5 sfaturi pentru o cititoare cu FARMEC la +50

Dacă te trezeşti dimineaţa şi constaţi că iar „ai dormit cu riduri”, ar trebui să iei asta ca pe un semn că n-ai cum să te mai califici la naţionala de tineret, oricât de „din spate liceu” ai arăta. Nici la naţionala de senioare nu ai loc deocamdată, plantaţia are mare nevoie de muncitori vrednici, iar pensia e…hăt, dincolo de Un pod prea îndepărtat. Şi din ce în ce mai îndepărtat, pe măsură ce trece timpul, pe câte se pare.

Asta nu înseamnă deloc că trebuie să neglijezi felul în care arăţi, ba dimpotrivă trebuie să-ţi acorzi mai multă atenţie şi să-i dai o mână de ajutor Mamei Natură. La urma urmei, nu e nimic rău să-ţi doreşti o Tinereţe fără bătrâneţe, cu condiţia să nu te crezi chiar Albă-ca-Zăpada, că s-ar putea ca cei şapte pitici s-o ia la fugă mâncând pământul.

Şi fiindcă azi-dimineaţă am numărat până la trei (riduri pe frunte) când m-am uitat în oglindă, am întrebat repede oamenii care se pricep – ce noroc cu nenea Google! – şi am primit câteva sfaturi, zic eu foarte utile. Continuă lectura

Reclame

Cum m-a ajutat un magazin online să visez la o insulă tropicală

Cum ar fi ca atunci când mă trezesc dimineața să dau cu ochii de o mare de turcoaz, iar cafeaua să mă aștepte pe marginea piscinei? Cum ar fi ca din telefon să-mi zâmbească vreo 30 de grade, care să știe clar ce sunt și să nu-și ia lumea-n cap spre 40? Și cum ar fi ca așa să înceapă nu o zi de vacanță, ci una de lucru? Asta visez încă de când eram mică și vroiam să mă fac vânzătoare de înghețată pe plajă (cafeaua a apărut în visul meu ceva mai târziu, e adevărat :)). Unii visau să se facă doctori, alții pompieri, fotbaliști, cântăreți, farmaciști sau ce mai era la modă pe vremea aia. Eu o țineam langa că vreau să fiu vânzătoare de înghețată pe o plajă tropicală. Și uite că azi e-trad.ro – Primul magazin online de traduceri din România ar putea face ca visul meu să devină realitate. Continuă lectura

Bali – o destinație SPECIALĂ pentru o vacanță EXOTICĂ

„O femeie caută lucrurile cu adevărat importante în Italia, India și Indonezia.”

In Italia am fost de câteva ori și am găsit, într-adevăr, lucruri importante – poți să te gândești la ceva mai important decât o porție generoasă de gelato, într-o zi caniculară? India cred că e destul de interesantă, dar nu se află pe lista mea scurtă de destinații speciale pentru vacanțe speciale. Cât despre Indonezia…asta e cu totul altă poveste. Imi doresc să merg acolo dintotdeauna. Mai exact de când am citit Mănâncă, roagă-te, iubește de Elizabeth Gilbert, carte pe a cărei copertă stau scrise cuvintele de mai sus, adică de atât de mult timp încât parcă ar fi dintotdeauna :). Iar când s-a întors fiica mea cea mică din Bali, cu valiza (ditamai trolerul!) plină de amintiri fabuloase, am fost absolut sigură că, pentru mine, vacanta exotica poartă numele de Bali. Continuă lectura

O școală cu certificat … energetic

certificat-energetic-24h

Am ajuns într-o dimineață la școală și, de cum am intrat în cancelarie, m-a izbit o căldură de ziceai că m-a lovit acceleratul. În general, cam trage curentul prin școala noastră, cu geamurile ei de pe vremea când a trecut Tudor Vladimirescu Mureșul (sau era Oltul?), așa că mă întrebam ce să fie cu căldura asta. Am aruncat o privire spre aparatul de aer condiționat și m-am dumirit imediat. Nu numai că-i dăduseră drumul, dar îl mai și fixaseră pe 28 de grade. Măcar acum era liniște, nu se mai auzea clănțănitul dinților (prea)tinerelor colege, care mor tot timpul de frig. Se vede că n-au învățat lecția lui nea Nicu cu „mai pune o haină pe tine”. Cică de-aia au dat drumul la aerul condiționat, că a venit directorul și le-a zis să mai termine cu clănțănitul, că de atâta gălăgie nu se poate concentra la operațiunea dosariada pentru obținerea certificatului de școală europeană. Sanchi, școală europeană, mai bine ar face un dosăroi ca să facă rost de un certificat energetic. Continuă lectura

3 sfaturi SMART ca să te îmbraci CHIC fără să cheltuiești o avere

Noi, femeile, avem obiceiul să ne plictisim repede. De culoarea părului, de ultimul job, de canapeaua pe care am cumpărat-o luna trecută și care parcă nu ne mai place așa mult, dar mai ales ne plictisim de hainele care se revarsă din șifonier (sau din dressing, după caz).

Care e primul lucru pe care-l faci dimineața? Ei bine, al doilea, că primul e să-ți verifici FB, să vezi ce lucruri importante s-au mai întâmplat cât ai fost tu ocupată cu zeul Morfeu. Nu-i așa că stai minute în șir în fața șifonierului și-ți pui eterna întrebare: „Eu cu ce mă îmbrac azi?”  Iar șifonierul, care ar trebui să fie prietenul tău, dar care-ți pare uneori că aparține unei persoane din alt secol, șifonierul îți răspunde plictisit: „Nici azi n-ai ce să-mbraci”. Răspunsul pare să fie același, chiar dacă ușile șifonierului nu se închid prea bine de burdușit ce e. Tot n-ai ce să îmbraci. Continuă lectura

Povestea celor trei purceluși repovestită

A fost odată ca niciodată, că dacă n-ar fi nu s-ar povesti. Au fost odată trei purceluși care s-au cam săturat să locuiască cu părinții, așa că au plecat în lume să-și facă un rost în viață.

Și cum mergeau ei așa, au dat de o căpiță de fân, iar purcelușul cel mic a zis: „Frățiori, eu am obosit să tot merg. Îmi place căpița asta de fân, uite și niște paie, așa că rămân aici să-mi construiesc o căsuță.” Degeaba au încercat ceilalți doi să-l convingă să meargă mai departe cu ei. El o ținea una și bună: „Când vine vorba de izolații, paiele sunt alegerea cea mai bună, știm asta de la bunicii noștri care aveau case din chirpici.”  Continuă lectura

Cum l-am chemat în ajutor pe Omul Mercur

Sărbătorim femeia în fiecare zi. Mă număr printre cei care cred cu tărie că nu avem nevoie de o zi anume în care să ne amintim de femeile care fac parte din viața noastră, ca să le arătăm ce mult înseamnă pentru noi. Începând cu mama care ne-a dat viață, continuând cu învățătoarea care ne-a pus, pentru prima dată, creionul în mână (asta-i versiunea clasică sau poate mouse-ul, în versiunea contemporană), și până la șefa pe care soarta organigrama firmei ne-a scos-o în cale. Continuă lectura

Cum ar arăta casa visurilor mele

Am adunat, de-a lungul anilor, atât de multe cărți încât uneori am impresia că o să mă dea afară din casă. Mai exact Sotzul (aka soțul) are impresia asta :). Am cărți peste tot, aproape în fiecare încăpere. În bucătărie încă nu, fiindcă mobila de bucătărie nu e dotată cu rafturi pentru cărți. În rest, sunt peste tot.

Am încercat să micșorez locul pe care îl ocupă în casă, dar degeaba. Mă tot îndemn să citesc pe e-book reader, dar nu-mi iese niciodată. Sunt cam conservatoare, ce să fac. Un ecran nu se poate compara cu foșnetul filelor de carte sau cu mirosul inconfundabil al unei cărți. Am mai avut (palide) tentative să scap de unele cărți. După fiecare mi-a părut rău ca unui copil care și-a pierdut jucăria preferată. Continuă lectura

Cum s-a făcut de mi-a rămas inima în Granada

Granada

Granada. Dintre toate orașele pe care le-am vizitat, Granada a rămas cel mai aproape de sufletul meu. De fapt, așa am și descoperit-o, cu sufletul și cu inima. Dacă celelalte orașe prin care m-au purtat pașii, le-am explorat cu mintea largă deschisă, să aflu, să mă informez, să recunosc, Granada e locul în care m-am plimbat doar cu sufletul. Rațiunea a rămas închisă undeva, în camera de hotel.

Toate călătoriile mele sunt de neuitat, dintr-un motiv sau altul – locuri frumoase, mâncare delicioasă, oameni deosebiți – dar cele mai frumoase amintiri rămân cele andaluze. Continuă lectura

Pornesc în aventura vieții mele

Mă uit pe geam la zăpada care a acoperit curtea. N-am mai avut atâta zăpadă de vreo șase ani. Zici că vine Crăciunul, cam cu vreo zece luni mai devreme.

O fi ea frumoasă, dar eu m-am săturat deja de zăpadă. Așa că mă duc să-mi fac bagajele. Plec la soare. Singura problemă e că trebuie să termin bagajele în cinci ore. Și mă hotărăsc așa de greu ce să arunc în valiză!

Peste cinci ore îmi iau zborul spre destinații exotice, pornesc în aventura vieții mele: Japonia, Iordania și Umbria. Ei, Umbria nu e chiar așa de exotică cum pare, dar are un nume bun ca să te lauzi pe unde ai umblat. Când le-am spus prietenilor unde vreau să merg, au zis: Wow! Thailanda? Indonezia? Nu, doar Italia :).

În loc să stau să pierd vremea pe-aici, aș face mai bine să mă pregătesc. Sunt atâtea de făcut: bagaje de împachetat, liste de obiective de vizitat și de bunătăți de degustat de întocmit, pașaport de verificat, device-uri de pregătit … Deja am obosit, doar gândindu-mă la ce am de făcut. A, și mai am de ceva de făcut: de activat vibe-ul de călătorie. Sau e deja activat de ceva vreme? Cam de pe când am găsit oferta de circuite Christian Tour, dacă mă gândesc bine. Continuă lectura