafael, papa Iulius al II-lea sau papa Leon al X-lea.” (©Elefant.ro)

„Pentru Rafael, crearea unei opere de artă e o zi strălucitoare de primăvară în Campagna; pentru mine, e tramontana mugind la vale de pe culmile muntelui. Lucrez din zori până-n noapte, adeseori la lumina lumânării sau a lămpii cu ulei. Arta pentru mine e un chin, o agonie când merge rău, un extaz când merge bine; dar întotdeauna mă subjuga. Când termin o zi de lucru sunt ca o păstaie seacă. Tot ce-a fost în mine se află acum în marmură sau în frescă. Iată de ce n-am nimic de dat în altă parte.”

Continuă lectura „5 călătorii fascinante în Toscana prin intermediul unor povești pe care trebuie să le citești”

Cum e să fii editor de unul singur? Aflăm răspunsul de la Bogdan Hrib

Editor de unul singur. Management în industria cărții de Bogdan Hrib – prezentare de carte

„Un volum despre managementul pieței de carte din România și din lume, așa cum a văzut-o un editor din 1993 și până astăzi, parcurgând, rând pe rând, toate etapele nașterii unei cărți de la o idee în mintea unui autor, până la cartea de pe raftul librăriei sau bibliotecii. O selecție de idei, date, analize și tendințe din piața editorială disecate de multe ori, la firul ierbii, cu exemple concrete din industria cărții românești, dar și din cea britanică, americană sau franceză, pigmentate cu exemple concrete și modele de urmat sau de evitat, dar soluții pentru rezolvarea unor situații neașteptate.” (tritonic.ro)

Ce crede autorul despre carte

Continuă lectura „Cum e să fii editor de unul singur? Aflăm răspunsul de la Bogdan Hrib”

Biblioteca Marei: JANE AUSTEN – autoarea care a scris romane pline de sensibilitate

Jane Austen

Jane Austen (1775-1817) este una dintre scriitoarele engleze foarte cunoscute în întreaga lume, fiind cea mai importantă romancieră a perioadei romantice pre-victoriene.

A scris șase romane (două dintre ele publicate post-mortem), ficțiune scurtă, povestiri.


O carte din biblioteca Marei despre care vreau să vă povestesc azi se numește Jane Austen. Autoarea care a scris romane pline de sensibilitate și a apărut la Editura Litera, în seria Micii mei eroi. Continuă lectura „Biblioteca Marei: JANE AUSTEN – autoarea care a scris romane pline de sensibilitate”

Biblioteca Marei

Azi vă fac cunoștință cu Mara, nepoțica mea, care este, la aproape 3 ani, o mare pasionată de cărți. Îi place tare mult să studieze cărțile, încă de când era (și mai) mică, așa că are deja o mini bibliotecă cu cărți potrivite vârstei ei. Bibliotecă la care contribui și eu cu mare plăcere, cărțile fiind o pasiune pe care o avem în comun.

Deocamdată, îi plac cărțile de colorat, cele cu multe activități, cu animale (preferații ei sunt unicornii și dinozaurii) și poveștile cu gemenii Treeptop.

Dacă v-a plăcut Povestea muzicală de Crăciun de Cristina Andone, rămâneți pe recepție pentru alte cărți frumoase care vor intra în biblioteca Marei.

7 cărți în care o casă devine un personaj important

7 cărți în care o casă devine un personaj important

M-au fascinat dintotdeauna casele. Așa cum unii admiră, de exemplu, peisajele, mie îmi place să admir casele, fie în locurile noi în care ajung, fie atunci când mă aflu în orașul meu, pe străzi pe care le-am bătut de-o viață. Iar dincolo de arhitectura unei case, care poate să-mi placă sau nu, întotdeauna încerc să-mi imaginez oamenii care trăiesc dincolo de pereții casei. Probabil că la fel fac și unii dintre scriitori, atunci când dau viață unor povești în care o casă devine un adevărat (și important) personaj. Continuă lectura „7 cărți în care o casă devine un personaj important”

Cărtureşti Arad sau arta de a-ţi bate joc de client

Cărturești Arad

Cred că am o figură de tzepară, dacă ar fi să mă iau după doamnele de la Cărtureşti Arad. Deşi m-am uitat atent în oglindă şi mi se pare că aduc mai degrabă cu o fraieră, care tot insistă să-şi cheltuie banii pe piaţa de carte din România.

Am comandat alaltăieri pe Cărtureşti onlain două cărţi. Le-am şi plătit, căci singura modalitate de plată era banii jos, ochii la uşă. Chiar aşa, oare de unde vine expresia asta? Continuă lectura „Cărtureşti Arad sau arta de a-ţi bate joc de client”