Hercule Poirot și preferințele lui culinare

hercule-poirot

Hercule Poirot, cel mai celebru personaj din romanele scrise de Agatha Christie este portretizat în special prin aspectul său fizic (capul de forma unui ou și o mustață impresionantă) și prin felul în care se îmbrăca (întotdeauna ca scos din cutie), dar și prin mâncărurile și băuturile lui preferate, și uneori chiar prin ritualul pe care îl folosea atunci când se așeza să ia masa. Uneori, preferințele culinare ale lui Poirot au fost folosite ca dovezi ale excentricității sale.

  • Omleta

„O masă simplă care să ne astâmpere foamea, iată ce vă propun. Să spunem omelette aux champinons, Sole a la Normande, brânză de Port Salut. Și alături un vin roșu.

Moarte printre nori

„Eu am o adevărată pasiune pentru omlete.”

Apartamentul de la etajul al treilea (în volumul Primele cazuri ale lui Poirot)
Photo by Engin Akyurt on Pexels.com

Omleta pare să fie originară din Persia Antică, deși au existat și alte popoare care o preparau. Se pare că și romanilor le-a trecut prin cap să bată ouăle, să le amestece cu miere și să le mănânce la micul dejun.

Cea mai veche rețetă de omletă din Marea Britanie datează din secolul al XIV-lea, omleta fiind preparată din ouă și ierburi aromatice mărunțite, fiind gătită în vase cu unt.

Din aceeași perioadă provine și o rețetă din Franța, care presupunea amestecarea ouălor cu ghimbir și alte condimente, omleta fiind gătită într-o tigaie cu unt sau cu ulei încins. Cuvântul omletă nu a fost folosit, totuși, până în secolul al XVIII-lea, când a apărut Cuisine Bourgeoisie.

Apropo de Franța, se povestește că Napoleon Bonaparte călătorea, împreună cu armata sa, și a ajuns într-un orășel unde hangiul l-a servit cu omletă. Lui Napoleon se pare că i-a plăcut atât de mult încât a ordonat să fie strânse toate ouăle din localitate și să se pregătească o omletă uriașă pentru armata sa. Dacă nu mă credeți, n-aveți decât să dați o fugă până în Bessieres, ca să verificați singuri dacă fac sau nu o omletă uriașă în fiecare an.

Continuă lectura „Hercule Poirot și preferințele lui culinare”

Delicii de vară cu caise

Deşi prefer fructele în stare proaspătă şi nu în prăjituri sau în alte preparate, când am dat peste rețeta lui Jamie Oliver de caise coapte în cuptor, nu am putut rezista tentației. Mai ales că e extrem de simplă, rapidă, iar rezultatul delicios, după cum am putut constata.

Caise coapte în cuptor

Se taie caisele jumătăți, se îndepărtează sâmburii și se așează într-o tavă. Se stropesc cu zeama de la o portocală, se adaugă coaja de portocală și zahăr vanilinat, după gust, și se adaugă puțină apă.

Se bagă la cuptorul încălzit în prelabil și se lasă cam 30 de minute. Apoi se lasă la răcorit și se consumă.

Sugestii de servire

  1. Se unge o felie de pâine prăjită (sau mai multe) cu crema de brânză preferată și se așează deasupra o jumătate de caisă coaptă. Un deliciu, vă garantez!
  2. Într-un bol se pune granola, se adaugă iaurt grecesc și se pune deasupra una (sau două, după preferințe) jumătate de caisă coaptă. Un mic dejun sănătos și gustos!
  3. Se zdrobesc caisele coapte, iar piureul obținut se pune într-o cupă și se adaugă Prosseco (se recomandă să fie păstrate câteva ore la frigider, atât caisele, cât și vinul). Se obține, astfel, un cocktail delicios și răcoros, perfect pentru o seară fierbinte de vară. Se consumă cu moderație :).

Calendar de Advent: 15 decembrie – cine a fost Filocalus?

Calendarul lui Filocalus este cea mai veche atestare documentară a celebrării Nașterii lui Iisus pe 25 Decembrie, mai este numit și Cronografia din 354 sau Calendarul din 354.

Este o compilație de texte cronologice și calendaristice din surse creștine și laice realizată, în 354, de caligraful, ilustratorul și gravorul în piatră Furius Dionysius Filocalus pentru un roman creștin bogat, pe nume Valentinus. Deși se pare că a fost redactat în 354, el se referă la practici care existau încă din 336, deci e posibil să fie chiar mai vechi. Continuă lectura „Calendar de Advent: 15 decembrie – cine a fost Filocalus?”

Calendar de Advent: 12 decembrie – o plantă magică și o băutură prezidențială

 

Vâscul, o plantă parazită, pe numele ei științific Viscum album, are o poveste îndelungată și plină de legende.

Legende și ritualuri. În mitologiile europene, vâscul este o plantă magică, un simbol al curățeniei spirituale, al libertății și armoniei, dar și protector al familiei și a casei.

Vâscul era considerat o plantă sacră atât de norvegieni și de druizii celți, care au inițiat un adevărat cult al vâscului. Cel mai prețios era cel crescut pe stejar, pe care-l numeau „lacrima stejarului”. Druizii celți credeau că are puteri vindecătoare magice și îl considerau un simbol al păcii, așa încât îl adunau în mijlocul iernii într-un ritual solemn. Înveșmântați în alb, tăiau vâscul cu o seceră de aur, și-l înveleau apoi cu grijă într-o mantie albă. Se adunau ofrande și se jertfeau doi tauri albi, înălțându-se rugi către zeii atotputernici, pentru îndepărtarea duhurile rele, Continuă lectura „Calendar de Advent: 12 decembrie – o plantă magică și o băutură prezidențială”

Calendar de Advent: 4 decembrie – un Crăciun exotic

În Australia, Tata Crăciun este așteptat cu fețe de pernă în loc de șosete, chilienii sărbătoresc Crăciunul dansând pe muzică cu influențe asiatice, în timp ce columbienii fac petreceri zgomotoase. Egiptenii copți sărbătoresc Crăciunul pe 7 ianuarie, iar neo-zeelandezii fac grătare și picnicuri pe plajă.

În Australia, copiii lasă la picioarele patului o față de pernă (varianta australiană de ciorăpel), pentru cadourile mici, cele mari urmând să fie așezate sub brad. Afară sunt lăsate prăjiturele și lapte (uneori bere) pentru Tata Crăciun, care aduce cadourile și apă pentru cangurii care îi trag sania. Cum nu prea există coșuri la case, Tata Crăciun intră, de obicei, pe fereastră. Continuă lectura „Calendar de Advent: 4 decembrie – un Crăciun exotic”

Casa de la Marginea Nopții de Catherine Banner – o recenzie și o rețetă

casa-de-la-marginea-noptii

Despre autoare:

Catherine Banner (n.1989) este o autoare britanică, născută la Cambridge, unde a studiat la Fitzwilliam College. A lucrat ca profesoară la liceu în Durham. Pe când avea 14 ani și era încă elevă, a început să scrie The Eyes of a King, prima carte din trilogia The Last Descendants.

A publicat primul său roman pentru adulți, Casa de la Marginea Nopții, a fost publicată în 2016. A fost tradusă deja în 22 de limbi.

În prezent, locuiește în Torino, Italia, împreună cu soțul ei.

Despre carte:

Mi-a plăcut Casa de la Marginea Nopții, de la prima până ultima pagină. este o extraordinară saga a patru generații, o poveste despre iubire, miracole, relații reușite și relații destrămate, secrete adânc ascunse, dar cunoscute de toată lumea, și legături care au adus laolaltă sau au separat oameni. Continuă lectura „Casa de la Marginea Nopții de Catherine Banner – o recenzie și o rețetă”