Cu furculița literară prin lume – ITALIA

Furculița literară a pornit într-o călătorie prin lume. Ea vrea să descopere obiceiurile culinare ale locuitorilor ei, astăzi și în alte vremuri. În călătoria ei, are parteneri de nădejde: scriitori, mai mult sau mai puțin celebri, care ne spun povestea bucătăriilor lumii.

Furculița literară a însoțit-o pe Joanna, o tânără englezoaică, în incursiunea ei prin Toscana, în căutarea unor secrete din trecutul tatălui.

Copilul din Toscana de Rhys Bowen

O după-amiază la trattoria, puțin înainte de cină:

– Și acum încearcă bruschetta, mi-a spus bătrânul distins. Fiecare este acoperită cu arome diferite, care ne plac în partea asta a locului. Asta este cu ficat de pui amestecat cu anșoa, asta este cu tapenade și aici felii de fenicul cu brânză de capră. Mănâncă. Toate sunt bune.
un localnic din San Salvatore către Joanna

Continuă lectura →

Cu furculița literară prin lume – Postul Paștelui la curtea lui Henric al VIII-lea

Furculița literară a făcut o călătorie în timp, până în secolul al XVI-lea, la curtea lui Henric al VIII-lea, unde, împreună cu Anne de Cleves, a patra soție a regelui, a luat cina în sala mare a palatul regal. Regina a avut ocazia să descopere că englezii aveau „o conștiință îngăduitoare” când venea vorba de mâncarea din postul Paștelui, când nu se mânca deloc carne roșie, dar se consuma, în schimb, din plin, pui și pește.

Moștenirea Boleyn de Philippa Gregory

„Spre surprinderea mea, ni se servește pui, în plăcinte și tocane, fript cu ierburi aromate care te fac să-ți lase gura apă, scos de pe oase, căci pe perioada nu este considerat carne. Regele a decretat că în postul Paștelui puiul este echivalent cu peștele. Mai există tot felul de păsări de vânat (nici acestea nefiind carne, potrivit lui Dumnezeu și regelui), minunat prezentate, împănate unele cu altele pentru aromă și frăgezime. Există feluri consistente cu ouă (care nu sunt carne) și există într-adevăr pește: păstrăv din iazuri și preparate miunate din pește prins pe Tamisa și din pește de mare adus de pescarii care ies cu bărcile departe în larg ca să hrănească această curte lacomă. Mai sunt plăcinte cu raci de apă dulce și plăcinte cu sardele și cu heringi, ale căror capete mici și gustoase ies la iveală din aluatul gros de patiserie. De asemenea, există feluri de mâncare minunate din legume de primăvară, rareori servite la curte, și mă bucur să le am pe farfurie în această perioadă.”
Anne de Cleves

Din tot meniul acesta bogat, mi-a atras atenția plăcinta cu pește, ale căror capete ieșeau la iveală din aluatul gros de patiserie. Eram sigură că e doar imaginația autoarei. Dar nu, plăcinta cu capete de pește ițite din aluat chiar există și, dacă vă tentează s-o preparați, găsiți rețeta aici.

Te-ar putea interesa și: Cu furculița literară prin lume – Anglia în vremea dinastiei Tudor

Cu furculița literară prin lume – Crăciun în epoca victoriană

Astăzi, furculița literară a fost invitată la masa de Crăciun, împreună cu Ebenezer Scrooge și cu Spiritul-Crăciunului-de-Acum. În perioada victoriană, mesele de Crăciun erau adevărate festine la casele celor avuți, în afară de curcan și tradiționala budincă de Crăciun, o mulțime de alte bucate se revărsau pe mese. Cei mai puțin înstăriți se mulțumeau cu friptură de gâscă, piure de cartofi, sos de salvie și budinca de Crăciun.

Poveste de Crăciun de Charles Dickens

Continuă lectura →

Cu furculița literară prin lume – Picnic în Afganistan

Astăzi, furculița literară a fost invitată de o familie afgană la a unsprezecea aniversare a zilei de naștere a fiicei lor, Afsana. Petrecerea a fost un picnic, sus pe munte, în apropierea satului cu case rupestre în care se refugiaseră după ce au fost nevoiți să fugă din casa lor albastră din Kabul. N-a fost o petrecere prea veselă, vremurile erau grele, regulile impuse de regimul taliban fiind din ce în ce mai stricte.

Sub stelele tăcute de Laura McVeigh

Madar adusese struguri și prune, șiș kebaburi, morcovi, roșii, colțunași ashak, salată de cartofi, pâini naan mari și preferatele mele, bichak – un adevărat ospăț aniversar. După mult cântat, dansat și alergat pe deal, ne-am prăbușit cu toții grămadă pe pături și am mâncat, chicotind și râzând, amețiți de atâta libertate.

Cât privește băutura – câte un pahar de chai.

Dacă șiș kebabul este destul de cunoscut pe la noi şi de pâinea naan am mai auzit, nu același lucru se poate spune despre colțunașii ashak sau despre bichak. Continuă lectura „Cu furculița literară prin lume – Picnic în Afganistan” →

Cu furculița literară prin lume – Prânz vegetarian în Amsterdam

Astăzi, furculița literară e invitată la prânz, într-un bufet vegetarian din Amsterdam, în compania familiei Petersen, care face Marele Tur al Europei, o reeditare de secol XXI al marelui tur pe care-l făceau tinerii aristocrați în secolul al XVIII-lea. Jurnalul călătoriei lor este scris, cu mult umor, de David Nicholls în romanul Noi.

Noi de David Nicholls

Familia Petersen face o călătorie prin Europa, înainte ca Albie, fiul lui Douglas și a lui Connie, să plece la facultate. Ajunși în Amsterdam, cei trei sunt provocați de o tânără excentrică pe care Albie tocmai o cunoscuse să mănânce la un restaurant vegetarian. O inițiativă nu prea agreată de Douglas, naratorul întregii povești.

Năut ca niște biluțe mici de calcar. Un soi de brânză de vaci spongioasă și fadă. Spanac ca niște alge pe o plajă chinezească, bame reci ca o găleată de melci. Avocado necrozat, cușcuș nisipos, dovlecei flasci într-un sos apos verde-cenușiu făcut din apă. Fasole boabe! Fasole boabe simple, reci, răsturnate într-un mod minunat dintr-o conservă.

În afară de asta…

Pâinea era moale și densă precum chitul de fereastră și stropită cu conținutul fărașului brutarului.

În concluzie…

– Nu e nimic aici, am spus eu, care să nu se lipească dacă îl arunci în perete, și apoi să alunece încet în jos pe el.

– Cu excepția pâinii, a râs Connie.

– Pâinea ar ricoșa și ar scoate un ochi cuiva.

Bine măcar că și-au păstrat simțul umorului!

Cu furculița literară prin lume – Gastronomie siciliană în Sunetul Viorii

Furculița literară l-a însoțit pe comisarul Montalbano într-un fel de periplu culinar sicilian. Atunci când nu face anchete și nu dezvăluie misterul unor crime, Salvo Montalbano se delectează cu mâncare rafinată udată negreșit cu băutura potrivită.

Continuă lectura „Cu furculița literară prin lume – Gastronomie siciliană în Sunetul Viorii” →

Cu furculița literară prin lume – la cină în Marsilia, Franța

Furculița literară ia cina în compania a doi chefi francezi de trei stele Michelin, la restaurantul Chez Pierre din Marsilia, „un restaurant de modă veche, amenajat fără fast, cu mese solide, acoperite cu fețe de masă albe, pe care se aflau tacâmuri de argint”.

„Am început, evident, cu o cană de supă de pește tradițională, apoi am trecut la o mâncare delicată cu scoici minuscule, nu mai mari decât unghiile unui bebeluș; crustaceele transparente erau crescute în peștera restaurantului de sub faleza izbită de valuri. Ca fel principal am avut loup de mer prăjit la gril, pe tulpini de fenicul și apoi stropit cu Pernod; ospătarul, cu un prosop pe braț, a flambat spectaculos lavracul în fața noastră folosindu-se de un chibrit lung, iar tulpinile de fenicul și bucățile de lămâie din jurul peștelui încă ardeau mocnit când ne-a pus farfuriile în față.”

Totul stropit din belșug cu șampanie Krug din 1928, proaspătă și spumoasă „ca o mireasă care roșește, și nu își trăda deloc vârsta. Datorită ei îmi venea să cânt, să dansez, să mă îndrăgostesc.”

Desertul a fost un tort cu migdale ușor și „o dușcă de coniac, ca să ne curățăm sinusurile.”

Pentru alte delicii culinare, îți recomand cartea Madame Mallory și micul bucătar indian de Richard Morais.

Furculița literară e o răsfățată la Marsilia ea a luat cina și împreună cu trei personaje ale lui Peter Mayle.

Pentru că la masă se afla și o tânără spaniolă, cina a început cu tapas.

„În acea seară de mai erau cincisprezece feluri din care puteau alege: pata negra – șuncă de la porci hrăniți cu ghinde,” provenind din Spania, icre de ton stropite cu ulei de măsline, pătlăgele prăjite presărate cu mentă, tartar de somon cu miere și mărar, flori de zuchini pane, anghinare, pește-undițar, anșoa – o selecție de bunătăți care-i făcu să suporte cu greu agonia indeciziei. Se hotărâră în cele din urmă să comande fiecare câte trei feluri de tapas, urmate, la insistențele lui Philippe, de speciallitatea casei: sepie cu paste negre.”

„Specialitatea casei sosi în toată gloria ei întunecată. Tentaculele și feliile subțiri de sepie se odihneau pe un pat de paste negre. Într-o parte, pentru o schimbare a texturii, fsrfuria era ornată cu ceea ce Philippe considera o revelație pentru cerul gurii – un sos alb și crems din brânză de capră.”

Iar la desert, profiterol cu cremă Chantilly sau „brânză Manchego – tăiată în felii subțiri, ca la carte – cu gem de gutui și un pahar de vin roșu de Languedoc.” După preferințe.

Dacă vrei să afli cu te mai poți răsfăța în Provence, citește Din nou în Marsilia de Peter Mayle.

Cu furculița literară prin lume – Anglia în vremea dinastiei Tudor

În călătoria ei prin lume, furculița literară a ajuns și în Anglia, în timpul dinastiei Tudor, cunoscută pentru extravaganțele ei culinare.

Festinul victoriei

Henric al VIII-lea, rămas în istorie atât pentru că și-a decapitat două dintre cele șase soții, dar și pentru apetitul său nemăsurabil, a sărbătorit cucerirea orașului Boulogne cu un festin memorabil (1544).

La masa regală s-a perindat un lung șir de feluri de mâncare, unul mai sofisticat ca altul.

„Partea cea mai meșteșugită a ospățului e friptura în friptură, cu păsări umplute și vârâte în alte păsări: ciocârlie vîrîtă în sturz-de-vâsc, care e vârât apoi într-un pui. Puiul intră într-o gâscă, gâsca în păun, păunul într-o lebădă și apoi toate sunt învelite într-un uimitor castel de aluat, modelat sub forma cetății Boulogne.”

Dar niciun ospăț nu e desăvârșit fără desert:

„… sunt aduse dulciurile și budincile: porție după porție de hărți ale Franței făcute din zahăr și figurine din marțipan cu calul de luptă al regelui. Sunt aduse plăcinte cu fructe, fructe uscate și compot de fructe, toate puse în coșulețe din zahăr și boluri mari. Pentru răsfăț și pentru cei care mai pot să bea și să mănânce, pe fiecare masă se pun alte fructe uscate și nuci și sunt aduse vinuri dulci din Portugalia.”

Moștenirea Boleyn de Philippa Gregory

Furculița literară a fost invitată la nuntă și nu orice fel de nuntă, ci una triplă. Două dintre mirese sunt nepoatele surorii lui Henric al VIII-lea, Mary Tudor, iar cea de-a treia este fiica puternicului duce de Northumberland. Mai mult decât atât, una dintre surori, Jane Grey avea să devină în scurt timp, e adevărat că pentru doar nouă zile, regina Angliei. Cu alte cuvinte, o nuntă (aproape) regală.

O nuntă triplă

„Erau piramide din fructe și alune, brânzeturi și bomboane, chiar păsări mici, prăjite, și crabifierți până căpătaseră o nuanâă de roșu turbat. Erau atât de multe, aranjate în grămezi mari, încât îmi era teamă că se vor prăbuși într-o avalanșă peste vreun oaspete care nu-ți dădea seama și îndrăznea să tragă o bomboană din partea de jos. Și, în centrul tuturor, o țară a minunilor, imensă și uluitoare, sub forma unei salate cu toate sortimentele de verdețuri, legume, rădăcinoase și flori date prin zahăr pe care și le putea imagina cineva, aruncate și amestecate într-un vas mare aurit, în formă de scoică, peste care domina o mare sculptură de marțipan ce se ridica din mijlocul salatei, înfățișând trei sirene făcute după chipul mireselor,cu morcovi și napi, și toate legumele care puteau fi sculptate în formă de pești, rechini, balene, delfini și broaște țestoase înotând în marea de verdețuri a salatei.”

Pe cât de spectaculoasă a fost salata, pe atât de dăunătoare s-a dovedit pentru unii dintre invitați, atinși de o bruscă indigestie. Unii, mai norocoși, au avut parte de leacuri tămăduitoare:

„- Am un tonic din țelină, sirop de mentă și pelin, dulceață de trandafiri, gutui, bomboane de ghimbir și semințe de anason date prin zahăr, dacă vreți, toate sunt bune pentru calmarea unei furtuni în stomac.”

Să țineți minte remediile astea pentru când va fi nevoie de ele, da?

Rivalități sângeroase la curtea Tudorilor de Brandy Purdy

Cu furculița literară prin lume – Londra eduardiană

Astăzi, furculița literară a fost invitată la Palatul Buckingham, la balul debutantelor, împreună cu Victoria Bredon, o tânără care-și făcea astfel intrarea în înalta societate londoneză.

Camera rubinie de Pauline Peters

În Londra anului 1907, tinerele aristocrate își făceau anunțată intrarea în înalta societate prin participarea la un bal al debutantelor, la palatul regal. În pauzele dintre dansuri și conversații ușoare, invitații se delectau cu mâncăruri alese.

„Etajere din argint cu mere, pere și felii de pepene galben în jurul splendidelor bucăți de ananas tronau printre platouri din care se revărsau bucatele. Văzu carne rece și caldă, pui în aspic, șuncă, diversele fripturi, rațe la grătar și fazanii decorați cu propriile pene. Printre acestea se iveau homari roșii, scoici, somon și păstrăvi, plus un imens platou cu o cambulă aburindă. Salatele erau aranjate în grămăjoare garnisite cu felii de ouă fierte, lămâi sau alte fructe. Mai văzu limbă de vită pe pat de legume, pateuri, jeleuri așezate în formă de turnulețe și prăjituri glazurate.”

Probabil că mâncărurile erau destinate însoțitorilor debutantelor, că nu-mi pot imagina cum ar fi putut ele să înghită ceva, strânse în corset cum erau :).

Cu furculița literară prin lume – Jerez, Spania

Astăzi, furculița literară a fost invitată la prânz într-un restaurant din Jerez, orașul spaniol care mirosea a vin. O însoțesc două personaje din romanul Cumpătarea de Maria Duenas.