Turist în țara mea: Casa Darvas-La Roche din Oradea

Casa Darvas-La Roche din Oradea a fost, pentru mine, o surpriză foarte plăcută. Recunosc că nu mă așteptam să găsesc în orașul în care m-am născut și am copilărit o casă-muzeu asemănătoare celor din Amsterdam.

Fațada principală a Casei Darvas-La Roche

O bijuterie arhitectonică

Casa Darvas-La Roche este situată în Oradea, pe strada Iosif Vulcan nr. 11 și este o clădire originală și extrem de frumoasă. A fost construită între anii 1909-1912, în stil Secession vienez cu forme geometrice simplificate. Clădirea are două fațade, cea principală pe strada Iosif Vulcan și cea secundară spre râul Crișul Repede, cu vedre spre Sinagoga Neologă Zion.

Fațada principală atrage imediat atenția trecătorului, fiind placată cu marmură și având trei zone diferite. Foarte interesanți sunt butonii din ceramică de Zsolnay, de culoare verzui-albăstruie, cu reflexe metalice. Interesant este și balconul, cu un parapet metalic frumos decorat și motive vegetale, și „păzit” de o statuie spectaculoasă. Aș mai menționa și vitraliile și benzile din mozaic colorat de pe coloanele dintre ferestre.

Scurt istoric

Numele casei vine de la doi oameni de afaceri, evreul Darvas Imre și elvețianul Alfred La Roche.

Imre Darvas (1864-1913) a fost inițiatorul exploatării forestiere moderne în județul Bihor. De-a lungul timpului, avut afaceri în domeniul forestier, bancar, construcții de mașini și fabricarea de geamuri și pictură pe sticlă, oglinzi și sticlă șlefuită (aceasta din urmă în asociere cu frații Neumann).

Alfred La Roche (1867-1944) era bancher și avocat, originar din Basel, fiind reprezentantul firmei La Roche & Comp. (cu activitate în domeniul bancar și în transporturi) în județul Bihor. În 1907, împreună cu Imre Darvas a înființat Antrepriza Forestieră La Roche & Darvas S.A., reorganizată după moartea lui Darvas, în 1913, în La Roche Întreprindere Forestieră S.A.

În anii ’30, casa a fost vândută familiei evreiești Simon. În perioada comunistă, o parte a casei a fost naționalizată, iar trei încăperi au rămas proprietarilor. O perioadă, în clădire a fost sediul echipei FC Bihor, care a fost evacuată în 2010, când administrația locală a cumpărat spațiile private și a devenit proprietara întregii clădiri.

Muzeul

Dincolo de spectaculoasa fațadă, pătrunzi în interiorul unei case care ascunde multe comori. Cele mai spectaculoase sunt vitraliile. Chiar la intrare se află un superb perete vitrat, iar la etaj, un alt perete cu vitralii delimitează o mică seră de flori. Și ferestrele casei sunt decorate cu vitralii.

La parter, la momentul vizitei noastre (iulie 2021), putea fi admirată o expoziție temporară de superbe oglinzi vitrate. Apropo de expoziția temporară, e probabil momentul să spun că muzeul Darvas-La Roche nu e un spațiu mort, ci unul în care se organizează diverse evenimente, cu tot felul de tematici, menite să anime locul. Motiv pentru care sunt invidioasă pe orădeni, fiindcă au parte de o asemenea comoară.

Tot la parter, sunt expuse bijuterii și costume și accesorii vestimentare de epocă.

La etaj, sunt amenajate, în stilul începutului de secol XX, câteva încăperi cu diverse funcțiuni: dormitor, cameră de zi, bucătărie, baie, camera copiilor și chiar camera servitoarei.

În bucătărie

În bucătărie, din dotările originale s-au păstrat o sobă de gătit cu plăci de faianță și plită tuci, dar și faianța și pavimentul decorate cu motive geometrice. Pentru o atmosferă cât mai autentică, le-au fost adăugate piese de mobilier de epocă și ustensile specifice de bucătărie.

Preferatul meu a fost dormitorul, cu mobilierul original, în stil neo-roccoco, din paltin vopsit alb și frumos decorat. Foarte interesant patul cu baldachin, de fapt, paturile, că sunt două, dispuse unul în prelungirea celuilalt, nu alăturate, cum se face de obicei.

Tot la etaj poate fi admirată o fântână decorată cu ceramică de Zsolnay și două măști de calorifer, din aramă ștanțată, în stil Secession vienez. Tot în stil Secession sunt și stucaturile care decorează tavanele.

În sala de proiecție

Tot la etaj e și o sală de proiecție, unde poți petrece câteva minute admirând o animație interesantă.

Nu în ultimul rând, vreau să menționez magazinul muzeului, probabil cel mai profesionist pe care l-am văzut în România (până acum), cu suveniruri interesante, fără kitsch-urile obișnuite prin alte părți. Nici n-am știut ce să aleg: bijuterii din sticlă Murano (am deja acasă suficieente), magneți de frigider (aproape că se demolează frigiderul sub greutatea lor) sau evantaie? Până la urmă, m-am hotărât pentru semne de carte (astea niciodată nu-s destule!) și o oglindă de poșetă. Recunosc că mi-a rămas gândul la albumele cu palatele orădene și la cărțile de colorat (perfecte pentru Mara). Un bun motiv să revin la Oradea.

Turist în țara mea: Mănăstirea Bârsana – un loc de poveste

Pe-un picior de plai,/Pe-o gură de rai…

Dintre toate locurile pe care le-am văzut până acum, cred că Mănăstirii Bârsana din Maramureș i se potrivesc cel mai bine aceste versuri.

Odată ce treci poarta (în stil maramureșean) a Mănăstirii Bârsana, simți că ai pătruns într-un tărâm de poveste. Clădiri din lemn, construite în stilul inconfundabil maramureșean, vegetație superbă, bine îngrijită și liniște, foarte multă liniște. E ca și cum toate problemele lumii au rămas undeva în urmă, pe șoseaua de pe care tocmai ai venit. E drept că indicatorul care-ți arată unde s-o iei la stânga e în intersecție și ascuns cumva după un gard, așa că ai toate șansele să ratezi intrarea. Tipic pentru multe atracții turistice din România.

Ați văzut indicatorul? Când sunteți în mașină, e deja prea târziu să virați la stânga.

Continuă lectura →

Cetatea din Câlnic – o bijuterie bine ascunsă

Localizare

Cetatea Câlnic se află în localitatea cu același nume din județul Alba, în vestul Depresiunii Apoldului, într-o zonă de coline. Dacă în localitate e relativ ușor de ajuns, cu localizarea cetății e cu totul altă poveste. Nu există niciun indicator la șoseaua principală, apare unul doar după ce ai părăsit șoseaua și ai luat-o deja spre drumul care duce la cetate. Când vii dinspre Sebeș, cum am venit noi, nici măcar nu e vizibilă de la drumul principal – de care e destul de aproape, de fapt – fiind mascată de copaci. Continuă lectura „Cetatea din Câlnic – o bijuterie bine ascunsă” →

Cum l-am căutat pe Minotaur și nu l-am găsit

Încă de mică am fost fascinată de Legendele Olimpului, pe care-mi amintesc că le-am devorat pur și simplu. Mai ales că am avut noroc de o ediție superbă, frumos ilustrată cu imagini ale zeilor și eroilor, în statui sau vase pictate. Așa că nu e de mirare că Grecia mi se părea un tărâm fascinant și-mi doream neapărat să văd cum arată acel loc de poveste.

Anii au trecut și am petrecut câteva vacanțe în Grecia, uneori la poalele Olimpului, unde se zice că sălășuiau zeii, în frunte cu Zeus. Anul ăsta am ales ca destinație Creta, din două motive: în primul rând, nu mai fusesem acolo și în al doilea rând, vroiam să văd Palatul Knossos și labirintul Minotaurului. Și mai era și Zorba …

Așa că am așteptat cu mare nerăbdare ziua în care aveam să văd Knossos (mai ales că, între timp, citisem și Zeul deșertului de Wilbur Smith). Continuă lectura „Cum l-am căutat pe Minotaur și nu l-am găsit” →

Muzeul jucăriilor din Arad

Astăzi am retrăit pentru scurtă vreme zilele copilăriei, la Muzeul jucăriilor, din clădirea Preparandiei din Arad (muzeu e mult spus, înțeleg că e o expoziție temporară, de fapt).

Continuă lectura „Muzeul jucăriilor din Arad” →

Poveștile Castelului Corvinilor

Castelul

Castelul Corvinilor, numit și Castelul Huniazilor sau Castelul Hunedoarei, este unul dintre cele mai frumoase castele gotice din Europa.

Ioan de Hunedoara a ridicat castelul, în secolul al XV-lea, pe o stâncă, deasupra pârâului Zlaști. Castelul este o construcție impunătoare, cu turnuri, acoperișuri înalte acoperite cu țiglă colorată, bastioane și un donjon.

Continuă lectura „Poveștile Castelului Corvinilor” →

Muzeul de like-uri

Îmi place să vizitez muzee, nu neapărat muzee clasice. Cu cât mai neobișnuite, cu atât mai bine. Am vizitat Muzeul de Sticlă și Cristal în Malaga, Muzeul Poșetelor în Amsterdam, Muzeul Ochelarilor în Pieve di Cadore, Muzeul Jucăriilor în Salzburg și, desigur, clasicele muzee de artă, știință sau istorie de pe unde am umblat.

Iată că a venit rândul unui muzeu de like-uri., mai exact Muzeul celor aproape 0 like-uri :). E un muzeu virtual, inventat de Kfc, în urma unei investigații de interes național.

Dacă te regăsești printre cei cu statusuri neînțelese de lume, donează-le muzeului de like-uri și primești 30% reducere la bucket-uri și meniuri. Mai ai timp până pe 5 mai, când se închid porțile muzeului.

Eu voi profita de ocazie și voi dona statusurile de pe pagina de Facebook a blogului. Cred că pot da un party în toată regula, cu reducerile pe care o să le obțin. Sau poate îi dai tu paginii un Like, ca să mai rămână și pentru alții :).

UPDATE: Eu am donat Concursul cu un singur participant :).

Dormitorul lui Van Gogh din Arles s-a mutat la Chicago

Dormitorul este o pictură celebră a lui Vincent van Gogh, care redă atmosfera din camera în care a locuit acesta în Casa Galbenă din Arles. De fapt, sunt trei versiuni ale Dormitorului, din perioada 1888-1889. Prima versiune, pe care a pictat-o la scurt timp după ce s-a mutat la Arles, a fost deteriorată de apă, așa că i-au urmat altele două, una pictată în timp ce se afla în azilul din Saint-Rémy, iar a cealaltă a fost un cadou pentru mama și sora sa.

Institutul de Artă din Chicago a avut o inițiativă interesantă: cu prilejul ultimei lor expoziții, Dormitoarele lui Van Gogh, a recreat celebrul dormitor al pictorului și l-a pus la dispoziția celor care vor să doarmă (cel puțin) o noapte acolo. Camera, care face parte dintr-un apartament mai mare, reproduce dormitorul lui Van Gogh în cele mai mici detalii și poate fi închiriată pe AirBnB, începând de azi.

Așa că, dacă vrei să vezi cum trăia Van Gogh în Arles, în secolul al XIX-lea, nu trebuie decât să dai o fugă până la Chicago. Nu uita să faci rezervarea în prealabil :).

Dacă nu reușești să ajungi acolo, atunci ai la dispoziție site-ul expoziției Dormitoarele lui Van Gogh. E și asta o experiență interesantă :).

11 lucruri despre Muzeul Satului Bănățean din Timișoara

De mult doream să ajung la Muzeul Satului Bănățean, dar de fiecare dată când am ajuns la Timișoara, erau alte locuri de văzut și, mai ales, altele de făcut, așa că muzeul era mereu amânat pentru o vizită viitoare.

Sâmbătă am reușit, în sfârșit, să ajung acolo și mărturisesc că am petrecut o după-amiază foarte plăcută, mai ales că am avut prilejul să vizitez și Târgul Meșterilor Populari, aflat la ediția a XV-a.

Muzeul Satului Bănățean se află în zona Pădurea Verde din Timișoara, aproape de Grădina Zoologică. Poți ajunge acolo cu mașina personală sau cu transportul în comun (tramvaie liniile 1 şi 2 sau autobuz linia 46).

Intrarea a fost liberă, poate cu ocazia târgului care era în desfășurare. Cred că aș fi preferat să existe o taxă, poate așa s-ar fi putut angaja niște animatori (poate niște studenți) în costume populare care să aducă puțină la viață casele respective.

Continuă lectura „11 lucruri despre Muzeul Satului Bănățean din Timișoara” →

O vizită la muzeu nu e o idee așa de rea cum ai putea să crezi

Muzeul Victoria and Albert din Londra (aka the V&A) este cel mai mare muzeu de arte decorative și design din lume. Muzeul a fost fondat în 1852. La început a fost cunoscut ca Muzeul Manufacturii, mai târziu s-a numit Muzeul South Kensington, iar din 1899 poartă numele reginei Victoria (care l-a inaugurat în 1857 în actuala locație) și a prințului consort Albert.