Dintre miniaturile livrești din biblioteca mea, am ales o carte foarte cunoscută, Mic dejun la Tiffany de Truman Capote, roman apărut la Editura Polirom. O carte bună (și care arată foarte bine), pe care o poți ține într-o mână și o citești cât ai clipi (mai ales că are și litere mari și o nuanță odihnitoare a paginii, elemente importante de care mulți editori nu țin seama).
Dacă aș fi superstițioasă, aș zice că ziua de 13 e cu ghinion și de aceea e vorba de cărți SF sau supranaturale, care intră foarte rar spre deloc în atenția mea. În copilărie, citeam tot ce prindeam de Jules Verne, dar între timp, gusturile mele s-au schimbat și alte tipuri de cărți îmi atrag atenția și îmi ocupă timpul.
Totuți, dacă e joi 13, am să vă arăt o carte care mi-a plăcut mult, populată de ființe supranaturale. Chiar și cele reale par un pic supranaturale, atât sunt de excentrice.
E vorba despre Mâța Vinerii de Doina Ruști, o carte apărută la Editura Polirom, un roman în care se amestecă istoria cu magia, realul cu imaginarul, crimele cu secretele din bucătărie și, din toate astea, rezultă o poveste fascinantă.
Dacă tot e luna iubirii, am ales Cele mai frumoase poeme de dragoste alese și culese de Grete Tartler, volum apărut în 2007 la Editura Humanitas. Volumul cuprinde poezii în franceză, engleză, italiană, germană și greacă, precum și traducerile lor în limba română. Poezii de Dante, Ovidiu, Yeats, Rilke, D.H. Lawrence, Hermann Hesse, Anna de Noailles și mulți alții. O adevărată bijuterie literară.
Provocarea lunii februarie merge mai departe, azi cu o temă la modă: o carte și o lumânare. Cel mai bine se potrivește chiar cartea pe care o ciesc acum, Pergamentul uitat de Philipp Vanderberg. S-ar fi potrivit și mai bine dacă editura nu ar fi ales s-o publice cu niște caractere atât de mici încât e exclus s-o citești la o lumină de intensitatea celei a unei lumânări. Nici culoarea hârtiei sau contrastul cu literele nu ajută prea mult. Păcat, fiindcă e o carte foarte bună!
Nu sunt neapărat o cititoare de cărți romantice, deși n-aș putea să spun de ce. Totuși le citesc, din când în când, cu mare plăcere.
Preferata mea e Julieta de Anne Fortier, o carte care m-a captivat de la început până la sfârșit, cu mistere, intrigi și cu numeroase răsturnări de situație. Nu e genul acela de carte romantică siropoasă. dar cred că tocmai de aceea mi-a plăcut mult.
Lumea e plină de cărți bune, așa încât nu prea obișnuiesc să recitesc cărțile (cu câteva excepții, desigur). Una dintre ele este cartea mea favorită, Pe aripile vântului, pe care am citit-o și apoi am recitit-o nici nu mai țin minte de câte ori.
Tema zilei este, însă, o carte pe care am citit-o de două ori (deocamdată), nu mai multe, așa că o să nominalizez Zece negri mititei de Agatha Christie, „regina” romanelor polițiste.
Provocarea zilei de astăzi este o copertă de culoare roșie, culoarea dragostei.
Nu e o sarcină prea complicată, îmi plac cărțile cu copertă roșie și, întâmplător sau nu, probabil cea mai frumoasă copertă din biblioteca mea (după părerea mea subiectivă, of course) e exact una roșie.
The Improbability of Love de Hannah Rothschild este o satiră a vieții londoneze, în special a lumii artistice, populată de oligarhi ruși exilați, șeici avari și dealeri de artă lipsiți de scrupule. Improbabilitatea iubirii este o capodoperă din secolul al XVIII-lea,, o pictură foarte scumpă, foarte dorită de mulți, dar pierdută, și care o va face pe Annie McDee, o tânără de 31 de ani, să descopere secrete ale istoriei europene și, de ce nu, îi va da posibilitatea să se îndrăgostească din nou.
Ce carte cu copertă roșie ne recomanzi?
Tu cum ai petrecut ultima zi de aprilie?
Mereu fascinanta limbă română
