Călător prin lume cu Agatha Christie: o vacanță în Rodos

În ciuda faptului că detesta marea, după propria declarație, Hercule Poirot, celebrul detectiv al Agathei Christie, a ales să-și petreacă o vacanță în insula grecească Rodos.

Rodos (sau Rhodos), a patra insulă, ca mărime, din Grecia, este cea mai mare și cea mai estică din grupul insulelor Dodecaneze, din Marea Egee. Insula se fală mult mai aproape de țărmul turcesc decât de cel grecesc.

Odată ajuns în Rodos, Poirot a părăsit plaja și a pornit să exploreze locuri mai puțin turistice de pe insulă.

Continuă lectura „Călător prin lume cu Agatha Christie: o vacanță în Rodos”

Călător prin lume cu Agatha Christie: O călătorie cu Trenul Albastru

Agathei Christie se pare că nu i-a prea plăcut să scrie Misterul Trenului Albastru şi că a făcut-o mai mult din interese financiare decât din inspiraţie. Și nu numai că nu i-a plăcut să-l scrie, dar unul dintre criticii cei mai mari ai acestuia. Intriga i se părea neinteresantă, iar romanul banal, plin de clișee. Mie, în schimb, mi-a plăcut să citesc romanul şi, mai mult decât atât să-mi imaginez o călătorie pe ruta pe care au parcurs-o personajele cărţii.

LONDRA

În gara Victoria, pasagerii s-au îmbarcat în luxoasele vagoane Pullman ale Trenului Albastru, care urma să-i ducă din mohorâta Londra până la însorita Rivieră franceză. Printre ei, se aflau şi Ruth Kettering, fiica unui milionar american şi Katherine Grey, o tânără care tocmai moştenise o mare sumă de bani.

Londra nu părea să ofere călătorilor decât „peisajul aparent fără sfârșit al străzilor deprimante și al caselor din suburbii.”

Gara Victoria din Londra. Sursa foto: wikipedia.ro

DOVER – CALAIS

Traversarea Canalului Mânecii a fost, probabil, cea mai puțin plăcută parte a călătoriei.

„Ruth nu avea rău de mare, însă nu-i plăcea frigul, așa că fu bucuroasă să ajungă la adăpostul cabinei private pe care o rezervase telegrafic.”

CALAIS – PARIS

Imediat după plecarea din Calais, în drum spre Paris, pasagerii trenului s-au îndreptat spre vagonul-restaurant, unde au servit cina.

„Lângă ele apăru un chelner, cu acea viteză admirabilă, caracteristică angajaților de la Compagnie Internationale de Wagons-Lits, care le puse în față două cești cu supă. Până când li se servi omleta, care urmă supei, cele două discutau prietenos.”

Omleta, mereu prezentă în cărțile Agathei Christie – chiar în combinație cu supă, după cum se vede – pare să fi fost unul dintre felurile de mâncare preferate ale autoarei.

Ajunși la Paris, „călătoria lentă pe ceinture, cu interminabilele opriri și așteptări, era foarte obositoare.”

PARIS – CANNES

După plecarea din Gare de Lyon, călătorilor li s-a servit cina, „anunțată prin sunetul zgomotos al clopotului”. Atunci și-a făcut apariția și Hercule Poirot, care a mâncat împreună cu Katherine Grey, a cărei companioană de la prânz părea că preferă să cineze în compartiment.

Riviera franceză. Photo by Vincent Gerbouin on Pexels.com

CANNES – NISA:

Când trenul a ajuns pe Riviera, era o dimineață însorită. Norocul lor fiindcă „întotdeauna călătorii sunt foarte dezamăgiți când ajung într-o dimineață cenușie”, după părerea însoțitorului de tren.

„Rămase lângă fereastră, încântată de panorama însorită. Palmierii, albastrul profund al mării, mimozele de un galben strălucitor aveau farmecul și noutatea firești pentru o femeie care, timp de paisprezece ani, nu cunoscuse decât iernile monotone ale Angliei.”

Katherine Grey admirând Riviera

Doar că, odată ajunși la destinație, Ruth Kettering a fost descoperită moartă în compartimentul ei, părând să fi fost ucisă cu brutalitate. Iar camerista care o însoțea părea să fi dispărut.

Ghinionul criminalului că, printre pasagerii din tren se afla și Hercule Poirot, care și-a pus în funcțiune micile celule cenușii.

Călătoriile cu trenul se pare că au inspirat-o pe Agatha Christie, Misterul Trenului Albastru nefiind singura carte de genul. Mai sunt și: Trenul din Paddington sau Crima din Orient Express. Le-ați citit?

Călător prin lume cu Agatha Christie: Croazieră pe Nil

Agatha Christie nu mai are nevoie de nicio prezentare, fiind cel mai vândut scriitor din toate timpurile și cel mai cunoscut și citit scriitor de romane așa zis polițiste (mai exact, detectivistice sau ficțiune cu crime). Dincolo de misterele în care este neîntrecută până acum, am descoprit în Agatha Christie și o pasionată călătoare, care și-a dus personajele prin locurile pe care ea însăși le-a vizitat. De aceea, vă propun să o urmăm și noi în călătoriile ei literare și să descoperim lumea prin ochii autoarei și a personajelor sale. Călătorie plăcută!


Unele dintre cele mai cunoscute și mai apreciate romane ale Agathei Christie, și, cu siguranță, preferatul meu, Moarte pe Nil, prilejuiește cititorului o croazieră pe Nil, pe un vas la bordul căruia s-a îmbarcat și detectivul Hercule Poirot.

Sursa de inspirație a fost, probabil, o călătorie pe care Agatha Christie a făcut-o în Egipt, prima dată în 1920, apoi în 1930, când l-a cunoscut pe Max Mallowan, un arheolog cu 14 ani mai tânăr ca ea, și care avea să devină al doilea ei soț.

Personajele din Moarte pe Nil s-au îmbarcat la bordul vasului Karnak în anul 1937. La vremea respectivă, Egiptul, condus de regele Farouk, era considerat o destinație turistică sigură, fiind preferat de mulți europeni pentru climatul său plăcut și însorit.

Aswanlocul unde a început călătoria

Hotel Cataract

Hotelul Cataract a fost ales de Agatha Christie pentru a-i găzdui pe turiștii care urmau să se îmbarce pe vasul Karnak pentru croaziera pe Nil. Hotelul, denumit azi Sofitel Legend Old Cataract Hotel sau Old Cataract Hotel, este un resort de 5 stele, situat în Aswan, pe malul Nilului.

A fost construit de Thomas Cook, în1889, și i-a avut ca oaspeți, printre alții, pe țarul Nicolae al II-lea, Margaret Thatcher, Francois Mitterand, prințesa Diana, regina Noor a Iordaniei, Winston Churchill și, bineînțeles pe Agatha Christie.

În restaurantul hotelului luau masa și socializau Hercule Poirot și colegii săi de călătorie. Sursa foto: all.accor.com

Hotelul a fost complet renovat în perioada 2008-2011 și are, în prezent, două aripi: Palace Wing (fostul Old Cataract) și Nile Wing (fostul New Cataract), cu 72 de camere și 45 de apartamente, respectiv 62 de camere și 37 de apartamente.

Continuă lectura „Călător prin lume cu Agatha Christie: Croazieră pe Nil”

Turist în țara mea: Casa Darvas-La Roche din Oradea

Casa Darvas-La Roche din Oradea a fost, pentru mine, o surpriză foarte plăcută. Recunosc că nu mă așteptam să găsesc în orașul în care m-am născut și am copilărit o casă-muzeu asemănătoare celor din Amsterdam.

O bijuterie arhitectonică

Casa Darvas-La Roche este situată în Oradea, pe strada Iosif Vulcan nr. 11 și este o clădire originală și extrem de frumoasă. A fost construită între anii 1909-1912, în stil Secession vienez cu forme geometrice simplificate. Clădirea are două fațade, cea principală pe strada Iosif Vulcan și cea secundară spre râul Crișul Repede, cu vedre spre Sinagoga Neologă Zion.

Fațada principală atrage imediat atenția trecătorului, fiind placată cu marmură și având trei zone diferite. Foarte interesanți sunt butonii din ceramică de Zsolnay, de culoare verzui-albăstruie, cu reflexe metalice. Interesant este și balconul, cu un parapet metalic frumos decorat și motive vegetale, și „păzit” de o statuie spectaculoasă. Aș mai menționa și vitraliile și benzile din mozaic colorat de pe coloanele dintre ferestre.

Scurt istoric

Numele casei vine de la doi oameni de afaceri, evreul Darvas Imre și elvețianul Alfred La Roche.

Imre Darvas (1864-1913) a fost inițiatorul exploatării forestiere moderne în județul Bihor. De-a lungul timpului, avut afaceri în domeniul forestier, bancar, construcții de mașini și fabricarea de geamuri și pictură pe sticlă, oglinzi și sticlă șlefuită (aceasta din urmă în asociere cu frații Neumann).

Alfred La Roche (1867-1944) era bancher și avocat, originar din Basel, fiind reprezentantul firmei La Roche & Comp. (cu activitate în domeniul bancar și în transporturi) în județul Bihor. În 1907, împreună cu Imre Darvas a înființat Antrepriza Forestieră La Roche & Darvas S.A., reorganizată după moartea lui Darvas, în 1913, în La Roche Întreprindere Forestieră S.A.

În anii ’30, casa a fost vândută familiei evreiești Simon. În perioada comunistă, o parte a casei a fost naționalizată, iar trei încăperi au rămas proprietarilor. O perioadă, în clădire a fost sediul echipei FC Bihor, care a fost evacuată în 2010, când administrația locală a cumpărat spațiile private și a devenit proprietara întregii clădiri.

Muzeul

Dincolo de spectaculoasa fațadă, pătrunzi în interiorul unei case care ascunde multe comori. Cele mai spectaculoase sunt vitraliile. Chiar la intrare se află un superb perete vitrat, iar la etaj, un alt perete cu vitralii delimitează o mică seră de flori. Și ferestrele casei sunt decorate cu vitralii.

Oglindă vitrată

La parter, la momentul vizitei noastre (iulie 2021), putea fi admirată o expoziție temporară de superbe oglinzi vitrate. Apropo de expoziția temporară, e probabil momentul să spun că muzeul Darvas-La Roche nu e un spațiu mort, ci unul în care se organizează diverse evenimente, cu tot felul de tematici, menite să anime locul. Motiv pentru care sunt invidioasă pe orădeni, fiindcă au parte de o asemenea comoară.

Tot la parter, sunt expuse bijuterii și costume și accesorii vestimentare de epocă.

La etaj, sunt amenajate, în stilul începutului de secol XX, câteva încăperi cu diverse funcțiuni: dormitor, cameră de zi, bucătărie, baie, camera copiilor și chiar camera servitoarei.

În bucătărie

În bucătărie, din dotările originale s-au păstrat o sobă de gătit cu plăci de faianță și plită tuci, dar și faianța și pavimentul decorate cu motive geometrice. Pentru o atmosferă cât mai autentică, le-au fost adăugate piese de mobilier de epocă și ustensile specifice de bucătărie.

Dormitorul în stil neo-roccoco

Preferatul meu a fost dormitorul, cu mobilierul original, în stil neo-roccoco, din paltin vopsit alb și frumos decorat. Foarte interesant patul cu baldachin, de fapt, paturile, că sunt două, dispuse unul în prelungirea celuilalt, nu alăturate, cum se face de obicei.

Tot la etaj poate fi admirată o fântână decorată cu ceramică de Zsolnay și două măști de calorifer, din aramă ștanțată, în stil Secession vienez. Tot în stil Secession sunt și stucaturile care decorează tavanele.

În sala de proiecție

Tot la etaj e și o sală de proiecție, unde poți petrece câteva minute admirând o animație interesantă.

Nu în ultimul rând, vreau să menționez magazinul muzeului, probabil cel mai profesionist pe care l-am văzut în România (până acum), cu suveniruri interesante, fără kitsch-urile obișnuite prin alte părți. Nici n-am știut ce să aleg: bijuterii din sticlă Murano (am deja acasă suficieente), magneți de frigider (aproape că se demolează frigiderul sub greutatea lor) sau evantaie? Până la urmă, m-am hotărât pentru semne de carte (astea niciodată nu-s destule!) și o oglindă de poșetă. Recunosc că mi-a rămas gândul la albumele cu palatele orădene și la cărțile de colorat (perfecte pentru Mara). Un bun motiv să revin la Oradea.

Săpânţa – între „vaca mov” a cimitirelor și o mănăstire prea puțin cunoscută

Cimitirul Vesel de la Săpânța e unul dintre cele mai vizitate locuri din Maramureș. Unii turiști vin special în zonă ca să vadă această vacă mov a cimitirelor. Pentru cei nefamiliarizați cu limbajul de marketing, o vacă mov e un produs care se deosebește de alte produse similare prin ceva deosebit. Ca o vacă de culoare mov într-o cireadă de vaci obișnuite. Mult mai puțin cunoscută e Mănăstirea Săpânța-Peri, o adevărată bijuterie arhitecturală în lemn.

Continuă lectura „Săpânţa – între „vaca mov” a cimitirelor și o mănăstire prea puțin cunoscută”

Turist în țara mea: Mănăstirea Bârsana – un loc de poveste

Pe-un picior de plai,/Pe-o gură de rai…

Dintre toate locurile pe care le-am văzut până acum, cred că Mănăstirii Bârsana din Maramureș i se potrivesc cel mai bine aceste versuri.

Odată ce treci poarta (în stil maramureșean) a Mănăstirii Bârsana, simți că ai pătruns într-un tărâm de poveste. Clădiri din lemn, construite în stilul inconfundabil maramureșean, vegetație superbă, bine îngrijită și liniște, foarte multă liniște. E ca și cum toate problemele lumii au rămas undeva în urmă, pe șoseaua de pe care tocmai ai venit. E drept că indicatorul care-ți arată unde s-o iei la stânga e în intersecție și ascuns cumva după un gard, așa că ai toate șansele să ratezi intrarea. Tipic pentru multe atracții turistice din România.

Ați văzut indicatorul? Când sunteți în mașină, e deja prea târziu să virați la stânga.
Continuă lectura „Turist în țara mea: Mănăstirea Bârsana – un loc de poveste”

Turist în țara mea: O călătorie cu Mocăniţa pe valea Vaserului

Călătoria cu Mocănița pe valea Vaserului a fost pentru mine o surpriză foarte plăcută, de la organizare până la peisajele de pe traseu.

Inițial, adică în 1932, când a fost construită calea ferată forestieră, Mocănița era un tren cu care erau transportate lemnele din pădure și avea un traseu de vreo 60 km prin pădurile maramureșene.

Măriuța – cea mai veche Mocăniță

Astăzi, Mocănița este un tren turistic cu aburi care circulă pe valea Vaserului, după un program diferit, în funcție de sezon, pe o distanță de 21,6 km, între Vișeu de Sus și Paltin și retur.

Continuă lectura „Turist în țara mea: O călătorie cu Mocăniţa pe valea Vaserului”

Cele mai bune sfaturi de călătorie

Pentru a avea deja un început în „planul A” dar și alternative recomandăm să accesați calculator distante rutiere pentru a afla informații despre ruta auto și durata călătoriei.

Cheltuieli

Plătiți în avans cât mai mult posibil atunci când planificați, așa că odată ajuns acolo este o briză și nu vă faceți griji cu privire la bani! Călătoriți întotdeauna cu un card de credit sau de debit de rezervă, preferabil stocat separat de cardul dvs. principal. Se pot întâmpla situații de urgență (pierderi, nu găsiți bancomat, banca este închisă, etc.) și nu doriți să fiți prins fără o modalitate alternativă de a vă accesa fondurile!

Continuă lectura „Cele mai bune sfaturi de călătorie”

Domeniile Murani – un loc în care poți petrece câteva ore în natură aproape de Timișoara

Domeniile Murani e locul perfect dacă vrei să petreci câteva ore în natură, împreună cu familia. Se află în satul Murani, comuna Pișchia, la 25 de kilometri de Timișoara, pe loc fostului domeniu al baronului Murany.

Este un centru de agrement, amenajat foarte frumos, în jurul fostului conac. Acesta a fost construit în 1781 de Josep Kulterer, care a devenit ulterior Baron de Murany. Pe moșia cumpărată de la Fiscul Austriac, baronul a amenajat un parc dendrologic cu specii exotice, unii dintre arbori putând fi admirați și azi.

Intrarea pe domeniu

Domeniul și-a schimbat proprietarii de-a lungul timpului, iar în 1949 a fost confiscat și a ajuns în proprietatea statului, fiind retrocedat în anul 2000. Actualii proprietari l-au cumpărat în 2018.

Auzisem de ceva vreme de Domeniile Murani, dar n-am reușit să ajungem acolo până ieri. Fiind sâmbătă, ne așteptam să fie aglomerat. iar numărul amre de mașini parcate în fața domeniului ne-a dat dreptate. Dar parcul este atât de întins încât toată mulțimea de oameni s-a împrăștiat și nu a fost deloc aglomerat.

Taxa de intrare e 10 lei, de la 2 ani în sus, lucru care mărturisesc că m-a cam surprins. N-am prea văzut până acum taxă de intrare la copii mici, de obicei până la 7 ani au gratuitate. Ca să nu mai zic de elevi, care au, în cele mai multe locuri de agrement, tarif redus.

La intrare, se află o hartă cu locurile de interes de pe domeniu și un panou cu un scurt istoric al acestuia.

Tramvaiul cu cai

Vizitatorii sunt întâmpinați de un simpatic tramvai cu cai, care a fost amenajat ca spațiu de servit masa, dar care, probabil din cauza restricțiilor, era închis. Oricum, era foarte cald afară, așa încât nimeni nu cred că simțea nevoia să se închidă într-un tramvai.

După ce am trecut de zona destinată mâncării, spațioasă, cu multe mese, așezate și al umbră și la soare, să fie pe toate gusturile, am ajuns la ferma cu animale și păsări: găini, lebede, păuni, rațe, ponei, capre, un cal și frumoasele rațe negre, cu penaj catifelat.

În căsuța din copac

Pentru copii sunt amenajate locuri de joacă, cu tobogane, trambuline, leagăne, loc de pictat, mici pavilioane în copaci, dar și un mini-parc de aventură.

Cărarea cu hibiscus

Pe cărarea cu hibiscus am ajuns în parcul dendrologic, unde am văzut seniorii domeniului, metasequoia, platanul secular și salcâmul domnesc, unul mai frumos ca altul. Peste tot, sunt amenajate locuri de popas și de luat masa.

Conacul nu e renovat, probabil că așteaptă și el zile mai bune, dar parcul care-l înconjoară e o minunată oază de liniște și de verdeață, unde poți poposi pe trunchiuri de copaci care îmbie vizitatorul la popas.

La umbra bătrânulul sequoia, am făcut un picnic, cu mâncare bună și consistentă, fiecare după gustul lui (inclusiv vegetarian). Ca orice român neaoș la picnic, eu am ales mici și bine am făcut. Sunt bestiali, să nu-i ratați dacă ajungeți acolo. Și vă mai recomand limonada făcută la fața locului.

Era să uit să vă spun despre diversele locuri instagramabile, amenajate special pentru doritori.

Caleașca de la umbra platanului secular

E important de precizat că locul este foarte curat (peste tot, inclusiv la toaletă), n-am văzut nici un colț de șervețel aruncat pe jos. Deci se poate, dacă vrem.

Dacă sunteți prin apropiere, vă recomand să mergeți la Domeniile Murani! Noi singur vom repeta experiența.

Cetatea din Câlnic – o bijuterie bine ascunsă

Localizare

Cetatea Câlnic se află în localitatea cu același nume din județul Alba, în vestul Depresiunii Apoldului, într-o zonă de coline. Dacă în localitate e relativ ușor de ajuns, cu localizarea cetății e cu totul altă poveste. Nu există niciun indicator la șoseaua principală, apare unul doar după ce ai părăsit șoseaua și ai luat-o deja spre drumul care duce la cetate. Când vii dinspre Sebeș, cum am venit noi, nici măcar nu e vizibilă de la drumul principal – de care e destul de aproape, de fapt – fiind mascată de copaci. Continuă lectura „Cetatea din Câlnic – o bijuterie bine ascunsă”