Dacă tot suntem în luna mai, considerată şi luna florilor, m-am gândit să vă recomand o carte de la Humanitas Fiction, din colecţia Raftul Denisei, o colecţie pe care eu o apreciez atât pentru cărţile interesante pe care le aduce în faţa cititorilor, cât şi pentru atenţia pe care o acordă graficii, un aspect uneori neglijat de alte edituri.
Cărți
7 cărți cu titlu albastru
Iată că, după cărți cu copertă albastră, a venit și rândul cărților cu titlu … albastru, mai exact, al cărților care au cuvântul albastru în titlu.
1. Albastrul din miez de noapte de Simone van der Vlugt
„In Olanda secolului al XVII-lea, o tânără văduvă dintr-un sat pierdut printre poldere se luptă să-și împlinească visul dintotdeauna: acela de a-și câștiga traiul pictând. După moartea misterioasă a soțului, Catrijn vinde toate lucrurile din gospodărie și pleacă să-și încerce norocul la oraș. Astfel ajunge în Amsterdam și în cele din urmă în Delft, unde reușește să obțină o slujbă ca ajutor de pictor într-un atelier de ceramică. Viața lui Catrijn pare să-și fi găsit făgașul, mai ales când proprietarul atelierului, cucerit de frumusețea și talentul ei, o cere în căsătorie. Dar secretele întunecate ale trecutului o urmăresc pretutindeni, năruindu-i orice speranțe într-un viitor fericit. O frescă a Epocii de Aur a Olandei, Albastrul din miez de noapte zugrăvește cu o veridicitate fascinantă perioada de înflorire a atelierelor de ceramică din Delft și a picturii unor mari maeștri precum Rembrandt și Vermeer, dar și traiul de zi cu zi al olandezilor sau epidemia de ciumă care a decimat populația.” (©elefant.ro)
O carte bună și din care poți afla câte ceva despre perioada respectivă. Continuă lectura
Cartea ca marfă
Mi se pare cumva bizar că unii autori îşi tratează cărţile ca pe mărfuri. Aşa încât aflăm chestii despre costurile de producţie, de redactare, de tipărite, de promovare, cât revine librarului, cât editurii şi, mai ales, praful de pe tobă cu care se pare că rămâne autorul în persoană.
Toate astea sunt, de fapt, un fel de reproş cititorilor nerecunoscători, care nu apreciază timpul, emoţiile şi munca investită într-o carte şi nu sunt dispuşi să plătească un preţ apreciat de ei ca ridicat, dacă nu le aduce nicio bucurie cartea respectivă. I-auzi ce pretenţie! Şi că, din cauza asta, autorul, săracul, trebuie să-şi ia un job ca să-şi poată plăti facturile. Continuă lectura
Zece edituri, o bibliotecă şi concurenţa neloială
Se pare că zece edituri (private) s-au supărat tare pe o bibliotecă, privată şi ea. Atât de tare s-au supărat că au dat-o în judecată. Cică le face concurenţă neloială, abonaţii bibliotecii, corporatişti plini de bani, nu mai cumpără cărţi, ci se mulţumesc să le împrumute. Crecă până să apară biblioteca cu pricina, ca Afrodita din spuma mării, rupeau uşile editurilor în foamea lor după cărţi. Şi-acuma au descoperit că pot împrumuta şi, da calici ce sunt, nu mai cumpără ci reciclează. Oare Greta ce părere are de plângerea editurilor?
Alţi calici, mai puţin potenţi financiar, ar putea, zic unii, să mai renunţe la o chiftea, la o măslină şi să-şi cumpere cărţi. Că doar tre’ să mănânce şi gura editurilor ceva. Nu prea contează ce publică, important e să vândă. Cu cât mai scump, cu atât mai bine. Pentru ei, nu pentru cititori, evident.
Se mai plâng editurile că Bookster, că despre biblioteca asta e vorba, cumpără cărţi de la librării, nu de la ei, şi de-aia e concurenţă neloială. De parcă librăriile nu cumpără tot de la edituri, ci au o tiparniţă secretă în subsol! Bine, nu că bibliotecile statului n-ar cumpăra şi ele de la librării, dar nu ne mai împiedicăm în detalii.
Au apărut tot felul de argumente pro şi contra, imediat ce s-a aflat de acţiunea editurilor. Apropo, Bookster e pe piaţă de vreo şapte ani, ce li se căşună tocmai acum?
Cum ziceam, sunt tot felul de argumente. Cum că Bookster nu plăteşte drepturi de autor, de exemplu. Intrebarea firească e: celelalte biblioteci plătesc? Nu, dar nu contează, Bookster să plătească, fiindcă nu e decât un rahat de business prăjit, cum zicea cineva. Mai apoi s-a aflat că, de fapt, Bookster plăteşte, dar n-a mai nici ăsta decât un detaliu nesemnificativ.
Eu nu am acces la Bookster, fiindcă angajatorul meu, statul, rupt în fund şi plin de praf, nu-şi permite abonament la Bookster. Ne-a dat cândva un fel de subvenţie pentru cumpărarea de cărţi, dar, la fel de brusc cum a apărut a şi dispărut. N-am auzit vreo editură atunci să facă lobby în sensul ăsta. Nu suntem corporatişti, nu intrăm în grupul ţintă, se pare.
Nici la edituri n-am vreo pişcotăreală, aşa că pot să mă dau imparţială, ca tot românul, de altfel.
In plus, mi-a plăcut şi-mi place să cumpăr cărţi, nu să le împrumut de la bibliotecă. Aşa se face că, de-a lungul anilor, am adunat ceva cărţi. Atât de multe, încât, în curând, nu mai am loc în apartament de ele. Pe cele mai multe nu le voi reciti niciodată, fiindcă mereu apar cărţi noi şi interesante. Pe cele vechi le şterg de praf şi mai duc, din când în când, din ele la biblioteca şcolii. Aşa că ideea de book-sharing nu mi se mai pare la fel de proastă ca înainte – recunosc că n-am prea fost încântată să împrumut cărți, preferam să fie ale mele. Problema e că n-am la îndemână o bibliotecă pe gustul meu (în primul rând, cărţile să nu pară că vin direct din primul război mondial, fizic vorbind).
Fiindcă veni vorba de asta, uite o idee de afacere pentru edituri. Din partea casei (mele :)). Ce-ar fi să pună mână de la mână toate cele zece – plus altele, dacă doresc – și să înființeze o bibliotecă privată, cu un alt grup țintă decât corporațiile, că mai sunt și alți cititori pe lumea asta. Cine știe, poate primesc primesc și subvenție de la stat, după modelul școlilor particulare. Poate și librăriile, dacă au spațiu suficient, ar putea face o extensie a activității lor. Dacă tot e la modă economia circulară și vrem să salvăm pădurile patriei, nu? Cu studierea și respectarea legislației privind bibliotecile, desigur.
Nu cred că le-ar dăuna o activitate ceva mai intensă în domeniul campaniilor sociale, dacă tot vor să se bată cu Bookster. Numa’ zic.
Apropo de cele zece edituri, e pe undeva o listă completă cu toate? Că eu n-am văzut decât o parte dintre ele.
Și altă întrebare: oare Poșta Română de ce nu s-a gândit să dea în judecată Gmail sau Yahoo Mail pentru concurență neloială?
Gauguin în orașul albastru de Jean-Luc Bannalec
Despre autor:
Jean-Luc Bannalec este pseudonimul literar a lui Jörg Bong (n.1966), critic literar, editor, scriitor, fotograf și jurnalist german. Lucrează ca publicist și locuiește în Frankfurt-pe-Main și în Bretania, iar din 2012 a început să publice seria de romane polițiste dedicată comisarului Dupin. Cărțile au fost traduse în mai multe limbi și s-au bucurat de mare succes. De asemenea, au fost ecranizate și difuzate în mai multe țări europene..
Ce m-a făcut să cumpăr cartea?
Atunci când am văzut-o în librărie, nu știam nimic despre carte. N-o văzusem pe nicăieri, n-auzisem de ea, iar numele autorului îmi era total necunoscut. Continuă lectura
Ce importanţă are titlul în alegerea unei cărţi?
Grasă şi proastă. Aşa sună titlul unei cărţi de Rodica Ojog-Braşoveanu – scriitoare pe care altfel o apreciez – pe care nu mă pot hotărî nicicum s-o citesc. Fix din cauza titlului. Fiindcă nu mă pot împiedica să mă întreb ce chestii interesante pot afla eu despre un personaj de tipul ăsta.
Sau Sunt o babă comunistă, titlu care mă scoate de-a dreptul din sărite de câte ori îl aud. Şi babă, şi comunistă? Asta-i deja prea mult! Parcă sună a jurnalul vecinei mele de bloc, pe care, sincer, n-am niciun chef să-l citesc. Continuă lectura
Coperta unei cărți – este sau nu importantă?
Ideea să scriu (iar) despre copertele (coperțile?) de cărți mi-a venit după ce am văzut la CitestEmil imaginile cu trei ediții – una în limba română – ale unei cărți Are el un obicei, care-mi place mult, să ne arate, spre comparație, copertele mai multor ediții ale câte unei cărți. Deşi îmi place să le văd, trebuie să recunosc că aproape de fiecare dată îmi dă cu virgulă. In defavoarea ediției româneşti. Şi mă face să mă întreb de ce editurile româneşti nu prea acordă atenție copertelor cărților pe care le scot pe piață. Cu unele excepții, evident.
Aceeaşi întrebare mi-am pus-o şi în librăria Waterstone din Amsterdam. Cărțile stăteau aliniate frumos, una mai atrăgătoare şi promiţătoare ca alta. Preferata mea a fost, of course, secțiunea dedicată Agathei Christie. Incredibil ce coperte! Dacă aş fi putut, aş fi luat toate cărțile alea acasă! Din păcate … avion. Şi bagaj de cabină …
Obiecte prețioase de Kathleen Tessaro – o carte cu final neterminat
Despre autoare:
Kathleen Tessaro (n.1965) este o scriitoare americancă, despre care am scris câte ceva aici.
Despre carte:
Romanul începe promițător, cu o vizită la Muzeul de Artă din Boston, unde câteva exponate par să-i trezească eroinei amintiri din alte timpuri. Printre ele, un inel cu o piatră de agat negru la vederea căruia i s-a făcut pielea de găină.
După câteva pagini, ne întoarcem în timp, în toamna anului 1931 și o regăsim pe tânăra Maeve Fanning, într-un spital de boli mintale din New-York, unde o întâlnește pe Diana Van der Laar, o tânără misterioasă și fragilă, cu un colier de perle la gât.
Cele două tinere se reîntâlnesc după un timp, în Boston, oraș în care se va desfășura acțiunea în continuare. Un oraș care încearcă să-și revină după marea criză economică. Diana face parte dintr-o familie aristocratică înstărită, care face donații Muzeului de Artă și trăiește într-o casă somptuoasă. Continuă lectura
Barcelona – listă de lecturi
Barcelona e un oraș care atrage ca un magnet. Nu este doar unul dintre cele mai vizitate orașe din lume – atât de vizitat încât rezidenții au început să caute soluții care să limiteze numărul vizitatorilor -, ci și o sursă de inspirație pentru scriitori, din imaginația cărora ies povești care-i fac pe cititori să-și dorească să pășească pe urmele personajelor.
În așteptarea momentului în care o să ajungi în Barcelona, uite câteva cărți care o să te facă să-ți imaginezi că ești acolo.
Afacerea Columb de Steve Berry – un thriller istoric care te pune pe gânduri
Despre autor:
Steve Berry (n.1955) este un scriitor american, fost avocat timp de peste 30 de ani. Berry este membru fondator al International Thriller Writers, un grup al scriitorilor de thriller, cu mai mult de 4200 de membri din toată lumea.
Steve Berry a început să scrie în 1990, dar, după ce a fost respins de 85 de ori, debutat abia în 2003, cu romanul Camera de chihlimbar, urmat în 2004 de Profeția Romanov.
Cele două romane au fost urmate de alte cărți care s-au bucurat de succes și de premii literare. Cărțile sale au fost traduse în peste 40 de țări și au apărut în peste 50 de țări.
În prezent, Steve Berry locuiește în Florida, un loc preferat și de alți scriitori de thrillere.
Despre carte:
Timp de 500 de ani, istoricii au căutat răspunsul la întrebarea: Cine a fost Cristofor Columb?
Răspunsul se regăsește cu adevărat în altă întrebare.
Cine vreți să fie?
Așa se încheie nota autorului de la sfârșitul romanului Afacerea Columb de Steve Berry. Și de aici începe toată povestea. Continuă lectura
