Cu furculița literară prin lume – Crăciun în epoca victoriană

Furculița literară

Furculița literară a pornit într-o călătorie prin lume. Ea vrea să descopere obiceiurile culinare ale locuitorilor ei, astăzi și în alte vremuri. În călătoria ei, are parteneri de nădejde: scriitori, mai mult sau mai puțin celebri, care ne spun povestea bucătăriilor lumii.

Astăzi, furculița literară a fost invitată la masa de Crăciun, împreună cu Ebenezer Scrooge și cu Spiritul-Crăciunului-de-Acum. În perioada victoriană, mesele de Crăciun erau adevărate festine la casele celor avuți, în afară de curcan și tradiționala budincă de Crăciun, o mulțime de alte bucate se revărsau pe mese. Cei mai puțin înstăriți se mulțumeau cu friptură de gâscă, piure de cartofi, sos de salvie și budinca de Crăciun.


Poveste de Crăciun de Charles Dickens

poveste-craciun

Continuă lectura „Cu furculița literară prin lume – Crăciun în epoca victoriană”

Calendar de Advent: 5 decembrie

Cel mai cunoscut obicei din perioada Crăciunului în care încălțămintea are un rol important este cel în care, în ajun de Sfântul Nicolae, de Crăciun sau de Epifanie, copiii își lustruiesc ghetuțele și la așează la ușă sau la fereastră, pentru ca să fie umplute cu mici daruri. Uneori, în ghete se pun iarbă sau o mână de grăunțe pentru animalele cu care vine cel care aduce daruri celor mici. Alteori, de Moș Nicolae, în ghetuțe se lasă o scrisoare pentru Moș Crăciun.

În Grecia, există obiceiul de a arde încălțările vechi, pentru a alunga ghinionul în anul următor. La popoarele scandinave, există credința că, dacă membrii familiei își așează frumos pantofii unul lângă altul în Ajun de Crăciun, nu se vor certa tot anul care vine.

Pantofii pot servi, după unii, și ca instrument pentru un ritual de divinație. Astfel, dacă o fată reușește să-și arunce pantoful într-un copac sau spre ușă  și cade cu vârful spre ușă (variantă pentru cele mai neîndemânatice, probabil) va primi o cerere în căsătorie în anul următor.

În multe țări, în ajun de Epifanie, se obișnuiește să se consume o prăjitură specială, în care este ascunsă o boabă de fasole sau o amuletă. Cel care o găsește primește titlul de rege/regină al/a festivităților, iar toți ceilalți trebuie să i se supună.

În Franța, prăjitura este celebra gâteau des Rois, denumită în onoarea celor trei Magi. Prima ei menționare datează de la începutul secolului al XIV-lea. În 1792, revoluționarii francezi au încercat s-o interzică pentru că o asociau cu regalitatea: În Bordeaux, numele desertului a fost schimbat în „prăjitura libertății”, pentru a fi în concordanță cu noua orânduire politică. La Paris, în Ajunul anului 1794, primarul a ordonat arestarea patiserilor, deoarece manifestau „tendințe liberticide”.

Unii francezi obișnuiau să pună deoparte primele două felii ale prăjiturii pentru  Fecioara Maria și Le Bon Dieu, și le ofereau oamenilor nevoiași în ziua de Epifanie.

JOYEUX NOEL!

King cake

În SUA, mai exact în Louisiana, se pregătește king cake, tot o prăjitură a regelui. Între 6 ianuarie, sărbătoarea celor trei Magi și Mardi Gras, brutarii din New Orleans fac mii de prăjituri decorate cu violet, verde și auriu, culorile Carnavalului de Mardi Gras. O boabă de fasole sau o amuletă este ascunsă în fiecare prăjitură, iar cel care o găsește trebuie să găzduiască următoarea petrecere.

MERRY CHRISTMAS!

Rosca de Reyes

În Mexic este tot o prăjitură a regilor, rosca de reyes (inelul regilor), un desert în formă de inel, în care este ascunsă o figurină reprezentându-l pe pruncul Iisus, iar cel care o găsește trebuie să dea o petrecere pe 2 februarie, de Intâmpinarea Domnului. Și în Spania, prăjitura de Epifanie are același nume, rosca de reyes.

FELIZ NAVIDAD!

Ceva mai sobri, scoțienii celebrau Epifania cu o chiflă neagră (Black Bun), o prăjitură  cu cacao, fructe și migdale, adesea îmbibată în whisky sau brandy și coaptă în aluat nedospit. În zilele noastre, chifla neagră se servește în noaptea de Anul Nou.

Calendar de Advent: 4 decembrie

În Australia, Tata Crăciun este așteptat cu fețe de pernă în loc de șosete, chilienii sărbătoresc Crăciunul dansând pe muzică cu influențe asiatice, în timp ce columbienii fac petreceri zgomotoase. Egiptenii copți sărbătoresc Crăciunul pe 7 ianuarie, iar neo-zeelandezii fac grătare și picnicuri pe plajă.

În Australia, copiii lasă la picioarele patului o față de pernă (varianta australiană de ciorăpel), pentru cadourile mici, cele mari urmând să fie așezate sub brad. Afară sunt lăsate prăjiturele și lapte (uneori bere) pentru Tata Crăciun, care aduce cadourile și apă pentru cangurii care îi trag sania. Cum nu prea există coșuri la case, Tata Crăciun intră, de obicei, pe fereastră. Continuă lectura „Calendar de Advent: 4 decembrie”

Bucuria vieţii de Irving Stone – o călătorie în căutarea destinului (1)

Bucuria vieții este povestea unei părți din viața lui Vincent van Gogh, mai exact de la vârsta de 22 de ani, când lucra la Galeriile Goupil la Londra până la sinuciderea sa, când avea 37 de ani.

Este o carte a cărei lectură poate avea mai multe abordări. Poate fi citită de cei care vor să afle povestea vieții lui van Gogh, de cititorii pasionați de romanele psihologice sau de cei cărora le place ficțiunea istorică.

Pentru că eu cunoșteam foarte bine povestea vieții lui Vincent van Gogh, am avut o altă abordare, am ales să o citesc ca pe o carte de călătorie și să mă concentrez mai mult asupra locurilor prin care a trecut marele pictor.

Zundert, Olanda – locul în care a început călătoria

Călătoria lui Vincent van Gogh în căutarea destinului său a început în 1853, Zundert, un sătuc din regiunea Brabant, unde tatăl său era paroh.

Casa de lemn a parohului din Zundert, în care venise pe lume Vincent, se înălța în piață și avea în spate o grădină cu salcâmi, tăiată de câteva poteci ce despărțeau straturile de flori întreținute cu grijă. Biserica, o clădire mică de lemn, se găsea chiar în fundul grădinii, ascunsă printre pomi. Zidurile laterale aveau câte două ferestruici gotice, din sticlă obișnuită, iar înăuntru, pe podeaua de lemn, se înșirau vreo douăsprezece bănci tari și câteva tipsii pentru jar, prinse în pardoseală, ca să se încălzească enoriașii. era un lăcaș de închinăciune simplu și auster, pătruns de spiritul lui Calvin și al reformei lui.

Continuă lectura „Bucuria vieţii de Irving Stone – o călătorie în căutarea destinului (1)”

Calendar: 25 iunie

1533 – A murit Mary Tudor, fiică, soră, soție de rege și bunică de regină. A fost al cincilea copil al regelui Angliei Henry al VII-lea și al reginei Elisabeth de York, sora lui Henry al VIII-lea și soția regelui Franței, Ludovic al XII-lea. După moartea acestuia, s-a căsătorit cu Charles Brandon, duce de Suffolk, unul dintre apropiații lui Henry al VIII-lea. Cu toate acestea, inițial, regele nu a aprbat căsătoria celor doi, aceasta fiind celebrată în secret. Până la urmă, Henry și-a iertat sora, nu înainte de a percepe o sumă consistentă de la cei doi îndrăgostiți. Mary Tudor și Charles Brandon au avut patru copii, printre care s-a numărat Lady Frances Brandon, care a devenit mama celei care a rămas în istorie ca Regina celor 9 zile, Lady Jane Grey. Continuă lectura „Calendar: 25 iunie”

10 cărți a căror acțiune se întâmplă pe o insulă

Ideea unei liste de cărți a căror acțiune să se întâmple pe o insulă mi-a venit după ce am văzut că cineva a căutat chestia asta pe Internet și a aterizat pe blogul meu. Și pentru că întotdeauna e preferabil să te adaptezi la cerințele publicului cititor, mi-am zis, de ce nu? Și uite ce-a ieșit.

1. Zorba Grecul de Nikos Kazantzakis

E lectura perfectă pentru o vacanță în Creta,insula cea mare a grecilor. O carte despre preietenie, despre mare, muzică, dragoste și, mai ales, despre viață. O carte de citit încet, propoziție cu propoziție, cu pauze lungi, ca să poți savura pe-ndelete aromele Cretei, să-i asculți sunetele și să-i admiri culorile. Zorba Grecul a fost perceput în multe feluri de cititorii săi, de-a lungul timpului. Pentru mine a fost, în primul rând, un roman senzorial. Pe care l-am și savurat ca atare. Continuă lectura „10 cărți a căror acțiune se întâmplă pe o insulă”

Noi de David Nicholls – jurnalul unei călătorii

Despre autor:

David Nicholls (n.1966, Eastleigh) este un scriitor englez, despre care nu știam nimic atunci când am început să citesc romanul Noi. A urmat cursurile unui colegiu din localitatea natală, apoi ale Universității din Bristol și ale Central School of Speech and Drama din Londra, una dintre cele mai renumite școli de dramaturgie din Europa. A fost actor de teatru și a apărut pe scenă cu pseudonimul David Holdaway. Nu a fost prea mulțumit de prestația sa ca actor și credea că-i lipsesc nu doar talentul și carisma, dar și abilitățile de bază necesare.

Scrie romane și scenarii de film și televiziune. Este căsătorit și are doi copii.

Despre carte:

Naratorul poveștii este Douglas Petersen, un biochimist de vârstă mijlocie, a cărui căsnicie cu Connie pare să se destrame odată cu plecarea fiului lor, Albie la universitate. Mi s-a părut interesantă structura romanului, cu cele două planuri temporale, trecutul și prezentul, alternate cu abilitate, astfel încât cititorul nu este lăsat să se plictisească nici măcar o pagină. Continuă lectura „Noi de David Nicholls – jurnalul unei călătorii”

Strania călătorie a domnului Daldry de Marc Levy – recenzie

Despre autor:

Marc Levy (n.1961) este unul dintre cei mai citiți scriitori francezi contemporani. Am scris mai multe despre autor aici.

Despre carte:

Mi-a luat ceva timp până am fost atrasă în poveste. Am început prin a crede că nu e decât o altă poveste romantică nu prea grozavă și am sfârșit prin a-mi schimba total părerea nu prea grozavă pe care o aveam despre scrierile domnului Levy. Continuă lectura „Strania călătorie a domnului Daldry de Marc Levy – recenzie”

Muza de Jessie Burton – recenzie

Despre autoare:

Jessie Burton este o scriitoare și actriță britanică despre care am scris aici. De când am scris articolul, romanul Miniaturista s-a vândut în peste un milion de exemplare, în peste 38 de țări, iar romanul Muza a fost tradus în peste 30 de țări.

Despre carte:

Muza, cel de-al doilea roman scris de Jessie Burton, este o poveste cu două planuri narative, distincte spațial și temporal (Londra, 1967 și sudul Spaniei, 1937), care se împletesc armonios spre un final, recunosc, neașteptat. Și cumva forțat, după părerea mea.

muza-jessie-burton Continuă lectura „Muza de Jessie Burton – recenzie”

Trenul din Paddington de Agatha Christie – recenzie

trenul-din-paddington

Despre autoare:

Agatha Christie (1890-1976), poreclită „regina romanului polițist”, este cel mai vândut scriitor al tuturor timpurilor. A scris romane, povestiri și piese de teatru polițiste. Am scris mai multe despre Agatha Christie aici.

Despre carte:

Doamna McGillicuddy (ce nume amuzant, nu-i așa?) face o rundă de cumpărături de crăciun la Londra, după care ia trenul din gara Paddington pentru a-i face o vizită vechii sale prietene, Miss Jane Marple. În timpul călătoriei, însă, s-a întâmplat să vadă cum un bărbat sugruma o femeie într-un tren care a trecut în viteză pe lângă cel în care se afla doamna McGillicuddy. Continuă lectura „Trenul din Paddington de Agatha Christie – recenzie”