Despre premii și coronițe

Că o doamnă învățătoare a lansat un soi de petiție în care cere desființarea festivităților de premiere, pretinzând că acestea îi umilesc pe copii, ca „nicăieri în lume”, probabil că ați aflat. Mă gândesc că sunteți la curent și cu desfășurarea de forțe care i-a urmat, poporul împărțindu-se, o dată în plus, în două tabere, fiecare la fel de înverșunată.

Ce m-a deranjat cel mai mult la toată treaba a fost afirmația că nicăieri în lume nu se întâmplă așa ceva. E ca și cum doamna învățătoare (și doctor! apropo, dacă diplomele nu fac doi bani, de ce i-o fi trebuind unei învățătoare diploma de doctor?) ar deține informații despre ce se întâmplă pe toată planeta asta. Dar dacă afirmi că „nicăieri pe planetă”, te crezi cumva mai convingător. Mai degrabă livrezi „nutreț pentru cretini” (după expresia unui celebru realizator TV).

Continuă lectura „Despre premii și coronițe”

Moarte pe Nil – sau cum l-au distrus pe Poirot

De la început fac precizarea că rândurile de mai jos reprezintă punctul meu de vedere, subiectiv și personal. E ceva de domeniul evidenței, dar mi se întâmplă adesea să sară unii cu acuze de genul: asta e părerea ta, lumea e de altă părere. OK, și care e problema? Ne întoarcem iar la unanimități? Așa că, risc să folosesc un pleonasm, poate pricep și cerberii Internetului că pe orice blog apar puncte de vedere subiective.

Revenind la subiectul zilei, am fost ieri să văd filmul Moarte pe Nil, varianta lui Kenneth Branagh, care este producător și interpretul lui Hercule Poirot. L-am mai văzut intepretându-l pe micul detectiv belgian în Crima din Orient Express și nici atunci nu m-a impresionat prea tare. De altfel, cred că e greu să-l întreacă cineva pe David Suchet în rolul ăsta.

Continuă lectura „Moarte pe Nil – sau cum l-au distrus pe Poirot”

Curiozitatea de vineri #1

Zilele astea am fost luată la 11 metri de inchiziția lecturii dintr-un grup de Facebook fiindcă am îndrăznit să scriu că nu mi-a plăcut Numele trandafirului de Umberto Eco. Și m-au tocat, și m-au măcinat până au ajuns la literatura de calitate unanim recunoscută, de exemplu opera lui Dante. Cum care Dante? Alighieri, of course.

Trec peste chestia cu unanimitatea și vin și vă întreb:

Vă foarte mulțumesc pentru răspunsuri!

De ce trebuie să înveţi matematică la şcoală?

Asta e o întrebare pe care mulţi elevi și-o pun în zilele noastre (din păcate, nu doar elevii ci și părinții lor) și ajung singuri la concluzia că nu le folosește la nimic. Eu zic că se înșeală amarnic și o să aduc și două argumente în favoarea matematicii. Și n-o să spun că trebuie s-o înveți ca să-ți poți număra banii, cum ironic argumentează unii.

1. Trebuie să înveți fracțiile, ca să nu crezi că 1/3 e mai mic decât 1/4, așa cum au crezut consumatorii americani prin anii ’80, când, deși le plăcea un anumit tip de burger, preferau să cumpere de la concurență, doar pentru că nu credeau că merită să plătești pentru 1/3 de unitate de greutate (livră, în cazul lor), când poți cumpăra, la același preț, un burger 1/4 de unitate de greutate. Sigur, dacă firma cu pricina ar fi făcut o cercetare de marketing serioasă, ar fi știut despre clienții lor că valorizează mai mult prețul decât calitatea, dar asta e altă poveste, pentru lecțiile de marketing, nu pentru cele de matematică.

2. Trebuie să înveți geometrie, pentru că e posibil să ajungi designer de ambalaje la L’Oreal, de exemplu, și nu vrei să creezi ambalaje de tip Hopa-Mitică (cade-n bot și se ridică :)), care nu sunt capabile să stea în picioare, având baza mai îngustă decât trunchiul, așa cum sut cele de acum.

Deci, dragă elevule, pune mâna pe cartea de mate, că n-o să-ți pară rău! Viitorul îți va fi recunoscător!

Cum se studiază literatura la școală în zilele noastre?

Ideea acestui articol mi-a venit de la eterna – și deloc fascinanta – dezbatere din blogosfera despre cărți: literatură clasică sau literatură contemporană? Pornind de la această întrebare, se fac tot felul de supoziții, subiective și firești, până la urmă, dar, inevitabil, se ajunge la vinovatul de serviciu, modul în care se predă literatura la școală. Cei mai mulți dintre cei care arată cu degetul înspre profesorii de română n-au nici cea mai mică idee despre ce și cum se predă literatura la școală, și nici nu par dornici să afle de la fața locului, cum s-ar zice. În afară de asta, eu nu înțeleg de ce la capitolul literatură contemporană se încadrează doar scrieri cu referire la zilele noastre, argumentul suprem fiind acela că, prin perioadă și problemele ridicate, sunt mai aproape de sufletul cititorului tânăr. După logic asta, nu știu unde se încadrează scriitorii contemporani care scriu (și) despre epoci demult apuse. De exemplu, Philippa Gregory, Hilary Mantel, Simona Antonescu, Doina Ruști sunt doar primele nume care mi-au venit în minte. Continuă lectura „Cum se studiază literatura la școală în zilele noastre?”

3 locuri care au găzduit scriitori celebri în trecut și care pot fi închiriate în prezent

Casa Jane Austin din Bath
Casa Jane Austin din Bath. Sursa foto: thespaces.com

1. Casa din Bath în care a locuit Jane Austen

Dacă vrei un loc în care să te retragi în căutarea inspirației artistice (literare sau de altfel) o idee bună ar fi închiriezi casa în care a locuit scriitoarea Jane Austen în Bath, în perioada 1801-1805. Bine, ideal ar fi să aștepți să se termine cu pandemia, fiindcă e cam complicat cu călătoritul în Marea Britanie în perioada asta.

Casa este disponibilă prin AirBnb și poate fi închiriată pentru 152 lire sterline pe noapte.

În această casă, în care familia s-a mutat în 1801, după pensionarea tatălui, Jane Austen a început să lucreze la romanul, The Watsons, pe care însă nu l-a terminat, așa că e posibil să nu fi găsit în casa din Bath cine știe ce inspirație. De altfel, Bath a fost un loc care nu i-a plăcut deloc lui Jane. Continuă lectura „3 locuri care au găzduit scriitori celebri în trecut și care pot fi închiriate în prezent”

Un fel de bilanţ al blogului pentru anul 2020

Toată lumea pare să facă bilanțuri, așa că am zis să fac și eu ceva care să semene a bilanț al anului 2020 pe blog.

Lucrurile au stat cam așa:

Cel mai citit articol – Pastila de vorbă: MEMBRI sau MEMBRII? (incredibil, dar adevărat, articolul ăsta are de trei ori mai mulți cititori decât următorul și a fost constant cel mai citit articol al zilei)

Cea mai citită recenzie de carte Un băiat numit Crăciun de Matt Haig

Cea mai căutată listă de cărți – 10 cărți favorite ale Agathei Christie scrise de ea însăși (asta nu e surprinzător deloc)

Destinația anului pe blog – Insula Thassos (la fel ca anul trecut)

Povestea anului 2020 – Povestea lăcrimioarei

Întrebarea anului 2020 pe blog – Carte sau film?

Cel mai puțin interesant articol (adică cel mai puțin accesat în 2020) – 7+1 amintiri din România pe care să le dăruiești prietenilor tăi

Cea mai neinteresantă recenzie de carte – Jocul adevărului de Sveva Casati

Cel mai puțin citită listă de cărți – 10 cărți frumoase de pus sub brad (varianta 2015)

Atât s-a putut în 2020. Vedem ce ne aduce 2021.

 

Un an mai bun să avem cu toții!

Înapoi la școală – listă de cumpărături

Am studiat cu atenție și (multă) îngrijorare noile ghiduri privindînceperea anului școlar 2020-2021 și am ajuns la concluzia că trebuie musai neapărat și obligatoriu să fac niște achiziții pentru un an școlar cât mai … chiar așa cum sperăm că va fi anul ăsta școlar?

Așadar musai list cuprinde următoarele:

1. Măști și dezinfectant, că primăria mea a zis că n-are bani pentru fleacuri de-astea.

2. Un laptop cât mai profi și mai ușor cu putință, fiindcă cel vechi a zis că, în condițiile astea, iese la pensie anticipat. Zis și făcut. Din partea lui. Din partea mea,încă încerc să-mi dau seama în care buzunar secret să fac săpături ca să găsesc suma necesară pentru operațiunea laptop. Continuă lectura „Înapoi la școală – listă de cumpărături”

Şcoala fără profesori

Spre asta pare că ne îndreptăm, judecând după dezbaterile, mai mult sau mai puţin aprinse, legate de începerea noului an şcolar. Toată lumea – părinţi, elevi, foşti elevi, onegheuri (vorba cuiva), miniştri, medici – are certitudini despre cum să fie şi cum să se-ntâmple. Avem mulţi pricepuţi în ţara asta, când vine vorba de educaţie. Numai pe profesori nu pare nimeni curios să-i întrebe ce părere au. Nici măcar sindicatele profesorilor, din câte se pare. Dar eu nu mai sunt membră de sindicat demult, aşa că las dreptul să-şi dea cu părerea celor care încă mai plătesc cotizaţie.

Dealtfel,toate scenariile fac referire doar la elevi, profesorii parcă nici nu ar exista. Continuă lectura „Şcoala fără profesori”

Mary, Queen of Scots (2018) – un film de văzut neapărat

mary-queen-of-scots-film

Mary, regina scoțienilor (și nu a Scoției, cum greșit se spune câteodată) spune o poveste binecunoscută de altfel, cea a două femei, două regine rivale, Elisabeta a I-a și Mary Stuart. Trăind într-o lume a bărbaților, cele două sunt nevoite să lupte (nu neapărat pe câmpul de bătălie) pentru a-și păstra tronul și chiar și capul. Una dintre ele le pierde pe amândouă, mai întâi tronul apoi și capul. Continuă lectura „Mary, Queen of Scots (2018) – un film de văzut neapărat”