Cum și când să alegi bradul artificial perfect de Crăciun

Brad Crăciun

Dacă vă întrebați ce-mi veni să mă gândesc tocmai acum la bradul de Crăciun, răspunsul este unul simplu: cutia enormă care blochează aproape jumătate de balcon a bradului pe care l-am cumpărat la repezeală înainte de Crăciunul perfect. Tot la repezeală l-am cumpărat și pe cel dinaintea lui, într-o dimineață geroasă de iarnă, cu mulți ani în urmă, după o goană disperată după bradul natural perfect.

Pe vremea aia, oferta de brazi artificiali era mult mai săracă decât cea de azi, așa că am luat un brad care ni s-a părut cel mai apropiat de ceea ce ne doream. Anii au trecut, bradul și-a făcut datoria, dar a venit timpul să fie înlocuit de unul nou. Vorba-ceea: maurul și-a făcut datoria, maurul poate să plece. Ușor de zis, mai greu de făcut. Așa încât vreo doi-trei ani ne-am tot gândit să cumpărăm un brad nou, dar nu știu cum se făcea că operațiunea brad nou era mereu amânată pentru anul următor. De fapt, cred că știu. eram prea ocupați cu operațiunea cadoul perfect. Continuă lectura „Cum și când să alegi bradul artificial perfect de Crăciun”

O provocare fotografică: O carte pe lună

provocare-fotografica

Subiectul provocării: O carte care ți-a plăcut foarte mult luna aceasta

Vă invit să faceţi o fotografie cu cartea care v-a plăcut cel mai mult luna aceasta. Da, știu, poate fi o alegere dificilă, dar haideți să facem exercițiul acesta, doar așa, de dragul jocului! Continuă lectura „O provocare fotografică: O carte pe lună”

Cu furculița literară prin lume – Crăciun în epoca victoriană

Furculița literară

Furculița literară a pornit într-o călătorie prin lume. Ea vrea să descopere obiceiurile culinare ale locuitorilor ei, astăzi și în alte vremuri. În călătoria ei, are parteneri de nădejde: scriitori, mai mult sau mai puțin celebri, care ne spun povestea bucătăriilor lumii.

Astăzi, furculița literară a fost invitată la masa de Crăciun, împreună cu Ebenezer Scrooge și cu Spiritul-Crăciunului-de-Acum. În perioada victoriană, mesele de Crăciun erau adevărate festine la casele celor avuți, în afară de curcan și tradiționala budincă de Crăciun, o mulțime de alte bucate se revărsau pe mese. Cei mai puțin înstăriți se mulțumeau cu friptură de gâscă, piure de cartofi, sos de salvie și budinca de Crăciun.


Poveste de Crăciun de Charles Dickens

poveste-craciun

Continuă lectura „Cu furculița literară prin lume – Crăciun în epoca victoriană”

O călătorie culinară de Crăciun

În întreaga lume, masa de Crăciun, servită oricând în intervalul dintre seara de Ajun și seara de Crăciun, este o masă bogată, în vechea tradiție a sărbătorilor creștine și este un prilej de adunare a membrilor familiei și a prietenilor în jurul mesei, într-un moment de sărbătoare. Meniul diferă de la țară la țară, în funcție de bucătăria națională sau regională. În țările fără o tradiție creștină îndelungată, masa de Crăciun este influențată mai mult de cultura populară.

Anglia. Masa de Crăciun are un ritual special. Curcanul a luat locul gâștei și este servit (ca nicăieri în altă parte) cu varză de Bruxelles și sos de pâine, plus garnitură de mazăre și cartofi copți. Meniul conține obligatoriu plăcintă cu carne și desertul tradițional: budincă de prune flambată în brandy sau prăjitură cu fructe la gheață. Budinca poate avea ascunse monede sau mici talismane.

curcan

Australia. Vremea caldă de afară îi determină pe foarte mulți să facă grătar pe plajă sau să mănânce gustări reci, deși alții preferă obiceiurile de origine britanică, pe masa lor aflându-se curcan, budincă de prune și, Pavlova, o prăjitură locală. Continuă lectura „O călătorie culinară de Crăciun”

7 bunătăți tradiționale din lumea largă pe masa mea de Crăciun

Cum anul acesta nici nu s-a pus problema unei călătorii într-o altă țară, fie ea și apropiată, iar posibilitatea uneia este încă improbabilă în viitorul apropiat, am zis că, dacă nu putem noi să mergem, măcar să vină câteva țări la noi, sub forma unor preparate culinare pe masa de Crăciun. Dacă nu merge Mahomed la munte, să vină muntele la Mahomed!

Acestea fiind zise, cu ajutorul neprețuit al mamei mele și al Lidl România, pe masa noastră de Crăciun vor fi, printre multe altele, câteva bunătăți de prin lumea largă (europeană, mai precis).

cozonac

1. Cozonac cu nucă românesc

Continuă lectura „7 bunătăți tradiționale din lumea largă pe masa mea de Crăciun”

Calendar de Advent: 24 decembrie – deserturi din Provence și acorduri din Oratoriul de Crăciun

Oratoriul de Crăciun BWV 248 de Johann Sebastrian Bach este una dintre capodoperele muzicii clasice și a fost compus pentru a fi interpretat în cele două biserici importante din Leipzig, cu ocazia Crăciunului din 1734. Apoi nu a mai fost cântat până în 1857.

Nu este un oratoriu în sensul baroc al cuvântului, ci un set de șase cantate, fiecare cu durata de 25-30 de minute. Fiecare dintre ele portretizează diverse momente ale Nașterii:

  • prima parte descrie nașterea lui Iisus (pentru Ziua Crăciunului)
  • a doua,  vestirea păstorilor (26 decembrie)
  • a treia, adorarea păstorilor (27 decembrie)
  • a patra, tăierea împrejur a Domnului (pentru Anul Nou)
  • a cincea,  călătoria Magilor (prima duminică după Anul Nou)
  • a șasea, botezul lui Isus în râul Iordan (Boboteaza).
Biserica Sfântul Nicolae din Leipzig. Sursa foto: Pinterest

Continuă lectura „Calendar de Advent: 24 decembrie – deserturi din Provence și acorduri din Oratoriul de Crăciun”

Calendar de Advent: 23 decembrie – misterul Spărgătorului de nuci este dezvăluit

Povești. Spărgătorul de nuci a apărut prima dată într-o povestire scrisă de E.T.A. Hoffman (1776-1822) și publicată în 1816. Spărgătorul de nuci și regele-șoarece era o poveste sumbră, despre Marie, o fată nefericită care iubea un spărgător de nuci sub formă de păpușă.

Alexandre Dumas a adaptat povestea în 1845 și i-a dat o formă mai potrivită pentru copii. Continuă lectura „Calendar de Advent: 23 decembrie – misterul Spărgătorului de nuci este dezvăluit”

Calendar de Advent: 22 decembrie – cum s-a transformat o poezie în cel mai celebru colind din lume

Stille Nacht, cel mai cunoscut colind de Crăciun din lume a fost la început o poezie scrisă de preotul austriac Josef Mohr (1792-1848), în anul 1816. În 1818, pregătindu-se pentru slujba din seara de Ajun de la biserica Sfântul Nicolae din Oberndorf, preotul a descoperit că nu funcționa orga. Probabil că orga avusese de suferit din cauza umidității și a ruginei, deși povestea spune că de vină erau niște șoricei care îi roseseră tuburile. Continuă lectura „Calendar de Advent: 22 decembrie – cum s-a transformat o poezie în cel mai celebru colind din lume”

Biblioteca Marei: Poveste muzicală de Crăciun de Cristina Andone

Poveste muzicală de Crăciun

Astăzi vă invit la o incursiune prin Pădurea Muzicală, imaginată de Cristina Andone și pusă la cale de agenția de călătorii pentru copii (mai mici sau mai mari) Nemi.

Cristina Andone este scriitor, activist educațional și trainer de creativitate. Cărțile sale, Povești din Pădurea Muzicală, vândute în 120.000 de exemplare, își propun să îi familiarizeze pe copii cu muzica clasică printr-o metodă pedagogică originală: ‘audit de brand muzical’. Cele nouă cărți despre muzica marilor compozitori împletesc planificarea strategică de marketing cu teoria muzicală în niște povești armonioase, cu miez. Țelul autorului este de a coborî muzica clasică de pe piedestalul culturii înalte și de a o aduce pe raftul de jucării. Altfel, Cristina tocmai a terminat un roman despre cum să-ți dai demisia din publicitate și are în lucru o carte despre ii. Colecția ei etnografică poate fi admirată atât în ilustrațiile din noua carte, Enescu și hora razelor de soare, cât și în cadrul atelierelor de carte organizate în Bucuresti și în țara.

O Poveste muzicală de Crăciun este un bun prilej să evadăm din cotidian și să ne refugiem în lumea muzicii clasice, cu ajutorul celor șapte spririduși, care se pregătesc de sărbătoare.

Mai întâi, se cuvine să facem cunoștință:

Primul spiriduș care ne iese în cale se numește Vivaldi și locuiește în Poiana Patru Anotimpuri. Veverița Vivi îl ajută să împodobească bradul cu alune aurite, ghinde confiate și o tiroliană din beteală. Continuă lectura „Biblioteca Marei: Poveste muzicală de Crăciun de Cristina Andone”

Calendar de Advent: 21 decembrie – renii lui Moș Crăciun și înlocuitorii lor

Renii lui Moș Crăciun. E un lucru binecunoscut că Santa Claus/Moș Crăciun călătorește într-o sanie  trasă de reni, dar alți aducători de daruri oare cu ce se deplasează ca să ajungă cât mai repede la copiii? Imaginația oamenilor se pare că nu are limite nici în acest domeniu.

Renii au apărut prima dată într-o poveste cu Moș Crăciun în 1821, într-o carte americană cu desene, The Children’s Friend: A New Year’s Present, to Little Ones From Five To Twelve, care-l înfățișa pe Santeclaus într-o sanie trasă de un ren.

În 1823, numărul renilor a crescut la opt, în poezia A Visit From Saint Nicholas (mai cunoscută ca A Night Before Christmas) de Clement Clarke Moore: Dasher, Dancer, Prancer, Vixen, Comet, Cupid, Donder și Blitzen.

When, what to my wondering eyes should appear,
but a miniature sleigh, and eight tiny rein-deer,
with a little old driver, so lively and quick,
I knew in a moment it must be St. Nick.

More rapid than eagles his coursers they came,
And he whistled, and shouted, and call’d them by name:
„Now, Dasher! Now, Dancer! Now, Prancer, and Vixen!
„On, Comet! On, Cupid! On, Dunder and Blixem!

„To the top of the porch! to the top of the wall!
„Now dash away! dash away! dash away all!”

As dry leaves that before the wild hurricane fly,
When they meet with an obstacle, mount to the sky;

So up to the house-top the coursers they flew,

Ceva mai târziu (prin 1949) a apărut și vedeta grupului, Rudolf.

Înlocuitorii de reni. În Australia, Tata Crăciun (Father Christmas) este adus de șase canguri albi, timp ce în Spania și în țările din America Latină, cei Trei Magi călătoresc pe cămile. Pere Noel din Louisiana trebuie să traverseze mlaștinile, așa că vine într-o pirogă trasă de aligatori și un vârcolac cu nasul roșu. În Olanda, Sinterklaas. după ce a călătorit pe mare, venind din Spania, odată debarcat, încalecă un superb cal alb.

În timp ce Moșul elvețian își face apariția în spinarea unui măgar, Papai Noel din Brazilia pare mai pricopsit și sosește, nici mai mult, nici mai puțin decât la bordul unui elicopter.

În Cehia, Moș Crăciun are o condiție fizică bună pentru vârsta lui, din moment ce coboară din cer pe o frânghie aurie, la fel și vârstnica Befana în Italia, călare pe mătura ei zburătoare. La fel de sprinten pare și Weihnachtsman, care bate Germania la pas, cu ditamai sacul în spinare.

La mare, la soare, în îndepărtatul Hawaii, Kanakaloka vine într-o canoe, adesea îmbrăcat în lava-lava (un fel de fustă locală) și urează localnicilor:

MELE KALIKIMAKA!

În Iran, solstițiul de iarnă este sărbătorit prin cu festivalul Shab-e Yalda sau Noaptea Yalda, care își are rădăcinile în vechile tradiții persane zoroastriene.
În cea mai lungă noapte a anului, oamenii se adună împreună cu familia și prietenii și se străduiesc să rămână treji toată noaptea, ca protecție împotriva spiritelor rele care ar putea să vină. A doua zi, este sărbătorită victoria asupra întunericului.
Un fel de mâncare populară de Shab-e Yalda este fesenjan (Khoresh-e fesenjān), o tocană de pui aromată cu rodii și nuci. În mod tradițional, este preparată din vinete și carne de pui, eventual chiftele de carne sau bucăți de carne de miel. Se condimentează cu turmeric, scorțișoară, coajă de portocală, cardamon și muguri de trandafiri. Se servește cu orez alb sau galben.
Este un fel de mâncare consumat și în Republica Azerbaidjan.
Nu știu cum vă sună vouă, dar pe mine tare mă tentează să caut rețeta și s-o testez :).