Călător prin lume cu Agatha Christie: o vacanță în Rodos

În ciuda faptului că detesta marea, după propria declarație, Hercule Poirot, celebrul detectiv al Agathei Christie, a ales să-și petreacă o vacanță în insula grecească Rodos.

Rodos (sau Rhodos), a patra insulă, ca mărime, din Grecia, este cea mai mare și cea mai estică din grupul insulelor Dodecaneze, din Marea Egee. Insula se fală mult mai aproape de țărmul turcesc decât de cel grecesc.

Odată ajuns în Rodos, Poirot a părăsit plaja și a pornit să exploreze locuri mai puțin turistice de pe insulă.

Continuă lectura →

Hercule Poirot și preferințele lui culinare

Hercule Poirot, cel mai celebru personaj din romanele scrise de Agatha Christie este portretizat în special prin aspectul său fizic (capul de forma unui ou și o mustață impresionantă) și prin felul în care se îmbrăca (întotdeauna ca scos din cutie), dar și prin mâncărurile și băuturile lui preferate, și uneori chiar prin ritualul pe care îl folosea atunci când se așeza să ia masa. Uneori, preferințele culinare ale lui Poirot au fost folosite ca dovezi ale excentricității sale.

Omleta

„O masă simplă care să ne astâmpere foamea, iată ce vă propun. Să spunem omelette aux champinons, Sole a la Normande, brânză de Port Salut. Și alături un vin roșu.„
Moarte printre nori

„Eu am o adevărată pasiune pentru omlete.”
Apartamentul de la etajul al treilea (în volumul Primele cazuri ale lui Poirot)

Omleta pare să fie originară din Persia Antică, deși au existat și alte popoare care o preparau. Se pare că și romanilor le-a trecut prin cap să bată ouăle, să le amestece cu miere și să le mănânce la micul dejun.

Cea mai veche rețetă de omletă din Marea Britanie datează din secolul al XIV-lea, omleta fiind preparată din ouă și ierburi aromatice mărunțite, fiind gătită în vase cu unt.

Din aceeași perioadă provine și o rețetă din Franța, care presupunea amestecarea ouălor cu ghimbir și alte condimente, omleta fiind gătită într-o tigaie cu unt sau cu ulei încins. Cuvântul omletă nu a fost folosit, totuși, până în secolul al XVIII-lea, când a apărut Cuisine Bourgeoisie.

Apropo de Franța, se povestește că Napoleon Bonaparte călătorea, împreună cu armata sa, și a ajuns într-un orășel unde hangiul l-a servit cu omletă. Lui Napoleon se pare că i-a plăcut atât de mult încât a ordonat să fie strânse toate ouăle din localitate și să se pregătească o omletă uriașă pentru armata sa. Dacă nu mă credeți, n-aveți decât să dați o fugă până în Bessieres, ca să verificați singuri dacă fac sau nu o omletă uriașă în fiecare an.

Continuă lectura →

Moarte pe Nil – sau cum l-au distrus pe Poirot

De la început fac precizarea că rândurile de mai jos reprezintă punctul meu de vedere, subiectiv și personal. E ceva de domeniul evidenței, dar mi se întâmplă adesea să sară unii cu acuze de genul: asta e părerea ta, lumea e de altă părere. OK, și care e problema? Ne întoarcem iar la unanimități? Așa că, risc să folosesc un pleonasm, poate pricep și cerberii Internetului că pe orice blog apar puncte de vedere subiective.

Revenind la subiectul zilei, am fost ieri să văd filmul Moarte pe Nil, varianta lui Kenneth Branagh, care este producător și interpretul lui Hercule Poirot. L-am mai văzut intepretându-l pe micul detectiv belgian în Crima din Orient Express și nici atunci nu m-a impresionat prea tare. De altfel, cred că e greu să-l întreacă cineva pe David Suchet în rolul ăsta.

Continuă lectura →

Călător prin lume cu Agatha Christie: O călătorie cu Trenul Albastru

Agathei Christie se pare că nu i-a prea plăcut să scrie Misterul Trenului Albastru şi că a făcut-o mai mult din interese financiare decât din inspiraţie. Și nu numai că nu i-a plăcut să-l scrie, dar unul dintre criticii cei mai mari ai acestuia. Intriga i se părea neinteresantă, iar romanul banal, plin de clișee. Mie, în schimb, mi-a plăcut să citesc romanul şi, mai mult decât atât să-mi imaginez o călătorie pe ruta pe care au parcurs-o personajele cărţii.

LONDRA

În gara Victoria, pasagerii s-au îmbarcat în luxoasele vagoane Pullman ale Trenului Albastru, care urma să-i ducă din mohorâta Londra până la însorita Rivieră franceză. Printre ei, se aflau şi Ruth Kettering, fiica unui milionar american şi Katherine Grey, o tânără care tocmai moştenise o mare sumă de bani.

Londra nu părea să ofere călătorilor decât „peisajul aparent fără sfârșit al străzilor deprimante și al caselor din suburbii.”

Gara Victoria din Londra. Sursa foto: wikipedia.ro

DOVER – CALAIS

Traversarea Canalului Mânecii a fost, probabil, cea mai puțin plăcută parte a călătoriei.

„Ruth nu avea rău de mare, însă nu-i plăcea frigul, așa că fu bucuroasă să ajungă la adăpostul cabinei private pe care o rezervase telegrafic.”

CALAIS – PARIS

Imediat după plecarea din Calais, în drum spre Paris, pasagerii trenului s-au îndreptat spre vagonul-restaurant, unde au servit cina.

„Lângă ele apăru un chelner, cu acea viteză admirabilă, caracteristică angajaților de la Compagnie Internationale de Wagons-Lits, care le puse în față două cești cu supă. Până când li se servi omleta, care urmă supei, cele două discutau prietenos.”

Omleta, mereu prezentă în cărțile Agathei Christie – chiar în combinație cu supă, după cum se vede – pare să fi fost unul dintre felurile de mâncare preferate ale autoarei.

Ajunși la Paris, „călătoria lentă pe ceinture, cu interminabilele opriri și așteptări, era foarte obositoare.”

PARIS – CANNES

După plecarea din Gare de Lyon, călătorilor li s-a servit cina, „anunțată prin sunetul zgomotos al clopotului”. Atunci și-a făcut apariția și Hercule Poirot, care a mâncat împreună cu Katherine Grey, a cărei companioană de la prânz părea că preferă să cineze în compartiment.

Riviera franceză. Photo by Vincent Gerbouin on Pexels.com

CANNES – NISA:

Când trenul a ajuns pe Riviera, era o dimineață însorită. Norocul lor fiindcă „întotdeauna călătorii sunt foarte dezamăgiți când ajung într-o dimineață cenușie”, după părerea însoțitorului de tren.

„Rămase lângă fereastră, încântată de panorama însorită. Palmierii, albastrul profund al mării, mimozele de un galben strălucitor aveau farmecul și noutatea firești pentru o femeie care, timp de paisprezece ani, nu cunoscuse decât iernile monotone ale Angliei.”
Katherine Grey admirând Riviera

Doar că, odată ajunși la destinație, Ruth Kettering a fost descoperită moartă în compartimentul ei, părând să fi fost ucisă cu brutalitate. Iar camerista care o însoțea părea să fi dispărut.

Ghinionul criminalului că, printre pasagerii din tren se afla și Hercule Poirot, care și-a pus în funcțiune micile celule cenușii.

Călătoriile cu trenul se pare că au inspirat-o pe Agatha Christie, Misterul Trenului Albastru nefiind singura carte de genul. Mai sunt și: Trenul din Paddington sau Crima din Orient Express. Le-ați citit?

Călător prin lume cu Agatha Christie: Croazieră pe Nil

Agatha Christie nu mai are nevoie de nicio prezentare, fiind cel mai vândut scriitor din toate timpurile și cel mai cunoscut și citit scriitor de romane așa zis polițiste (mai exact, detectivistice sau ficțiune cu crime). Dincolo de misterele în care este neîntrecută până acum, am descoprit în Agatha Christie și o pasionată călătoare, care și-a dus personajele prin locurile pe care ea însăși le-a vizitat. De aceea, vă propun să o urmăm și noi în călătoriile ei literare și să descoperim lumea prin ochii autoarei și a personajelor sale. Călătorie plăcută!

Unele dintre cele mai cunoscute și mai apreciate romane ale Agathei Christie, și, cu siguranță, preferatul meu, Moarte pe Nil, prilejuiește cititorului o croazieră pe Nil, pe un vas la bordul căruia s-a îmbarcat și detectivul Hercule Poirot.

Sursa de inspirație a fost, probabil, o călătorie pe care Agatha Christie a făcut-o în Egipt, prima dată în 1920, apoi în 1930, când l-a cunoscut pe Max Mallowan, un arheolog cu 14 ani mai tânăr ca ea, și care avea să devină al doilea ei soț.

Personajele din Moarte pe Nil s-au îmbarcat la bordul vasului Karnak în anul 1937. La vremea respectivă, Egiptul, condus de regele Farouk, era considerat o destinație turistică sigură, fiind preferat de mulți europeni pentru climatul său plăcut și însorit.

Aswan – locul unde a început călătoria

Hotel Cataract

Hotelul Cataract a fost ales de Agatha Christie pentru a-i găzdui pe turiștii care urmau să se îmbarce pe vasul Karnak pentru croaziera pe Nil. Hotelul, denumit azi Sofitel Legend Old Cataract Hotel sau Old Cataract Hotel, este un resort de 5 stele, situat în Aswan, pe malul Nilului.

A fost construit de Thomas Cook, în1889, și i-a avut ca oaspeți, printre alții, pe țarul Nicolae al II-lea, Margaret Thatcher, Francois Mitterand, prințesa Diana, regina Noor a Iordaniei, Winston Churchill și, bineînțeles pe Agatha Christie.

În restaurantul hotelului luau masa și socializau Hercule Poirot și colegii săi de călătorie. Sursa foto: all.accor.com

Hotelul a fost complet renovat în perioada 2008-2011 și are, în prezent, două aripi: Palace Wing (fostul Old Cataract) și Nile Wing (fostul New Cataract), cu 72 de camere și 45 de apartamente, respectiv 62 de camere și 37 de apartamente.

Continuă lectura →

5 cărţi cu crime de citit de Crăciun

Crăciunul este o perioadă a liniștii sufletești, a bunătătții, a împăcării, a timpului petrecut împreună cu familia și prietenii, dar, pentru unii scriitori cu imaginație bogată, e și timpul unor întâmplări misterioase și mai puțin plăcute.

**1. Secretele din Strada Portului de Ann Cleves**

În Newcastle, câteva zile înainte de Crăciun, detectivul Joe Ashworth se întoarce acasă cu metroul, împreună cu fiica sa, Jessie. Călătoria lor este întreruptă din cauza vremii (o furtună de zăpadă neașteptată) și toată lumea este nevoită să coboare. Cu excepția unei singure persoane care nu face nicio mișcare. Este Margaret Krukowski, o femeie de 70 de ani, care fusese înjunghiată, fără ca nimeni să observe. Joe este polițist în echipa Verei Stanhope, din care mai fac parte Holly și Charlie. Imediat după descoperirea crimei, Vera și echipa sa încep cercetările.

**2. Crăciunul lui Poirot de Agatha Christie**

Așa cum se cuvine unui detectiv de calibrul lui Poirot, Crăciunul său nu este unul liniștit, ci plin de mister, suspans și, evident, un caz de crimă de rezolvat.

Un înstărit om de afaceri își invită familia la conacul său, dorind să-i aibă în jurul său pe toți copiii și nepoții. Lor li se adaugă și Hercule Poirot. Din păcate, prezența lui nu a reușit să împiedice crima căreia i-a căzut victimă chiar gazda, dar, din fericire, și-a pus micile celule cenușii la treabă și a descoperit cine a comis-o.

3. Rubinul albastru de Sir Conan Arthur Doyle din Aventurile lui Sherlock Holmes

De Crăciun, Sherlock Holmes primește vizita unui comisionar, care-i aduce o gâscăgrasă și o pălărie uzată și îi povestește cum a ajuns în posesia lor. Holmes privește însă pălăria ca pe o problemă intelectuală, așa că o studiază pe toate părțile, încercând să afle cine ar putea fi proprietarul ei.

Lucrurile se complică a doau zi de Crăciun, când Peterson comisionarul, pe care Sherlock Holmes îl chemase să-i înapoieze gîsca, deoarece sosise timpul să fie mâncată, se întoarce acasă la detectiv și îl anunță că în gușa gâștei soția lui găsise o piatră prețioasă albastră. Imediat, Holmes recunoaște piatra ca rubinul albastru al contesei de Morcar, pierdut la un hotel londonez cu câteva zile în urmă.

**4. Uscățivul de Dashiell Hammett**

Uscățivul a fost publicat prima dată în foileton, în decembrie 1933, cartea urmând să apară o lună mai târziu. Este ultimul roman publicat de Dashiel Hammett, deși acesta a mai trăit până în 1961.

Acțiunea are loc în decembrie 1932, în New York, în ultimele zile ale prohibiției. Fostul detectiv Nick Charles și soția lui, Nora, își făceau cumpărăturile de Crăciun, când Nick este atras, fără voia lui, într-o poveste detectivistică. Investigând o crimă, Nick și Nora intră astfel în contact cu familie ciudată, cu diverși polițiști dar și cu oameni de joasă speță.

**5. Bărbați care urăsc femeile de Stieg Larsson**

Chiar dacă cea mai mare parte a narațiunii nu are legătură cu Crăciunul, o parte semnificativă de la final are, așa că romanul poate fi încadrat în categoria ficțiune cu crime de Crăciun. Jurnalistul Mikael Blomkvist investighează un caz pe o insulă îndepărtată, în timpul unei aspre ierni suedeze. Este ajutat de Lisbeth Salander, o hackeriță puțin excentrică.

S-a făcut și un film după Bărbați care urăsc femeile, film care poate fi văzut pe Netflix (Girl with Dragon Tatoo).

Voi ce cărți cu crime petrecute de Crăciun ați citit?

CONACUL DINTRE DEALURI de Agatha Christie – cine a comis crima?

Despre autoare:

Agatha Christie este o scriitoare care nu mai are, probabil, nevoie de nicio prezentare. E suficient să spunem că este, deocamdată, cea mai vândută scriitoare din toate timpurile. Totuși, cei care vor să afle mai multe despre Lady Agatha pot citi ce am scris aici.

Despre Conacul dintre dealuri, pe scurt

Eu am citit cartea în cadrul provocării Read Christie 2021, lansată pe site-ul AgathaChristie.com, una dintre cele trei provocări literare cu tematică polițistă la care m-am înhămat anul acesta. Una dintre ele propusă chiar de mine.

Continuă lectura „CONACUL DINTRE DEALURI de Agatha Christie – cine a comis crima?” →

13 la cină de Agatha Christie – recenzie

Despre autoare:

Agatha Mary Clarissa, lady Mallowan, născută Miller, mai cunoscută ca Agatha Christie (1890 – 1976) a fost o scriitoare britanică de romane, povestiri și piese de teatru polițiste. Sub pseudonimul Mary Westmacott a scris și câteva romane de dragoste, mai puțin cunoscute și, după părerea mea, mai puțin reușite. Este unul dintre cei mai importanți autori de literatură polițistă și cel mai vândut scriitor al tuturor timpurilor, împreună cu William Shakespeare. A publicat 80 de romane și nuvele și 19 piese de teatru, traduse în peste 70 de limbi, fiind autorul tradus în cele mai multe limbi.

Despre carte:

13 la cină este un alt titlu al romanului mult mai cunoscut ca Lordul Edgware moare, un titlu mult mai potrivit, așa după cum se apreciază, la un moment dat, chiar în carte. Romanul a apărut prima dată în SUA, în foileton, în The American Magazine, în perioada martie-august 1933, sub numele 13 la cină. În septembrie 1933, a apărut în Marea Britanie, cu titlul Lordul Edgware moare.

Continuă lectura →

Elefanții nu uită niciodată de Agatha Christie

Despre autoare:

Despre carte:

Elefanţii nu uită niciodată este una dintre ultimele cărţi scrise de Agatha Christie – romanul a apărut în 1972, iar scriitoarea a murit în 1976 – aşa că ai zice că, având în vedere îndelungata experienţă, e una dintre capodoperele ei. Dar, n-a fost să fie. E o carte bună, fără îndoială, dar a scris altele cu mult mai bune.

Continuă lectura →

A TREIA FATĂ de Agatha Christie

A treia fată Agatha Christie

A treia fată este romanul cu numărul 38 din seria Hercule Poirot a Agathei Christie. A apărut în 1966, când scriitoarea avea deja 76 de ani și o îndelungată experiență în ale scrisului. N-aș zice că asta a ajutat-o prea mult când a scris acest roman.

O să spun de la început că A treia fată nu se numără printre preferatele mele dintre cărțile scrise de Agatha Christie. Și o să mă spun că e prima dată când am impresia că autoarea pare că s-a săturat de personajul care a făcut-o celebră, micul detectiv cu capul în formă de ou, Hercule Poirot pe numele lui. Până acum, chestia asta mi se părea o pură speculație.

Poate că nu e de mirare că Agatha Christie se cam plictisise de cel mai cunoscut personaj al său, având în vedere că A treia fată este cartea cu numărul 38 din seria Poirot. Poți obosi și doar să le numeri, dar să le scrii! Continuă lectura „A TREIA FATĂ de Agatha Christie” →