Femei în istorie: Elisabeta I

Elisabeta I (7 septembrie 1533-24 martie 1603), fiica regelui Henric al VIII-lea și a celei de-a doua sa soție (a fost precedată de repudiata Caterina de Aragon și i-au urmat alte patru nefericite), Anne Boleyn, a fost regina Angliei și Irlandei din 17 noiembrie 1558 până la moartea sa, fiind ultima dintre cei cinci monarhi ai Casei Tudor.

A fost poreclită și Regina Fecioară sau Buna Regină Bess. Regina Fecioară (The Virgin Queen) pentru că a existat un adevărat cult al virginității în perioada în care a domnit. Perioadă lungă, de 44 de ani, denumită și epoca sau era elizabetană, de unde, probabil, și porecla de Buna Regină Bess (Good Queen Bess), mulți englezi necunoscând un alt monarh în afară de regina Elisabeta I. Sau poate porecla era legată de faptul că, sub domnia sa, Anglia a cunoscut o înflorire fără precedent. Până și Marele Will s-a făcut și mai mare decât era în epoca elisabetană.

Regina Elisabeta I (portret din 1575) – sursa foto: wikipedia.ro

Chiar dacă a rămas necăsătorită toată viața, nu înseamnă că nu a avut parte de iubire sau de pretendenți. E de notorietate povestea sa de dragoste (platonică?) cu Robert Dudley, prietenul său din copilărie. Poveste care nu s-a finalizat printr-o căsătorie, nici măcar după moartea suspectă a soției acestuia.

Cât despre pretendenți, toți au fost trimiși de unde au venit de către regina care se mândrea cu virginitatea ei, cu excepția Ducelui de Alençon, singurul care a primit un răspuns afirmativ la cererea sa în căsătorie. Nu pentru mult timp însă, doar până când regina a tras cu urechea la cleveteala doamnelor sale de companie și a aflat cum se nasc copiii. Așa se face că ducele s-a întors și el de unde venise să devină mire regal.

Așa se face că regina pretindea că este căsătorită cu regatul și cu supușii săi, sub protecție divină.

5 lucruri pe care (poate) nu le știați despre regina Elisabeta I

1. Printre pasiunile Reginei Fecioară se pare că se număra dansul, care o ajuta să se mențină în formă și pe care se zice că îl practica zilnic. Mai mult decât atât, regina a descjis toate școlile de dans închise de predecesoarea sa, Mary I, sora sa vitregă.

2. In toate aparițiile ei, regina purta haine din materiale scumpe, cât mai colorate și bogat ornamentate (un soi de pom de Crăciun ambulant, ar zice răutăcioșii), în timp ce doamnele ei de onoare purtau îmbrăcăminte de culoare albă sau neagră, ca să fie sigure că nu atrag atenția asupra lor. Îmbrăcămintea reginei era atât de elaborată încât ritualul de îmbrăcare și dezbrăcare ajunsese să dureze patru ore (cum ziceam, brad de Crăciun). Garderoba regală ajunsese să aibă peste 500 de rochii și 2000 de perechi de mănuși.

3. Odată cu înaintarea în vârstă și, mai ales după ce a suferit de variolă, în 1560, Elisabeta a început să folosească tot mai mult machiaj pentru a-și ascunde imperfecțiunile. Își acoperea fața, decolteul și mâinile cu o vopsea albicioasă și își scoatea ochii în evidență cu ajutorul unui creion kohl. Rezultatul a fost că tenul reginei a îmbătrânit mai rapid. Bine de știut, mai ales de doamnele și domnișoarele care obișnuiesc să se „văruiască” excesiv.

4. Elisabeta I vorbea fluent câteva limbi străine (franceză, italiană și latină) și cunoștea spaniola, galeza, irlandeza, flamanda și greaca.

5. Elisabeta I a avut o relație foarte apropiată cu dramaturgul William Shakespeare, gurile rele și cititorii lui Shakespeare calificând-o ca mult prea personală, aducând ca argument aluzia, cumva amoroasă, pe care scriitorul o face la regină în cel de-al doilea act al piesei sale Visul unei nopți de vară.

Femei remarcabile în ficțiunea istorică: Katherine Parr

Katherine Parr (1512-1548) a fost una dintre reginele Angliei despre care se vorbește destul de puțin și e păcat, fiindcă a fost o personalitate remarcabilă, și nu doar pentru că a fost a șasea soție a lui Heniric al VIII-lea și a reușit să-i supraviețuiască, fără să fie repudiată. Dintre cele cinci predecesoare ale sale, doar una, Anne de Cleves, mai trăia în 1547, anul morții regelui. Prima soție, Katherine de Aragon, a fost repudiată și a murit exilată într-un castel izolat, alte două soții, Anne Boleyn și Katherine Howard, au fost decapitate, iar Jane Seymour, a murit dând naștere mult așteptatului moștenitor regal.

10 lucruri de reținut despre Katherine Parr

1. A fost botezată Katherine după prima soție a lui Henric al VIII-lea

Mama ei, Maud Green, era doamnă de companie a reginei Katherine de Aragon și și-a botezat prima fiică, născută la trei ani după ce Katherine de Aragon s-a căsătorit cu Henric al VIII-lea, în cinstea reginei. Așa se face că atât prima, cât și ultima soție a regelui au avut același nume, Katherine.

Continuă lectura →

Un tur literar prin palatele lui Henric al VIII-lea

Henric al VIII-lea (1491–1547) a fost regele Angliei din 1509 până la moartea sa. A fost al doilea monarh al Casei Tudor, succedând tatălui său, Henric al VII-lea. Este unul dintre cei mai clebri suverani englezi, mai ales pentru faptul că a avut șase soții: Catherine de Aragon, Anne Boleyn, Jane Seymour, Anne de Cleves, Catherine Howard și Catherine Parr.

Henric VIII a fost al doilea fiu al lui Henric VII și al Elisabetei de York. Fratele său mai mare, a murit în 1502, iar a devenit prinț de Wales și moștenitor al tronului.

La început cel mai frumos prinț al creștinătății, cu o curte regală la care se cultivau artele și sportul, Henric s-a transformat treptat într-un rege necruțător cu dușmanii, capabil să trimită la moarte pe orice îi stătea în cale, inclusiv două dintre soțiile sale. Spre sfârșitul vieții devenise un tiran bolnav, dizgrațios, de care le era teamă tuturor.

Palatul Greenwich

Palatul Placentia, cunoscut și ca Palatul Greenwich a fost construit în 1443 de către Humphrey, Duce de Gloucester. După ce acesta a fost acuzat de înaltă trădare, palatul, denumit Bella Court, a fost preluat de Margareta de Anjou și redenumit Palace of Placentia. Se afla pe malul Tamisei, în apropierea Londrei. Henric al VII-lea a renovat masiv palatul, iar Charles al II-lea l-a demolat, în 1660, pentru a construi un nou palat, lucru care nu s-a mai întâmplat. Patruzeci de ani mai târziu, pe locul fostului palat a fost construit Greenwich Hospital, cunoscut azi ca Old Royal Naval College.

Palatul Greenwich a jucat un rol important în viața lui Henric al VIII-lea,, chiar din ziua în care s-a născut acolo, în 1491. Tot acolo s-au născut fiicele lui, viitoare regine, Mary (în 1516) și Elizabeth (în 1533). Tot la Greenwich s-a căsătorit Henric al VIII-lea cu cea de-a patra lui soție, Anne de Cleves, în 1540.

Continuă lectura →

Cu furculița literară prin lume – Postul Paștelui la curtea lui Henric al VIII-lea

Furculița literară a pornit într-o călătorie prin lume. Ea vrea să descopere obiceiurile culinare ale locuitorilor ei, astăzi și în alte vremuri. În călătoria ei, are parteneri de nădejde: scriitori, mai mult sau mai puțin celebri, care ne spun povestea bucătăriilor lumii.

Furculița literară a făcut o călătorie în timp, până în secolul al XVI-lea, la curtea lui Henric al VIII-lea, unde, împreună cu Anne de Cleves, a patra soție a regelui, a luat cina în sala mare a palatul regal. Regina a avut ocazia să descopere că englezii aveau „o conștiință îngăduitoare” când venea vorba de mâncarea din postul Paștelui, când nu se mânca deloc carne roșie, dar se consuma, în schimb, din plin, pui și pește.

Moștenirea Boleyn de Philippa Gregory

„Spre surprinderea mea, ni se servește pui, în plăcinte și tocane, fript cu ierburi aromate care te fac să-ți lase gura apă, scos de pe oase, căci pe perioada nu este considerat carne. Regele a decretat că în postul Paștelui puiul este echivalent cu peștele. Mai există tot felul de păsări de vânat (nici acestea nefiind carne, potrivit lui Dumnezeu și regelui), minunat prezentate, împănate unele cu altele pentru aromă și frăgezime. Există feluri consistente cu ouă (care nu sunt carne) și există într-adevăr pește: păstrăv din iazuri și preparate miunate din pește prins pe Tamisa și din pește de mare adus de pescarii care ies cu bărcile departe în larg ca să hrănească această curte lacomă. Mai sunt plăcinte cu raci de apă dulce și plăcinte cu sardele și cu heringi, ale căror capete mici și gustoase ies la iveală din aluatul gros de patiserie. De asemenea, există feluri de mâncare minunate din legume de primăvară, rareori servite la curte, și mă bucur să le am pe farfurie în această perioadă.”
Anne de Cleves

Din tot meniul acesta bogat, mi-a atras atenția plăcinta cu pește, ale căror capete ieșeau la iveală din aluatul gros de patiserie. Eram sigură că e doar imaginația autoarei. Dar nu, plăcinta cu capete de pește ițite din aluat chiar există și, dacă vă tentează s-o preparați, găsiți rețeta aici.

Te-ar putea interesa și: Cu furculița literară prin lume – Anglia în vremea dinastiei Tudor

ANNE BOLEYN: povestea ei spusă de Philippa Gregory și Hilary Mantel

Pe Philippa Gregory o citesc demult, am în bibliotecă toate cărțile care s-au tradus la noi plus una în limba engleză, iar cu Hilary Mantel am făcut cunoștință recent, datorită unui club de carte online, la care unul dintre titlurile propuse era ultimul volum dintr-o trilogie dedicată lui Thomas Cromwell.

Ce le aseamănă pe cele două scriitoare britanice? Un talent deosebit la scris și pasiunea pentru ficțiunea istorică, în general, și pentru Casa Tudor, în special.

Personajul care le-a atras atenția este unul dintre cele mai ofertante surse de inspirație din Casa Tudor, Anne Boleyn, cea de-a doua soție a regelui Henric al VIII-lea și mama reginei Elisabeta I.

Continuă lectura →

CONACUL DINTRE DEALURI de Agatha Christie – cine a comis crima?

Despre autoare:

Agatha Christie este o scriitoare care nu mai are, probabil, nevoie de nicio prezentare. E suficient să spunem că este, deocamdată, cea mai vândută scriitoare din toate timpurile. Totuși, cei care vor să afle mai multe despre Lady Agatha pot citi ce am scris aici.

Despre Conacul dintre dealuri, pe scurt

Eu am citit cartea în cadrul provocării Read Christie 2021, lansată pe site-ul AgathaChristie.com, una dintre cele trei provocări literare cu tematică polițistă la care m-am înhămat anul acesta. Una dintre ele propusă chiar de mine.

Continuă lectura „CONACUL DINTRE DEALURI de Agatha Christie – cine a comis crima?” →

Rațiune și simțire de Jane Austen – o poveste despre bani

Despre autoare:

Jane Austen (1775–1817) a fost cea mai importantă romancieră engleză din perioada romantică pre-victoriană. În timpul vieții nu s-a bucurat de prea mult succes, acesta venind abia după moartea scriitoarei. S-a născut și a crescut într-o familie mare și unită din mica nobilime engleză, ca al șaptelea copil din opt.

Jane Austen a scris primul său roman, Elinor și Marianne, devenit, mai târziu, Rațiune și simțire, când avea aproape nouăsprezece ani. Apoi s-a îndrăgostit, a trăit o dezamăgire în dragoste, iar familia s-a mutat în Bath, un loc care nu-i plăcea prea mult.

Până la treizeci și cinci de ani, a scris trei romane importante și l-a început pe al patrulea. A mai scris apoi două romane, Mănăstirea Northanger și Persuasiune, ambele publicate după moartea ei, care a survenit prea devreme.

Despre carte:

Rațiune și simțire este unul dintre acele romane clasice pe care le citești, îți plac, dar, după un timp, îți amintești că le-ai citit, dar nu-ți mai aduci aminte despre ce a fost vorba. Asta nu face din ele cărți slabe, după părerea mea, ci cărți cu atât mai interesante cu cât le recitești de fiecare dată de parcă ar fi o primă lectură.

Rațiune și simțire este povestea a două surori, Elinor și Marianne Dashwood, care sunt nevoite să plece din casa în care au crescut și care a revenit fratelui lor vitreg, după moartea tatălui său. Amândouă s-au îndrăgostit, apoi au fost dezamăgite și și-au trăit toate sentimentele la intensitate maximă. Mai ales Marianne, o fire mai romantică și mai melancolică decât mai raționala Elinor.

Continuă lectura →

Aventurile lui Sherlock Holmes de Arthur Conan Doyle

Sherlock Holmes

Sherlock Holmes, unul dintre cei mai celebri detectivi literari din lume este protagonistul unei serii de 12 povestiri narate de prietenul și ajutorul lui de-o viață, doctorul James Watson.

Despre autor:

Sir Arthur Conan Doyle (1859-1930) a fost un romancier britanic, cunoscut pentru personnajul său, Sherlock Holmes, primul detectiv care a apărut într-o serie de romane polițiste. A mai scris romane istorice, piese de teatru, povestiri științifico-fantastice, romane de dragoste, poezie și nonficțiune.

A studiat medicina la Edinburgh și la Viena, a lucrat ca medic pe un vas, apoi și-a deschis un cabinet în Plymouth, apoi unul de oftalmologie în Londra A publicat prima povestire în Chambers’s Edinburgh Journal, iar Sherlock Holmes a apărut pentru prima dată în Un studiu în roșu.

A fost căsătorit de două ori și a avut cinci copii.

Despre carte:

„… viața este infinit mai stranie decât orice ar putea inventa mintea omului. Noi nici nu am îndrăzni să concepem lucrurile care de fapt sunt doar banalități ale existenței.”

Continuă lectura „Aventurile lui Sherlock Holmes de Arthur Conan Doyle” →

Provocări literare – februarie 2021

De 3 x Agatha Christie, Hilary Mantel şi Delia Owens au fost scriitorii ale căror cărţi le-am citit în luna februarie, în cadrul provocărilor literare cărora m-am gândit să le dau curs.

În luna februarie provocările la care m-am gândit să răspund în anul 2021 m-au pus în fața următoarelor lecturi:

**1. Provocarea mea: Oglinda spartă de Agatha Christie**

Titlul pe care l-am ales pentru luna februarie a fost Oglinda spartă, un roman din seria Marple a Agathei Christie, care ne prilejuiește o reîntoarcere în St Mary Meade, satul liniștit în care locuiește Miss Marple, sat pe care îl regăsim însă mult schimbat față de cum îl știam din alte cărți cărora le-a servit drept loc al acțiunii. Și locul în care este comisă prima crimă, Gossington Hall, ne este cunoscut din Cadavrul din bibliotecă, în care cadavrul unei tinere este găsit în fața șemineului din reședința familiei Bantry.

Oglinda spartă este o reușită frescă socială a satului englezesc, cu personaje interesante și credibile, dar și cu unele accente de umor britanic de bună calitate. Continuă lectura „Provocări literare – februarie 2021” →

Biblioteca Marei: JANE AUSTEN – autoarea care a scris romane pline de sensibilitate

Jane Austen (1775-1817) este una dintre scriitoarele engleze foarte cunoscute în întreaga lume, fiind cea mai importantă romancieră a perioadei romantice pre-victoriene.

A scris șase romane (două dintre ele publicate post-mortem), ficțiune scurtă, povestiri.

O carte din biblioteca Marei despre care vreau să vă povestesc azi se numește Jane Austen. Autoarea care a scris romane pline de sensibilitate și a apărut la Editura Litera, în seria Micii mei eroi. Continuă lectura „Biblioteca Marei: JANE AUSTEN – autoarea care a scris romane pline de sensibilitate” →