Scria cineva că toate lunile știu ce sunt, mai puțin luna martie, care nu se poate hotărî dacă e lună de iarnă sau de primăvară. Cred că Elif Shafak, dar nu sunt sigură. Ce să mai zic atunci de acest Aprilie, căruia pare că i-au zburat foile din calendar și s-a trezit într-o dimineață că e iarnă.

Cerul e mohorât și plânge peste noi, vântul șuieră pe la colțuri, e o atmosferă care l-ar inspira pe Bacovia să mai scrie o poezie. Sau două. Sau mai multe, că se pare că nu ne va părăsi curând. Atmosfera, nu Bacovia.

Dau drumul la televizor și văd că-n multe locuri ninge. Mă uit din nou în calendar și zice că e 20 aprilie. Ciudat. Mă uit la prognoza meteo pe telefon și văd cifre mici, meschine de-a dreptul. Iar mă uit ca mâța-n calendar degeaba.

Fetele Gilmore, la care m-am uitat a sutamia oară, s-au terminat, dar mi-e prea lene să caut alt serial.

Dacă aș fi Tudor Chirilă aș cânta „Nu am chef azi…” Dar nu sunt nici măcar vreo fană a lui și, în plus, nu vreau să-mi sperii vecinii.

Și totuși… Nu am chef de vacanță. Nu am chef să văd un film. N-am chef nici măcar să citesc, mai ales că nu-mi prea place încotro vrea s-o ia cartea pe care am „devorat-o” până acum.

Dau drumul la muzică de relaxare, o opresc după 3 minute. Mă uit pe Facebook să văd ce mai fac unii, alții. Mă plictisesc la fel de repede. Citesc un articol și mă mănâncă degetele să fac un comentariu, dar până să ating tastatura, furnicătura a trecut. Tot ce am chef să fac e să stau sub pătură și să mă holbez la tavan minute în șir. Cred că n-am mai făcut asta niciodată.

Mi-e lene și să scriu articolul ăsta mai departe. Dacă nu mi-ar fi lene i-aș aminti lunii Aprilie că la 1 mai se deschide la Arad ștrandul – anul ăsta cred că înlocim costumul de baie cu cel de ski. Dar sunt prea supărată pe ea – e ea că e lună, dar parcă are nume de el – că a prea a vânzolit lalelele.