7 întrebări al căror răspuns se pare că e DA, deși n-ar trebui să fie

Răspunsul ar trebui să fie NU, dacă grădina cu pitici în care semnăm condica în fiecare zi n-ar fi bolnavă rău. Din păcate e, așa că răspunsul se pare că e DA.

question_mark1. În țara în care m**a este ridicată la rang de opinie politică, iar filosoful național îi ridică ode, o mamă o reclamă pe profesoara de engleză că, la lecția despre corpul omenesc, a folosit cuvântul foot (cu cei doi de o pronunțați u)?

2. În țara în care adolescenții fac apel la diversele organe ale corpului (fie că le au, fie că nu) cu o frecvență care-i poate face olimpici la anatomie, o mamă s-a simțit ultragiată că cineva a pronunțat cuvântul foot (care înseamnă picior)? Unii fac asta chiar în prezența părinților, care nu par a avea vreo străbatere.

3. În țara în care te uiți la Netflix și vezi înjurăturile în toată splendoarea lor, o pudibondă s-a șifonat din cauza piciorului englezesc? Și n-am auzit pe nimeni să se plângă de chestia asta.

4. A deranjat cuvântul foot pe cineva în țara în care Suge-o, Ramona! și Suge-o Andrei! sunt cărți care se bucură de foarte mare popularitate în rândul tinerilor? Apropo, le-am văzut și eu la școală pe băncile unor elevi.

5. Inspectoratul școlar a luat în serios aberația asta, denumită în mod absurd absurd reclamație, și zice că trebuie să declanșeze o anchetă, că așa îi obligă birocrația?

6. Directorul școlii e speriat de bombe că vine peste el nu se știe ce?

7. Chestia asta s-a întâmplat tocmai la Cluuujjj (la elita ‘telectualilor), și nu la Teleorman?

Sper că elevul cu mama ultragiată nu face și limba franceză la școală.  Nu de alta, dar poate ajunge la lecția cu animalele domestice. Notre poules dans votre cour, vorba francezului. Sau poate a românului franțuzit. Nici nu pot să mă gândesc ce nucleară s-ar abate peste bietul director de școală!

Reclame

Gillette și masculinitatea toxică

Ai văzut ultima reclamă de la Gillette? Aia în care, dintr-un minut și 49 de secunde, un minut și vreo 20 de secunde practic și-a insultat grupul-țintă? Acela majoritar masculin, care are un comportament absolut nepotrivit, dacă ar fi să ne luăm după reclamă. și care este îndemnat, în primul rând, să-și schimbe comportamentul și abia apoi să le cumpere lamele.

De ce eu cred că asta e o reclamă proastă? În primul rând, pentru că generalizează într-un mod nepermis, denaturând astfel adevărul. În niciun caz, nu toți bărbații manifestă o masculinitate toxică. Cel puțin, în lumea mea, așa îngustă cum e ea, eu nu cunosc niciunul.

Continuă lectura

Cum te face marketingul prost aplicat să devii nepoliticos

Nu vă supărați, dar nu era legea aia cu protecția datelor personale menită să ne apere și de asaltul unor reclame sau acțiuni de marketing pe care nu le dorim? Că eu așa am înțeles. S-au agitat bloggerii, cum să facă și cum să dreagă să fie în legalitate, s-a închis site-ul școlii până se dumireau cei responsabili care-i treaba cu noua legislație, farmacia te punea să semnezi nuș ce contract, Selgros îți atașa la bon un cearșaf de 2 km, de te luai cu mâinile de cap, crezând că la sfârșitul lui o fi vreo sumă de bani.

În timpul ăsta, văd că cei care trimit e-mailuri sau care te sună când ți-e lumea mai dragă ca să-ți vândă whatever, n-au nicio apăsare. Pentru ei se pare că nimc nu s-a schimbat.

telephone Continuă lectura

Moșul Kaufland cel sinistru

Nu știu cine se ocupă de reclamele de la Kaufland, dar de data asta s-a întrecut pe sine. Sau dacă e o agenție nouă, i-a întrecut pe cei de până acum. A mai fost campania aia stupidă cu Noul tu, în contradicție totală cu normele limbii române, dar cred că asta cu a doua casă a Moșului o întrece.

mos-craciun-kaufland

Continuă lectura

Dragă scriitorule

scriitor

Să știi că am tot dreptul din lume să nu-mi placă cartea ta (na, uite și cacofonia, dar ce să fac dacă asta e limba română). Din o mie și unul de motive care ar putea să-mi treacă prin cap. Unul dintre ele ar putea fi chiar coperta. Da, știu lozinca aia cu nu judeca o carte după copertă, dar, sinceră să fiu, puțin îmi pasă de ea. Se întâmplă adesea ca primul contact cu o carte să fie coperta, care poate să-ți placă sau nu. Dacă nu ar fi importantă coperta, de ce nu au toate cărțile copertă la fel? Unele te iau de ochi cam la fel ca poza de cover a scrisorii. Hai, recunoaște că prea mult roșu strică!

Și să mai știi, scriitorule, că pot alege să-ți cumpăr cartea sau nu. La urma urmei, e o marfă și, ne place sau nu, decizia de a băga mâna în buzunar – sau în cont – e a clientului. Și chiar nu te poți aștepta să placă tuturor cartea ta. Dacă o faci, înseamnă că ești ușurel rupt de realitate.

Și nu în ultimul rând, dragă scriitorule, să știi că am tot dreptul să-mi dau cu părerea despre cartea ta. Și tu n-ai cum să mă oprești să fac asta, cu atât mai puțin cu agresivitate (verbală, desigur).

Și mai află, dragă scriitorule, că librăriile au tot dreptul din lume să-ți expună cartea în vitrină sau nu, dacă apreciază că ar putea să-i ofenseze pe unii trecători (clienți potențiali, de altfel). Librăriile sunt afaceri private și au tot interesul să nu le creeze disconfort clienților lor. La fel cum firma aia grecească care vinde produse printr-un lanț de supermarketuri a scos de pe etichete crucea creștină, deoarece ar putea să-i ofenseze pe unii clienți, la fel și librăriile au dreptul să-ți expună sau nu coperta în vitrină.

Și, dragă scriitorule, n-ar strica să mai cobori puțin cu picioarele pe pământ și să revii în lumea cititorilor. Iar dacă nu ai chef să le auzi părerile, care uneori se întâmplă să nu coincidă cu ale tale, ce-ar fi să te lași de scris și să te apuci de grădinărit, de pildă?

Cu aleasă considerație,

doar un cititor

P.S. Și pentru că ești simpatic atunci când vrei, îți fac o sugestie: dacă te enervează rău careva, trage adânc aer în piept și numără până la zece. Poate îți trece impulsul să-l apostrofezi. Nu e deloc elegant să faci asta, parol!

Acces interzis persoanelor cu greutate

stop

Asta ar trebui să stea scris la intrarea în unele magazine, ca să nu se mai obosească duoamnele vânzătoare cu dialogul comercial.

Intru azi într-un magazin de la parterul complexului Ziridava. Genul acela de magazin cu bling-bling-uri, pe care le cumperi sub impulsul momentului, chiar dacă n-ai neapărată nevoie de ele. Poșete cu sclipici, decorațiuni boho-chic sau ceva, rochii de mărimea unor batiste, chestii de genul ăsta. Un magazin cu mărfuri care trebuie să-ți facă cu ochiul ca să la iei acasă. Nu o brutărie, unde intri, ceri o pâine și bine, pa. Continuă lectura

În căutare de Nuferi negri

Sau Cum să rămâi fără cartea lui Michel Bussi. Sau Cât de proaste pot fi serviciile Prioripost.

S-a întâmplat săptămâna trecută să fac o comandă la Libmag, o librărie online extrem de serioasă și de punctuală. Miercuri am solicitat cartea, și în aceeași zi a fost predată curierului Prioripost. Până aici, toate bune și frumoase. Problemele au început (din nou, a câta oară?) când a ajuns coletul în satul cu bloguri, Arad pe numele lui. Continuă lectura

De ce nu mai citește lumea?

Carti albe

Asta e o întrebare care zguduie din când în când blogosfera literară și, mai ales, social-media aferentă. Cu referire, în special, la tineret. Tinerii din ziua de azi nu mai citesc, vezi Doamne, cum citeau părinții lor la vârsta respectivă. Cum apare întrebarea, cum încep să curgă explicațiile, argumentele și chiar acuzațiile. De fapt, întrebarea e incompletă, fiindcă în cele mai multe situații, ea vizează cărțile și nu alte „materiale” de citit. Deci, de ce nu citesc tinerii cărți? Continuă lectura

Ia să vă văd, mai sunteți acum Charlie?

Cu ceva vreme în urmă, mi se umpluse dintr-o dată feed-ul de steagul Franței și de declarații cum că „Je suis Charlie”. Toată lumea părea că se transformase brusc în Charlie. Era imediat după atacul de la redacția Charlie Hebdo, căruia i-au căzut victimă câțiva membri ai redacției.

La un moment dat aveam impresia că numai eu nu sunt Charlie, că sunt singura care circulă pe contrasens, ca în bancul acela celebru. Cu toate astea n-am simțit nevoia să mă dau peste cap și să mă transform în Charlie, în primul rând pentru că nu empatizez deloc cu genul lor de „umor”. În al doilea rând, pentru că simțul de turmă e cam atrofiat în cazul meu. Și în al treilea rând, fiindcă nu credeam că mulțimile virtuale de Charlie ar rezolva ceva, oricât de numeroase ar fi fost ele. Continuă lectura

Open book – târg de carte în aer liber

Tehnic vorbind, nu e un târg în aer liber, cum a fost promovat în social-media, ci într-un cort cam aglomerat: Sigur că nu mă așteptam să văd un târg de carte sub cerul liber, dar poate că se putea găsi o denumire mai inspirată. Ar fi fost și culmea să fie în aer liber, dacă mă gândesc la ploaia care s-a abătut cumva neașteptat asupra noastră.

pliant Continuă lectura