Cum îşi continuă online activitatea didactică un profesor de marketing

O ditamai provocarea s-a ivit pe neaşteptate în faţa noastră, a profesorilor: suspendarea cursurilor din cauză de coronavirus, dar continuarea activităţii didactice prin orice alte mijloace decât interacţiunea faţă în faţă cu elevii.

Sigur că pentru asta ar fi fost nevoie de o perioadă de pregătire, apoi de una un timp de acomodare, dar n-a fost să fie.

Provocarea e cu atât mai mare pentru un profesor de liceu de marketing şi comunicare, cu cât resursele online sunt aproape inexistente, începând chiar cu manualele digitale de specialitate, care lipsesc cu desăvârşire.

La fel de inexistente (sau poate doar foarte bine ascunse de mine) sunt şi comunităţile online de profesori de specialitate din România, aşa că … fiecare după priceperea lui. Noroc cu un grupul de Facebook Teaching Resources for Marketing Educators, de unde mă mai inspir pentru activitățile didactice. Continuă lectura „Cum îşi continuă online activitatea didactică un profesor de marketing” →

Limbajul trupului – activități pentru elevi

ACTIVITATEA 1

Gesturi cu mâna

Solicitați elevilor să demonstreze și să descrie sensul diferitelor gesturi ale mâinii. Discutați despre modul în care expresiile feței și alte mișcări ale corpului influențează sensul unui gest cu mâna.

Temă pentru acasă: Ce înseamnă gesturile cu mâna în diferite culturi? Răspunsurile identificate vor fi discutate ora următoare în clasă. Continuă lectura „Limbajul trupului – activități pentru elevi” →

Comunicarea non-verbală – activitate pentru elevi

Mesajele transmise cu ajutorul limbajului trupului pot fi încadrate în patru categorii:

– Emblemele (simbolurile) sunt mișcări ale trupului care au corespondent direct în cuvinte, pot înlocui cuvintele vorbite; pot fi diferite de la o cultură la alta

– Ilustratorii accentuează și dau forță cuvintelor

– Regularizatorii folosesc un ansamblu de mișcări ale corpului, sunt importanți în felul în dimensionarea modului în care vorbitorul își structurează mesajul în funcție de receptor

– Expunerea sentimentelor arată celorlalți, în funcție de mișcările corpului, cât de intense ne sunt sentimentele. Continuă lectura „Comunicarea non-verbală – activitate pentru elevi” →

Cum să te prezinți la un interviu de angajare

Pentru cei care abia au ieșit de pe băncile școlii sau din amfiteatrele facultății, căutarea unui loc de muncă poate deveni o adevărată aventură: să cauți și să găsești (dacă ai noroc) anunțul pentru jobul pe care îl dorești, să scrii o scrisoare de intenție și să adaptezi CV-ul și să te prezinți la interviul de angajare, în cazul că ești solicitat.

Una dintre cele mai importante etape în procesul de recrutare a personalului este interviul de angajare. El nu este un simplu schimb de replici cu ajutorul căruia angajatorul urmărește identificarea celui mai bun candidat din punct de vedere profesional, ci presupune și o analiză a personalității și temperamentului candidaților. Cei care fac interviul urmăresc, in general anumite caracteristici ale candidatilor. Trei dintre cele mai importante caracteristici ale candidaților, care sunt urmărite în timpul interviului, sunt: aptitudinile de comunicare, motivația și prezentarea personală. Interviul este un prilej de a relua cele scrise în Curriculum Vitae și în scrisoarea de intenție, cu detalii și, eventual cu argumente.

Modul în care te prezenți la interviu este foarte important. Dacă te vei pregăti temeinic, șansele de reușită vor fi de partea ta.

Continuă lectura →

Comunicarea non-verbală – fluieratul

Fluieratul este o combinație melodică de sunete produse prin suflarea printre buze. Din cele mai vechi timpuri, fluieratul a fost utilizat ca mijloc de comunicare.

Indienii Kickapoo din Mexic transmiteau mesaje de dragoste cu ajutorul unui mesaj bazat pe fluierături.

Indigenii din Insulele Canare fluierau într-un „vocabular” complex, format din 4000 de „cuvinte”. Dispărut aproape în totalitate în anii ’60, limbajul silbo este din nou folosit de oameni, iar, în prezent, pe insulă se ţine Ziua Fluieratului o dată pe an. Limbajul silbo constă în emiterea unor sunete care imită silabele folosite în vorbire. Fluierătorii îşi introduc degetele în gură pentru a emite sunete în tonuri variate şi îşi fac mâinile căuş la gură pentru ca sunetul să se audă în depărtare, uneori ajungând până la 3 kilometri distanţă. Totuşi, limbajul rămâne limitat.

whistling_smiley Marinarii comunicau pe timp de ceață cu ajutorul fluierăturilor. Conductorii de tren foloseau și ei acest mijloc de comunicare. În perioada ocupației naziste, păstorii dintr-un sat francez din Pirinei utilizau un cod secret de fluierături pentru a-i călăuzi pe evreii fugari prin munți, spre Spania. Continuă lectura „Comunicarea non-verbală – fluieratul” →

Cum să scrii corect un e-mail

Felul în care comunici este foarte important și arată ce fel de persoană ești. Scrierea unui e-mail nu este atât de simplă pe cât ai putea crede. Cei mai mulți oameni au anumite așteptări de la mesajele pe care le primesc de la corespondenții lor. Utilizarea corectă a e-mail-ului are propriile reguli pe care trebuie să le respecți.

Sfaturi care te vor ajuta să scrii un e-mail bun:

1. Asigură-te că email-ul este cea mai bună modalitate de comunicare în problema respectivă. Uneori poate fi mai simplu să ai un dialog cu persoana căreia dorești să te adresezi.

2. Utilizează o adresă care să includă numele tău, nu porecle sau diminutive. Vei avea astfel o șansă mai bună să eviți filtrul Spam sau ignorarea mesajului tău de către destinatar.

3. Nu trimite niciodată un e-mail fără subiect. Utilizează un titlu care să rezume ceea ce dorești să transmiți. Acest aspect este foarte important, întrucât va transmite destinatarului natura problemei pe care vrei să o abordezi, chiar înainte ca acesta să deschidă mesajul. Atfel, vei arăta respect pentru timpul destinatarului.

4. Cui îi scrii? Trebuie să folosești numele destinatarului la începutul textului, pentru a dovedi respect față de destinatar. O formulă politicoasă care se folosește este ,,Stimat/ă Domn/Doamnă …(numele de familie)…”. Asigură-te că scrii numele corect. Dacă e-mailul pe care îl scrii se adresează unui coleg, se admit formulele colocviale și poți să începi mesajul cu ,,Dragă …”. Nu uita să folosești virgula după formula de adresare.

5. Precizează concis care este motivul pentru care trimiți e-mailul. Treci rapid la subiect și oferă numai informațiile strict necesare.

6. Fii amabil! Amintește-ți că te adresezi unei persoane, nu unui calculator și nici măcar unei organizații, unei entități abstracte. Dacă soliciți o favoare, nu uita să mulțumești la sfârșit.

7. Respectă regulile de ortografie! Dacă nu ești sigur, scrie mesajul într-un document Word, utilizează un program de autocorecție și copiază textul în mail.

8. Folosește propoziții sau fraze cît mai simple.

9. Dacă ai de rezolvat o problemă, încearcă să sugerezi o soluție pentru aceasta.

10. Folosește o formulă de încheiere adecvată relației pe care o ai cu destinatarul mesajului. De exemplu, “Cu stimă/Cu deosebită considerație …”Nu uita să semnezi cu numele întreg (de regulă, prenumele urmat de numele de familie).

11. Trimite documente în atașament, dacă este necesar.

12. Recitește mesajul înainte să-l trimiți.

13. Lasă un timp suficient pentru răspuns. Destinatarul mesajului tău are și altceva de făcut. După ce ai primit răspunsul, trimite, la rândul tău un mesaj. Uneori un simplu “Mulțumesc” este de ajuns, dar alteori este necesar un răspuns mai extins.

Comunicarea non-verbală – limbajul vestimentar

Alegerile vestimentare pe care le facem transmit, cu sau fără voia noastră, mesaje celor cu care relaționăm. Sunt suficiente 20 de secunde ca să facem o primă impresie, și cum vestimentația și accesoriile sunt printre primele lucruri pe care cineva le observă, ar fi bine să facem alegerile potrivite. Mai ales, dacă vrem să impresionăm în mod deosebit persoana respectivă, de exemplu, la un interviu de angajare sau la o întâlnire de afaceri. Continuă lectura „Comunicarea non-verbală – limbajul vestimentar” →

Pastila de vorbă: Î sau Â?

Folosirea acestor litere pare să dea tot mai mari bătăi unor conaționali, deși regulile de folosire sunt relativ simple și ușor de ținut minte:

în interiorul cuvintelor, se folosește întotdeauna â (din a): ex. român, hotărât
la începutul și la sfârșitul cuvintelor, întotdeauna î (din i): ex. înțelegere, a hotărî.

Fac excepție de la aceste reguli, substantivele proprii (nume de familie sau de localități, de exemplu) care au păstrat scrierea cu (î din i). Exemplu: Mîndru, Mînz.

Nu e prea complicat, nu? Atunci de ce oare unii sciitori în limba română (nu autori, ci oameni care scriu, da?) întâmpină greutăți să le folosească? De ce fac exces de zel și folosesc â (din a) și la începutul cuvintelor? Iar dacă aleg să scrie fără diacritice, pot rezulta texte ca acesta (dacă un comentariu pe FB poate fi numit text :)):

„Ma simt bine ambracata cand ma simt comod an ceea ce port. Niciodata nu m-au tentat brendurile modei, a-mi plac dintotdeauna accesoriile si sa-mi pregatesc ambracamintea pt. a doua zi de cu seara. Ioana, esti minunata, a-mi plac postarile, astept cu nerabdare urmatoarele.”

N-am putut să mă abțin și i-am răspuns. „Îmi plac, nu a-mi plac. Îmbrăcăminte, nu ambracaminte! Nu e chiar așa greu să scriem corect”.

Drept urmare, am devenit subiectul unui articol pe un blog, în care mi se reproșa că nu sunt politicoasă, că vreau să-mi arăt știința (da, nare știință să scrii corect!), că modul în care am răspuns e „răspicat, rece și fără eleganță”. Fără supărare, dar chiar nu pot fi elegantă cu cineva care siluiește limba română în halul ăsta. Ne tot facem că nu vedem, ca să nu se supere lumea, dar cred că deja e prea mult. M-am săturat să văd cum limba română devine treptat o limbă necunoscută. În ritmul ăsta, în curând, vom avea nevoie de o aplicație de traducere. Și nu e vorba doar de scriitorii de pe FB, am întâlnit dificultăți de scriere corectă și la case mai mari (aka mass-media).

Oare era mai elegant dacă-i răspundeam „Bravo, ai stil!”, cum am fost tentată prima dată?

Vorbe de divă

Pe bulevard, o divă, tocuri interminabile, picioare bronzate, dezgolite până în gât, salopetă cu pantaloni mini-mini, stil doamna aia franțuzoaică pe care cică ar trebui s-o admirăm cu toții, de culoarea peștelui prăjit, pardon saumon fumé, geantă-n cot, telefon de fițe la ureche. Ce mai, o apariție pe bulevardul arădean abia trezit de dimineață!

Trece pe lângă mine și o aud glăsuind șăgalnic în telefonul de divă: „Măi, mergi la Mărioara și-i tragi două pălmi (!!) și gata!” Gizzz!!!

Un fel de concluzie: Arad, my love!