La Spring SuperBlog ca la vânătoarea de prepelițe

Poate că unii își mai aduc aminte de prepelița care a apărut pe monitoarele din România, rămânea pe ecran 3 secunde, timp în care „vânătorul” virtual trebuia s-o doboare. Asta se întâmpla în anul 2000, iar Prepelix era o variantă îmbunătățită a versiunii  lansată pentru Johnny Walker, celebrul brand de whisky, sub numele de Virtuelle Moorhuhnjagd (ia încearcă să pronunți chestia asta :))).

La 18 ani distanță, prepelița virtuală își sărbătorește majoratul nu cu o mega-petrecere, cât ar fi ea de la modă, ci cu versiune îmbunătățită, un JOC COPII pentru toate vârstele. Jocul se adresează atât celor care vor să se relaxeze cât și celor care vor să-și antreneze abilitatea de a doborî prepelițe sau ce-or mai vrea ei să pună la pământ (se oferă voluntari șeful, soacra, vecina de la trei și cine s-o mai nimeri pe câmpul de vânătoare :)).

prepelix_pano

Spring SuperBlog – un JOC PREPELIX PANO pentru bloggeri

Continuă lectura

Reclame

7 motive pentru un sejur la Constanța

Anotimpurile astea care nu mai știu nici ele ce sunt mi-au descărcat de tot bateriile, așa că m-am pomenit la sfârșit de martie cu un dor neastâmpărat de vară și de mare. E de mirare după o iarnă ca o toamnă fără sfârșit și după o primăvară ca o iarnă, și încă una de-aia cum n-a mai văzut demult?

De multă vreme, vacanța la mare înseamnă pentru mine vacanță în Grecia. Anul acesta însă, m-am pomenit că mi s-a făcut dor de marea noastră, pe care n-am văzut-o de ceva vreme. De marea copilăriei și tinereții mele, când nici măcar nu visam la marea grecească. Poate că or fi de vină pentru asta mult promisele vouchere de vacanță, care „circulă” doar prin România, încă nu li s-a făcut pașaport :).

Dar fiindcă dorul de mare nu a fost suficient ca să facă uitată ultima mea călătorie cu trenul la mare (șaptesprezece ore, mai ales cu toaleta stricată nu se uită prea ușor), am pornit în căutarea unor motive care să mă facă să mă încumet la lungul drum spre mare. Am întrebat cercetătorii britanici (cei pricepuți în toate), l-am descusut pe nenea Google, de Tripadvisor nici nu mai vorbesc, în sfârșit am dat sfară-n țară (sfară, da, nu sfoară cum cred mulți) și uite că am dat peste câteva motive ca să petrec un sejur interesant la mare. Continuă lectura

Aventurile lui Peter Rabbit în grădina de betoane

A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi nu s-ar povesti. A fost odată un vrăjitor Truditor, care trăia în țara plină de arțari și ținea morțiș să scoată din dicționar niște cuvinte care nu-i plăceau. Și cum stătea el așa și se gândea la experimentul lui corect politic, i se puse pata pe un loc minunat, o grădină de betoane de peste mări și țări, și-i transformă pe oamenii de acolo în iepuri. Și vântul schimbării a suflat atât de tare, încât Mama Natură n-a mai avut niciun cuvânt de spus și fiecare iepuraș a putut să aibă ce sex vrea … mușchii lui.

Așa se face că m-am trezit eu într-o dimineață îmbrăcată în jacheta albastră a lui Peter Rabbit. În rest, nu se schimbase mare lucru în grădina de betoane.

Peter-Rabbit Continuă lectura

5 sfaturi pentru o cititoare cu FARMEC la +50

Dacă te trezeşti dimineaţa şi constaţi că iar „ai dormit cu riduri”, ar trebui să iei asta ca pe un semn că n-ai cum să te mai califici la naţionala de tineret, oricât de „din spate liceu” ai arăta. Nici la naţionala de senioare nu ai loc deocamdată, plantaţia are mare nevoie de muncitori vrednici, iar pensia e…hăt, dincolo de Un pod prea îndepărtat. Şi din ce în ce mai îndepărtat, pe măsură ce trece timpul, pe câte se pare.

Asta nu înseamnă deloc că trebuie să neglijezi felul în care arăţi, ba dimpotrivă trebuie să-ţi acorzi mai multă atenţie şi să-i dai o mână de ajutor Mamei Natură. La urma urmei, nu e nimic rău să-ţi doreşti o Tinereţe fără bătrâneţe, cu condiţia să nu te crezi chiar Albă-ca-Zăpada, că s-ar putea ca cei şapte pitici s-o ia la fugă mâncând pământul.

Şi fiindcă azi-dimineaţă am numărat până la trei (riduri pe frunte) când m-am uitat în oglindă, am întrebat repede oamenii care se pricep – ce noroc cu nenea Google! – şi am primit câteva sfaturi, zic eu foarte utile. Continuă lectura

Cum m-a ajutat un magazin online să visez la o insulă tropicală

Cum ar fi ca atunci când mă trezesc dimineața să dau cu ochii de o mare de turcoaz, iar cafeaua să mă aștepte pe marginea piscinei? Cum ar fi ca din telefon să-mi zâmbească vreo 30 de grade, care să știe clar ce sunt și să nu-și ia lumea-n cap spre 40? Și cum ar fi ca așa să înceapă nu o zi de vacanță, ci una de lucru? Asta visez încă de când eram mică și vroiam să mă fac vânzătoare de înghețată pe plajă (cafeaua a apărut în visul meu ceva mai târziu, e adevărat :)). Unii visau să se facă doctori, alții pompieri, fotbaliști, cântăreți, farmaciști sau ce mai era la modă pe vremea aia. Eu o țineam langa că vreau să fiu vânzătoare de înghețată pe o plajă tropicală. Și uite că azi e-trad.ro – Primul magazin online de traduceri din România ar putea face ca visul meu să devină realitate. Continuă lectura

Bali – o destinație SPECIALĂ pentru o vacanță EXOTICĂ

„O femeie caută lucrurile cu adevărat importante în Italia, India și Indonezia.”

In Italia am fost de câteva ori și am găsit, într-adevăr, lucruri importante – poți să te gândești la ceva mai important decât o porție generoasă de gelato, într-o zi caniculară? India cred că e destul de interesantă, dar nu se află pe lista mea scurtă de destinații speciale pentru vacanțe speciale. Cât despre Indonezia…asta e cu totul altă poveste. Imi doresc să merg acolo dintotdeauna. Mai exact de când am citit Mănâncă, roagă-te, iubește de Elizabeth Gilbert, carte pe a cărei copertă stau scrise cuvintele de mai sus, adică de atât de mult timp încât parcă ar fi dintotdeauna :). Iar când s-a întors fiica mea cea mică din Bali, cu valiza (ditamai trolerul!) plină de amintiri fabuloase, am fost absolut sigură că, pentru mine, vacanta exotica poartă numele de Bali. Continuă lectura

O școală cu certificat … energetic

certificat-energetic-24h

Am ajuns într-o dimineață la școală și, de cum am intrat în cancelarie, m-a izbit o căldură de ziceai că m-a lovit acceleratul. În general, cam trage curentul prin școala noastră, cu geamurile ei de pe vremea când a trecut Tudor Vladimirescu Mureșul (sau era Oltul?), așa că mă întrebam ce să fie cu căldura asta. Am aruncat o privire spre aparatul de aer condiționat și m-am dumirit imediat. Nu numai că-i dăduseră drumul, dar îl mai și fixaseră pe 28 de grade. Măcar acum era liniște, nu se mai auzea clănțănitul dinților (prea)tinerelor colege, care mor tot timpul de frig. Se vede că n-au învățat lecția lui nea Nicu cu „mai pune o haină pe tine”. Cică de-aia au dat drumul la aerul condiționat, că a venit directorul și le-a zis să mai termine cu clănțănitul, că de atâta gălăgie nu se poate concentra la operațiunea dosariada pentru obținerea certificatului de școală europeană. Sanchi, școală europeană, mai bine ar face un dosăroi ca să facă rost de un certificat energetic. Continuă lectura

3 sfaturi SMART ca să te îmbraci CHIC fără să cheltuiești o avere

Noi, femeile, avem obiceiul să ne plictisim repede. De culoarea părului, de ultimul job, de canapeaua pe care am cumpărat-o luna trecută și care parcă nu ne mai place așa mult, dar mai ales ne plictisim de hainele care se revarsă din șifonier (sau din dressing, după caz).

Care e primul lucru pe care-l faci dimineața? Ei bine, al doilea, că primul e să-ți verifici FB, să vezi ce lucruri importante s-au mai întâmplat cât ai fost tu ocupată cu zeul Morfeu. Nu-i așa că stai minute în șir în fața șifonierului și-ți pui eterna întrebare: „Eu cu ce mă îmbrac azi?”  Iar șifonierul, care ar trebui să fie prietenul tău, dar care-ți pare uneori că aparține unei persoane din alt secol, șifonierul îți răspunde plictisit: „Nici azi n-ai ce să-mbraci”. Răspunsul pare să fie același, chiar dacă ușile șifonierului nu se închid prea bine de burdușit ce e. Tot n-ai ce să îmbraci. Continuă lectura

Povestea celor trei purceluși repovestită

A fost odată ca niciodată, că dacă n-ar fi nu s-ar povesti. Au fost odată trei purceluși care s-au cam săturat să locuiască cu părinții, așa că au plecat în lume să-și facă un rost în viață.

Și cum mergeau ei așa, au dat de o căpiță de fân, iar purcelușul cel mic a zis: „Frățiori, eu am obosit să tot merg. Îmi place căpița asta de fân, uite și niște paie, așa că rămân aici să-mi construiesc o căsuță.” Degeaba au încercat ceilalți doi să-l convingă să meargă mai departe cu ei. El o ținea una și bună: „Când vine vorba de izolații, paiele sunt alegerea cea mai bună, știm asta de la bunicii noștri care aveau case din chirpici.”  Continuă lectura

Cum l-am chemat în ajutor pe Omul Mercur

Sărbătorim femeia în fiecare zi. Mă număr printre cei care cred cu tărie că nu avem nevoie de o zi anume în care să ne amintim de femeile care fac parte din viața noastră, ca să le arătăm ce mult înseamnă pentru noi. Începând cu mama care ne-a dat viață, continuând cu învățătoarea care ne-a pus, pentru prima dată, creionul în mână (asta-i versiunea clasică sau poate mouse-ul, în versiunea contemporană), și până la șefa pe care soarta organigrama firmei ne-a scos-o în cale. Continuă lectura