De ce nu vă mai încape limba română?

litereNu fac parte dintre cei care cred că limba română e de neschimbat și că trebuie s-o vorbim sau s-o scriem ca pe vremea când era bunica fată. Dimpotrivă, cred că este ca un fel de organism viu, în permanentă modificare și că neologismele și chiar cuvintele împrumutate din alte limbi își găsesc locul lor în vorbirea curentă. Așa se face că marketing, e-mail, thriller, laptop, mouse și alte cuvinte sunt folosite uzual fix la fel ca în limba lor maternă.

Dar de aici și până la stâlcirea limbii române prin folosirea unor cuvinte sau expresii care pot fi foarte bine traduse e un drum foarte lung. Văd că sunt, în ultimul timp, unii influenceri  (hmmm, poate găsim și pentru asta o traducere bună) pe care nu-i mai încape limba română și pentru care totul este foarte cuuute!  când postează stories pe Instagram. Probabil cuvântul drăguț nu-i mai coafează suficient.

Chiar nu-mi dau seama de ce mai interesant să scrii „călătorii și bebelușeală, our main activities în ultimul timp” sau „also trezirea e mai devreme”. Sigur, discuția liberă, relaxată e „probabil întreruptă de ceva mommy duties„. Aflu că în mașină, bebelușii (până la 4 ani, înțeleg, deși au depășit bebelușeala demult) nu trebuie să stea în scaun front facing. Probabil că statul cu fața la sensul de mers dăunează grav sănătății. Apropo, care e faza cu statul invers în scaun până la (cel puțin) 4 ani? Când e bebeluș înțeleg, dar mai apoi? Parentingul modern (haha!) începe să fie un mister din ce în ce mai mare pentru mine.

Probabil că unora li se pare amuzant, altfel nu-mi explic de ce aleg unii să folosească limba romgleză. Am încercat, chiar am încercat să văd partea amuzantă a lucrurilor, dar n-am reușit.

Folosiți cu încredere limba română, e frumoasă și bogată, cu tot cu expresiile ei neoașe, care-i dau culoare – dacă sunt folosite cum trebuie, evident. O dovedește din plin Silviu Iliuță în cartea lui Detectiv de România, un adevărat dicționar de astfel de expresii, care fac dialogurile foarte amuzante și spumoase.

Reclame

La pomul lăudat să nu mergi cu sacul

dm-drogherie

Credeam, ca totul românul obișnuit să admire chestiile germane, că drogheria DM e o firmă serioasă. Sunt clienta lor de mulți ani și le apreciez multe produse și chiar modul în care vânzătoarele (spre deosebire de cele de la multe alte magazine) relaționează cu clienții.

De 1 martie, s-a nimerit să cumpăr un pămătuf de șters praful, de 5 lei și câțiva bani și să am plăcuta surpriză ca fata de la casă să mă invite să-mi aleg un cadou de mărțișor, dintr-o cutie aflată prin zonă. Nu erau cine știe ce chestii – niște oje de culori de-alea de te iau de ochi, dermatografe și alte nimicuri – dar am apreciat gestul. Cu atât mai mult cu cât nu cumpărasem cine știe ce.

După vreo două zile, am tot văzut reclame de la drogheria cu pricina cum că, de 8 martie, la cumpărături de 50 lei primești nuș ce zarzavat de sacoșă de pânză cadou. Ca s-o ard și eu eco  friendly sau ceva, am zis că nu mi-ar strica s-o am în poșetă, mai ales că părea simpatică.

Cum tot aveam nevoie de una alta de la DM, azi dimineață, în drum spre prăvălia unde dau zilnic cu subsemnatul (prin condica de prezență, ce credeai?), cobor din tramvai să-mi fac cumpărăturile. Puțin trecut de ora 9 dimineața. Mă simțeam cumva ca pensionarii, veniți sâmbătă dimineața la ora 7 la Lidl, să nu rateze mega oferta :).

Intru, pun mâna pe ce era pe listă, plus vreo chestii două extra, că, na, e Ziua Femeii! Mă duc la casă, plătesc o căruță de bani și … La revedere! zice zâna de la casă. Cum la revedere? o întreb foarte senină. Atât? Da, răspunde ea, la fel de senină. Păi, nu era vorba că, la cumpărături de 50 de lei primim și noi ceva? o întreb. O chiftea, o măslină (asta gastronomică n-am zis-o cu voce tare, să ne-nțelegem)? Aaa, reveniți după ora 10! Păiii…de ce? (Ce se întâmplă peste 40 de minute, mă întreb. Pe mine, nu pe ea.) N-avem decât 20 de bucăți, răspunde angelic. Da? Și o iau de la capăt cu cumpărăturile? A, nu, veniți că o să vă recunosc eu, zice. Serios? Atunci puteți să vă păstrați „marele cadou” cu care v-ați lăudat atâta! (Și pe asta am gândit-o, nu i-am dat drumul on air) OK, am înțeles că e în limita stocului disponibil, dar că stocul atât de minuscul și că e disponibil doar după ora 10, n-am mai înțeles.

Clar, fetei nu i-a plăcut mutra mea, că altfel nu-mi explic de ce a păstrat pentru ea și cupoanele de reducere pe care firma se laudă că ar trebui să le primesc. Curat ghinion!

La mulți ani de Ziua Femeii!

Sursa foto: Facebook/dm drigherie markt Romania

Termen de garanție sau termen de valabilitate?

manual

Despre manualul de Calitatea produselor și a serviciilor pentru clasa a IX-a, profil Servicii, am mai scris aici, când vă povesteam că doamnele autoare (patru la număr) au încurcat branhiile cu bronhiile la pești, dar sunt nevoită să revin, fiindcă am constatat că nu doar branhiile le-au încurcat pe doamnele scriitoare de manual, ci și termenul de valabilitate. Pe care l-au confundat cu termenul de garanție, într-un miniproiect pe care îl propun elevilor la capitolul 4, Caracteristicile calității produselor și a serviciilor.

La o căutare rapidă pe Internet,  găsim definițiile celor doi termeni, de exemplu, pe Infocons.ro, site care furnizează un util „dicționar de termeni important de știut de toți consumatorii din România” (probabil nu și de profesorii de specialitate!): Continuă lectura

Trasee culturale Arad

Cineva, nu știm cine (dar cu un efort de imaginație putem ghici), a avut ideea să amplaseze prin Arad niște panouri (în Arad se pare că e moda panourilor :)) care ilustrează traseele Marii Uniri în orașul nostru.

Toate bune și frumoase, un proiect educațional e întotdeauna binevenit (fie el și dedicat unui eveniment care s-a cam dus pe apa Mureșului), dar n-ar fi oare bine ca hărțile de pe panouri să corespundă realității? Cel puțin cel din spatele Primăriei, lângă Crucea din Parcul Eminescu indică cel puțin două locații care nu sunt acolo unde zice harta că ar fi. Părerea mea. Continuă lectura

Pastila de vorbă: BRANHII sau BRONHII?

branhii

O singură literă diferențiază cele două cuvinte, branhii și bronhii. Oare tot la fel de mică e și diferența între înțelesurile celor două cuvinte? Să vedem ce zice dicționarul despre asta.

  • bránhie sf [At: DA / Pl: ~ii / E: lat branchio] Lamelă care aparține unei serii ce formează aparatul respirator al animalelor acvatice.

Adică ceva care ajută animalele acvatice să respire, cum ar veni.

  • brónhies f [At: DA / V: ~nșie / Pl: ~ii / E: fr bronche] Fiecare dintre tuburile cartilaginoase în care se bifurcă traheea și care se prelungesc în plămâni în ramificații din ce în ce mai fine.

Adică altceva care ajută animalele terestre (și oamenii) să respire.

Acestea fiind zise – scrise, mai exact – am și eu o întrebare pentru autoarele manualului de Calitatea produselor și serviciilor, clasa a IX-a, apărut la CD Press în 2018 și avizat de Ministerul Educației: peștii or fi animale acvatice sau terestre? Dacă mă uit la pagina 99 a manualului, aș zice că umblă pe pământ, din moment ce au bronhii (cuvânt care apare de mai multe ori, nu o singură dată, să zici că e o greșeală).

Or fi primit și gradație de merit, ca recompensă pentru faptul că au confundat branhiile cu bronhiile, nu?

Sursa foto: pixabay.com

De ce nu se vând autorii români contemporani?

carti

Cărțile lor, evident, nu ei pe persoană fizică. Asta e o întrebare care suscită aprinse dezbateri prin blogosferă și nu numai. Am văzut zilele trecute că iar s-au aprins spiritele pe tema asta și că au fost identificați și niște vinovați. Rușine să le fie, zic, și să treacă la colț, preferabil în genunchi pe coji de nucă!

Dar ce mai dezbateri s-au încins! Pe pagina unui autor de care eu n-am auzit până acum (ce să faci, se-ntâmplă), niște băieți erau atât de pătimași și de aprinși de zici că participau la un casting pentru reclama aia antihărțuială de la Gillette! Sper că i-a scos cineva din priză sau măcar le-a spus că reclama s-a filmat deja cu alți protagoniști.

Continuă lectura

7 întrebări al căror răspuns se pare că e DA, deși n-ar trebui să fie

Răspunsul ar trebui să fie NU, dacă grădina cu pitici în care semnăm condica în fiecare zi n-ar fi bolnavă rău. Din păcate e, așa că răspunsul se pare că e DA.

question_mark1. În țara în care m**a este ridicată la rang de opinie politică, iar filosoful național îi ridică ode, o mamă o reclamă pe profesoara de engleză că, la lecția despre corpul omenesc, a folosit cuvântul foot (cu cei doi de o pronunțați u)?

2. În țara în care adolescenții fac apel la diversele organe ale corpului (fie că le au, fie că nu) cu o frecvență care-i poate face olimpici la anatomie, o mamă s-a simțit ultragiată că cineva a pronunțat cuvântul foot (care înseamnă picior)? Unii fac asta chiar în prezența părinților, care nu par a avea vreo străbatere.

3. În țara în care te uiți la Netflix și vezi înjurăturile în toată splendoarea lor, o pudibondă s-a șifonat din cauza piciorului englezesc? Și n-am auzit pe nimeni să se plângă de chestia asta.

4. A deranjat cuvântul foot pe cineva în țara în care Suge-o, Ramona! și Suge-o Andrei! sunt cărți care se bucură de foarte mare popularitate în rândul tinerilor? Apropo, le-am văzut și eu la școală pe băncile unor elevi.

5. Inspectoratul școlar a luat în serios aberația asta, denumită în mod absurd absurd reclamație, și zice că trebuie să declanșeze o anchetă, că așa îi obligă birocrația?

6. Directorul școlii e speriat de bombe că vine peste el nu se știe ce?

7. Chestia asta s-a întâmplat tocmai la Cluuujjj (la elita ‘telectualilor), și nu la Teleorman?

Sper că elevul cu mama ultragiată nu face și limba franceză la școală.  Nu de alta, dar poate ajunge la lecția cu animalele domestice. Notre poules dans votre cour, vorba francezului. Sau poate a românului franțuzit. Nici nu pot să mă gândesc ce nucleară s-ar abate peste bietul director de școală!

Gillette și masculinitatea toxică

Ai văzut ultima reclamă de la Gillette? Aia în care, dintr-un minut și 49 de secunde, un minut și vreo 20 de secunde practic și-a insultat grupul-țintă? Acela majoritar masculin, care are un comportament absolut nepotrivit, dacă ar fi să ne luăm după reclamă. și care este îndemnat, în primul rând, să-și schimbe comportamentul și abia apoi să le cumpere lamele.

De ce eu cred că asta e o reclamă proastă? În primul rând, pentru că generalizează într-un mod nepermis, denaturând astfel adevărul. În niciun caz, nu toți bărbații manifestă o masculinitate toxică. Cel puțin, în lumea mea, așa îngustă cum e ea, eu nu cunosc niciunul.

Continuă lectura

Cum te face marketingul prost aplicat să devii nepoliticos

Nu vă supărați, dar nu era legea aia cu protecția datelor personale menită să ne apere și de asaltul unor reclame sau acțiuni de marketing pe care nu le dorim? Că eu așa am înțeles. S-au agitat bloggerii, cum să facă și cum să dreagă să fie în legalitate, s-a închis site-ul școlii până se dumireau cei responsabili care-i treaba cu noua legislație, farmacia te punea să semnezi nuș ce contract, Selgros îți atașa la bon un cearșaf de 2 km, de te luai cu mâinile de cap, crezând că la sfârșitul lui o fi vreo sumă de bani.

În timpul ăsta, văd că cei care trimit e-mailuri sau care te sună când ți-e lumea mai dragă ca să-ți vândă whatever, n-au nicio apăsare. Pentru ei se pare că nimc nu s-a schimbat.

telephone Continuă lectura

Moșul Kaufland cel sinistru

Nu știu cine se ocupă de reclamele de la Kaufland, dar de data asta s-a întrecut pe sine. Sau dacă e o agenție nouă, i-a întrecut pe cei de până acum. A mai fost campania aia stupidă cu Noul tu, în contradicție totală cu normele limbii române, dar cred că asta cu a doua casă a Moșului o întrece.

mos-craciun-kaufland

Continuă lectura