Pornesc în aventura vieții mele

Mă uit pe geam la zăpada care a acoperit curtea. N-am mai avut atâta zăpadă de vreo șase ani. Zici că vine Crăciunul, cam cu vreo zece luni mai devreme.

O fi ea frumoasă, dar eu m-am săturat deja de zăpadă. Așa că mă duc să-mi fac bagajele. Plec la soare. Singura problemă e că trebuie să termin bagajele în cinci ore. Și mă hotărăsc așa de greu ce să arunc în valiză!

Peste cinci ore îmi iau zborul spre destinații exotice, pornesc în aventura vieții mele: Japonia, Iordania și Umbria. Ei, Umbria nu e chiar așa de exotică cum pare, dar are un nume bun ca să te lauzi pe unde ai umblat. Când le-am spus prietenilor unde vreau să merg, au zis: Wow! Thailanda? Indonezia? Nu, doar Italia :).

În loc să stau să pierd vremea pe-aici, aș face mai bine să mă pregătesc. Sunt atâtea de făcut: bagaje de împachetat, liste de obiective de vizitat și de bunătăți de degustat de întocmit, pașaport de verificat, device-uri de pregătit … Deja am obosit, doar gândindu-mă la ce am de făcut. A, și mai am de ceva de făcut: de activat vibe-ul de călătorie. Sau e deja activat de ceva vreme? Cam de pe când am găsit oferta de circuite Christian Tour, dacă mă gândesc bine. Continuă lectura

Povestea Castelului Cantacuzino din Bușteni

La poalele frumoșilor munți Zamora se află, bine ascunsă de ochii curioșilor, o adevărată bijuterie arhitectonică. E o adevărată aventură să ajungi la Castelul Cantacuzino din Bușteni, căci despre el este vorba. Niciun indicator, niciun semn, nimic nu lasă să se ghicească drumul care duce la castel  Noroc cu tehnologia. Dar a meritat, fiindcă odată ajunși, castelul ni s-a înfățișat în toată splendoarea lui.

Continuă lectura

Iți dorești o vacanță de vis? Iată 3 pași ESENȚIALI în planificarea unei escapade!

Sezonul estival se apropie cu pași repezi de final, așa că ar trebui să profiți de ocazie pentru a planifica o ultimă vacanță de vară. Pentru că organizarea acestui concediu va avea loc într-un timp destul de scurt, trebuie, neapărat, să fii foarte atentă la anumite lucruri, care pot face din această escapadă o vacanță de vis. De asemenea, având în vedere că această vacanță este una relativ spontană, trebuie să ai și mai multă grijă la detaliile care ți-ar putea ruina concediul.

Dacă îți dorești o vacanță spontană la sfârșitul acestei veri, citește acest articol pentru a afla care sunt cei mai importanți pași de care trebuie să ții cont în planificarea ei.

bagaj
Sursa foto: ABCnews

Continuă lectura

Creta – insula cea mare

Numele insulei Creta, a apărut prima dată în textele civilizației miceniene, iar mai apoi, în Odiseea lui Homer, etimologia sa fiind deocamdată necunoscută, existând doar unele supoziții. Grecii îi mai spun Megalónisos, adică insula cea mare, fiind cea mai mare insulă grecească, a cincea din Mediterană și a optzecișiopta din lume. Apropo, se pare că megalo e unul dintre primele cuvinte pe care le învață un turist român ajuns prin Grecia. Bine, adevărul e că mulți îl învață în legătură cu berea, megalo Mythos :)!

Revenind la lucruri serioase, Creta este una dintre cele mai frumoase insule grecești și, prin urmare, una dintre cele mai căutate de turiști. În vacanța mea cretană, am fost uimită să văd câte avioane aterizau zilnic pe aeroprortul din Heraklion, aflat la vreo 20 km de locul unde ne aflam noi. Continuă lectura

Cum l-am căutat pe Minotaur și nu l-am găsit

Încă de mică am fost fascinată de Legendele Olimpului, pe care-mi amintesc că le-am devorat pur și simplu. Mai ales că am avut noroc de o ediție superbă, frumos ilustrată cu imagini ale zeilor și eroilor, în statui sau vase pictate. Așa că nu e de mirare că Grecia mi se părea un tărâm fascinant și-mi doream neapărat să văd cum arată acel loc de poveste.

Anii au trecut și am petrecut câteva vacanțe în Grecia, uneori la poalele Olimpului, unde se zice că sălășuiau zeii, în frunte cu Zeus. Anul ăsta am ales ca destinație Creta, din două motive: în primul rând, nu mai fusesem acolo și în al doilea rând, vroiam să văd Palatul Knossos și labirintul Minotaurului. Și mai era și Zorba …

Așa că am așteptat cu mare nerăbdare ziua în care aveam să văd Knossos (mai ales că, între timp, citisem și Zeul deșertului de Wilbur Smith). Continuă lectura

Despre vacanța mea în Creta, la cald

Aseară târziu m-am întors din vacanță și cred că ar fi cazul să povestesc câte ceva acum, când lucrurile sunt calde – fierbinți aș zice, dacă mă gândesc la temperaturile pe care a trebuit să le suportăm în Creta :).

Călătoria

Am plecat din Arad cu autocarul, spre aeroportul din Timișoara, de unde ne-am luat zborul spre Heraklion. Plecarea s-a făcut cu ceva întârziere fiindcă niște concetățeni (vreo 10 la număr) s-au gândit că nu e cazul să anunțe că nu folosesc transferul asigurat de agenția de turism și pleacă la Timișoara pe cont propriu. Așa că vreo 80 de fraieri am stat în soare să-i așteptăm.

Zborul, cu o cursă charter, și apoi transferul la hotel au decurs foarte bine, agenția Tez Tour fiind excelent organizată.

Hotelul

Am fost cazați la un hotel decent, curat, cu piscină, la o distanță de 200 de metri de mare. Promenada era și ea aproape, așa că am avut toate condițiile ca să ne simțim bine. Am avut regim all inclusive, mâncare foarte bună și din belșug și băuturi alcoolice și nealcoolice la pool-bar. Apropo de mâncare, în hotel erau cazați mai mulți polonezi, unii dintre ei cu copii. N-am văzut în viața mea copiii mai mâncăcioși. În 5 minute devorau o farfurie cu mâncare – cu multă carne -, iar apoi treceau la platoul cu prăjituri. Dacă ajungeai la masă după „termitele” poloneze … ghinion! Riscai să nu mai prinzi toate felurile de prăjituri și era păcat, că erau foarte bune.

hotel-creta

Plajă și bălăceală

Nu prea am stat la soare, fiindcă era o căldură ucigătoare. Sotzul s-a cam prăjit în prima zi, așa că ne ascundeam sub umbrele, iar la prânz am fost nevoiți să plecăm la hotel. Noroc că am găsit la plajă doi băieți români care lucrau acolo și ne mutau tot timpul umbrela după soare. Nu doar nouă, tuturor turiștilor care aveau nevoie. În România, ar putea să te bată soarele tot în cap, că n-ar veni cineva să-ți mute umbrela după cum ai tu chef.

Apa mării a fost excelentă, așa cum mă așteptam de fapt, așa că am făcut baie până m-am încrețit la degete, ca spălătoresele pe vremuri. Aș fi stat și mai mult dacă nu mă temeam de soare. Apropo de asta, cel mai bine e să mergi în Grecia în septembrie (noi așa facem de obicei), ca să te poți bucura maxim de vacanță. În iulie e prea cald. Au fost câteva zile în care temperatura resimțită a fost de 45 de grade!

vacanta-creta

Am citit …

„Zorba Grecul” de Nikos Kazantzakis. O carte fascinantă, iar experiența de a o citi la fața locului, în Creta, a fost una deosebită. Am admirat culorile Cretei, i-am adulmecat mirosurile și i-am ascultat sunetele. Apropo de culori, niciodată n-am văzut marea schimbându-și atât de des culoarea.

zorba-grecul

Am fost dezamăgită…

… de Palatul Knossos, unul dintre motivele pentru care am ales Creta. Dacă ar fi să fac o glumă, aș spune că am mers în vizită la Minotaur, dar era plecat de acasă :). Am vizitat palatul în cadrul excursiei de o zi, organizată de agenția Tez Tour. Am mai vizitat o fabrică de cuțite, un atelier de olărit, două mănăstiri și platoul Lassithi, unde se găsește și peștera lui Zeus. Nota 10 pentru Vadim, ghidul care ne-a însoțit în excursie.

Am păzit un magazin de bijuterii

În timpul transferului la hotel, ghidul nostru, Vadim, ne-a povestit, printre altele că bijuteriile specifice locului au forma a două regine albine, poreclite „reginele din Malia”. Pasionată de bijuterii cum sunt, normal că am vrut să văd cum arată, așa că m-am aruncat în primul magazin care mi-a ieșit în cale și am întrebat de „the queen bees of Malia„. Vânzătorul, un domn trecut bine de prima tinerețe, mi-a spus că nu are, dar să aștept că se duce la celălalt magazin al lui și-mi aduce de acolo. Până să mă dezmeticesc, a încălecat scuterul parcat în fața magazinului și dus a fost. Am rămas amândoi mască și am început să ne întrebăm ce să facem. Să ne vedem de drum? Să-l așteptăm pe individ? Până la urmă am rămas, nu ne-a lăsat conștiința să-i lăsăm magazinul așa, vraiște. S-a întors cu două perechi de cercei cu „regine”. Drept să spun, nu mi-au plăcut prea tare, așa că i-am mulțumit și i-am spus că mă mai gândesc. Omul a insistat: „Madam, care-ți plac mai tare, cei mari sau cei mici?”, de politețe i-am spus că cei mici, dar nu-mi prea place închizătoarea la ei. Ce să zic și eu? „Bine, dacă-ți plac ăștia, ți-i las la 15 euro”. Inițial erau 25 de euro. Mulțumesc, mă mai plimb puțin și mă întorc” zic eu,sperând să scap. El: „Bine, hai că ți-i dau cu 10 euro și nu te mai gândi atâta, madam, că doar nu cumperi o mașină!”. 

A fost singurul vânzător agresiv, de care am crezut că nu mai scap. În rest, toți sunt politicoși, amabili, serviabili, la dispoziția ta. Îți iau banii cu multă grație, aș zice, nu ca ai noștri, care dau mereu impresia că-ți fac o favoare când te jecmănesc.

Ce-am mai făcut

M-am plimbat mult pe faleză, am fost la fish-spa (pedichiură cu „peștișori-doctori”), am cumpărat suveniruri (parcă mai interesante și de calitate mai bună decât în alte părți din Grecia prin care am fost), am mâncat gyros la o tavernă. Și cam atât, că șapte zile trec ca gândul, nici nu apuci să-ți dai seama cum se termină vacanța.

„Bine ați venit în România!”

Am aterizat pe aeroportul Timișoara la 19,30, ceva mai devreme decât era programat, așa că autocarele de transfer spre Arad nu ne așteptau, cum ar fi fost normal. Au apărut la 8,20, ne-am îmbarcat și așteptam să plecăm spre casă. Ghinion. Domnișoara de la agenție ne-a spus că lipsesc (din nou!) trei familii și trebuie să le așteptăm. Degeaba am încercat noi s-o convingem că respectivii au ajuns deja la Arad – nu e ca și cum aeroportul Timișoara unul uriaș și se pierduseră pe undeva! – că ea nu și nu. Plecarea e prevăzută pentru ora 21 așa că nu ne urnim de-acolo mai devreme. Bineînțeles că atmosfera s-a încins puțin (și la figurat, nu doar la propriu), dar la un nivel decent, totuși. După câteva minute, ne pomenim cu poliția pe cap, un domn agent și o domnișoară agentă. „Cine s-a bătut aici?” întreabă el. „Poftim???” „Nu s-a bătut, dom’ne, nimeni.” „Nu se poate, noi am fost anunțați prin stație că se bate cineva.” Au urmat câteva minute de discuții în contradictoriu pe tema presupusei bătăi. Agentul Garcea nu  se lăsa: „Dacă nu recunoașteți, vă blochez autocarele și nu mai plecați nicăieri!” Vroia băiatul să aibă neapărat un eveniment. Cred că se plictisea rău. Domnișoara de la agenție, speriată de bombe, se ascunsese în grupul de turiști.

Între timp și-a făcut apariția și individul de la paza aeroportului, cel care chemase probabil, poliția. Îi spun individ fiindcă nu arăta în niciun caz cum ar trebui să arate un responsabil cu paza: scund, chel, cu barbă lungă, mai degrabă de călugăr, cu tatuaje pe mâni și cu sandale „decoltate”, care-i lăsau degetele la vedere. „Ce-i cu nisipul ăsta în parcare?” ne ia la rost instantaneu (îl deranja la degetele de la picioare probabil). „Ce să fie? L-am adus noi cu avionul din Creta – haha!” Ce prostie de întrebare!

Cum necum, am plecat până la urmă spre casă, cu un gust amar. Pe de o parte, colegii de excursie, care n-au avut bunul simț să anunțe că nu folosesc transferul, așa că i-am așteptat degeaba 40 de minute, pe de alta, felul în care lucrătorii de pe aeroportul Timișoara au găsit de cuviință să ne întâmpine. Și când asta vine după o săptămână de vorbe politicoase și atmosferă civilizată, e cu atât mai trist. Rămâi doar cu întrebarea: „Oare ne facem bine odată?”. Cred că răspunsul, din păcate, e negativ. Nu, în viitorul previzibil nu ne mai facem bine la cap.

Astea sunt primele impresii din vacanța mea. Voi reveni, mai sunt multe de povestit. Creta e un loc din care revii cu multe amintiri frumoase.

Alte imagini din vacanță:

Poveștile Castelului Corvinilor

Castelul Corvinilor, numit și Castelul Huniazilor sau Castelul Hunedoarei, este unul dintre cele mai frumoase castele gotice din Europa.

Ioan de Hunedoara a ridicat castelul, în secolul al XV-lea, pe o stâncă, deasupra pârâului Zlaști. Castelul este o construcție impunătoare, cu turnuri, acoperișuri înalte acoperite cu țiglă colorată, bastioane și un donjon.

castelul-corvinilor

Continuă lectura

7 ingrediente ale unei vacanțe de vis în Bucovina

Bucovina, plai de dor… Astea sunt primele gânduri care ne vin în minte atunci când vine vorba de Bucovina, probabil cel mai frumos ținut al României.

Dacă ne  imaginăm România ca pe-o carte, atunci cu siguranță Bucovina ar fi o pagină de poveste, scrisă cu dor și drag de locuitorii ei de-a lungul veacurilor.

Ai auzit, probabil, multe despre Bucovina. Despre mănăstirile și bisericile ei celebre, despre peisajele superbe, despre mâncarea tradițională și despre ospitalitatea deosebită a bucovinenilor. Ce-ar fi să mergi să te convingi cu ochii tăi dacă toate astea sunt adevărate? Continuă lectura

Un exercițiu de imaginație. Plus fotografia mea preferată din călătorii

Cum ar fi să descoperi că rădăcinile arborelui tău genealogic se întind în mai multe țări decât ți-ai putea imagina? Ce-ar fi să descoperi că strămoșii tăi au trăit cândva în Asia, Africa sau în Australia? Ce-ar fi să faci o călătorie în țările de unde se trage descoperirea ta genetică? Să le cunoști oamenii și culturile?

Dacă ar fi să mă întrebi pe mine, cu siguranță, strămoși de-ai mei au trăit prin Grecia, Italia și Spania. Bine, cred că și prin Bali am avut ceva stră-mătuși, ca să fiu sinceră. Prin Lisabona cred că nu s-a rătăcit niciunul, dar să nu spui nimănui secretul ăsta :).

Leone, jucăria de pluș care mă însoțește în toate călătoriile, ar trebui să aibă strămoși prin Africa, dacă ar fi să-mi aduc aminte ce am învățat la geografie. Sau la biologie? Nu știm, n-am ajuns încă până în Africa :). Cred mai degrabă că are rădăcini peste tot, dacă mă uit la fotografiile pe care i le-am făcut peste tot pe unde am umblat.

Fiecare ședință foto cu Leone e o amintire plăcută dintr-un loc pe care l-am văzut. Și, de fiecare dată, turiștii zâmbeau la vederea lui Leone care poza în cele mai neașteptate locuri. Asta-mi place cel mai mult, că aduce zâmbetul pe fețele oamenilor.

Pașii – a se citi avionul și apoi autocarul – ne-au dus și în Granada, un oraș superb, dar … absolut superb, pe care trebuie neapărat să-l treci pe lista ta de orașe de vizitat. Și deasupra Granadei, se înalță mândră Alhambra, unul dintre cele mai vizitate obiective din lume. Apropo de Alhambra, nu uita să faci rezervare online, altfel s-ar putea să nu mai găsești bilete, fiindcă se vând într-un număr limitat. Și ar fi mare păcat!

La Alhambra, am făcut una dintre fotografiile mele preferate din călătorii. S-a întâmplat în celebra Curte a Leilor (Patio de Los Leones) și trebuie să recunosc că, din cauza aglomerației, nu a fost ușor să-l imortalizez pe Leone în compania celor 12 lei de marmură – strămoși de-ai lui din secolul al XI-lea sau ceva – care susțin frumoasa fântână din Curtea Leilor. A fost nevoie să vizităm câteva dintre sălile adiacente și să ne întoarcem în curte până am reușit să găsesc un moment propice.

curtea-leilor-alhambra

Curtea Leilor este mărgintă de 124 de coloane din marmură albă și este pavată cu plăci colorate. Pe vremuri, era acoperită de un covor de flori – o adevărată grădină persană -, dar s-a renunțat la el fiindcă apa cu care erau udate florile dăuna fundației palatului. În mijlocul curții tronează fântâna cu lei, precum sultanul în mijlocul supușilor săi. Pe marginea bazinului fântânii este gravat un poem a lui Ibn Zamrak  (1333–1393).

Nu-i așa că Leone pare să se creadă un fel de sultan? Sau poate un rege, că tot s-au perindat sultanii mauri și regii catolici în Alhambra?

Iar dacă vrei să descoperi cât de multe ai în comun cu restul lumii și să faci o călătorie în țările din care provii, nu-ți rămâne decât să participi la concursul DNA Journey. Eu îți doresc succes!

 Articol scris pentru Spring SuperBlog 2017

O călătorie pe urmele lui Claude Monet

Claude Monet (1840-1926), părintele mișcării impresioniste, a  pictat aproape două mii de tablouri, pline de lumină, culoare și mișcare.

Nu am decât meritul de a fi pictat întocmai după natură, străduindu-mă să reproduc propriile impresii față de fenomene trecătoare și schimbătoare. (1926)

Monet nu a fost doar un pictor neobosit, ci și un călător pasionat. Așa încât i-au fost, rând pe rând, surse de inspirație Parisul, Londra, Veneția, orașele și morile de vânt olandeze, stâncile de pe coasta normandă, catedrala de la Rouen sau fiordurile norvegiene. Continuă lectura