Cele mai bune sfaturi de călătorie

Pentru a avea deja un început în „planul A” dar și alternative recomandăm să accesați calculator distante rutiere pentru a afla informații despre ruta auto și durata călătoriei.

Cheltuieli

Plătiți în avans cât mai mult posibil atunci când planificați, așa că odată ajuns acolo este o briză și nu vă faceți griji cu privire la bani! Călătoriți întotdeauna cu un card de credit sau de debit de rezervă, preferabil stocat separat de cardul dvs. principal. Se pot întâmpla situații de urgență (pierderi, nu găsiți bancomat, banca este închisă, etc.) și nu doriți să fiți prins fără o modalitate alternativă de a vă accesa fondurile!

Continuă lectura „Cele mai bune sfaturi de călătorie”

Domeniile Murani – un loc în care poți petrece câteva ore în natură aproape de Timișoara

Domeniile Murani e locul perfect dacă vrei să petreci câteva ore în natură, împreună cu familia. Se află în satul Murani, comuna Pișchia, la 25 de kilometri de Timișoara, pe loc fostului domeniu al baronului Murany.

Este un centru de agrement, amenajat foarte frumos, în jurul fostului conac. Acesta a fost construit în 1781 de Josep Kulterer, care a devenit ulterior Baron de Murany. Pe moșia cumpărată de la Fiscul Austriac, baronul a amenajat un parc dendrologic cu specii exotice, unii dintre arbori putând fi admirați și azi.

Intrarea pe domeniu

Domeniul și-a schimbat proprietarii de-a lungul timpului, iar în 1949 a fost confiscat și a ajuns în proprietatea statului, fiind retrocedat în anul 2000. Actualii proprietari l-au cumpărat în 2018.

Auzisem de ceva vreme de Domeniile Murani, dar n-am reușit să ajungem acolo până ieri. Fiind sâmbătă, ne așteptam să fie aglomerat. iar numărul amre de mașini parcate în fața domeniului ne-a dat dreptate. Dar parcul este atât de întins încât toată mulțimea de oameni s-a împrăștiat și nu a fost deloc aglomerat.

Taxa de intrare e 10 lei, de la 2 ani în sus, lucru care mărturisesc că m-a cam surprins. N-am prea văzut până acum taxă de intrare la copii mici, de obicei până la 7 ani au gratuitate. Ca să nu mai zic de elevi, care au, în cele mai multe locuri de agrement, tarif redus.

La intrare, se află o hartă cu locurile de interes de pe domeniu și un panou cu un scurt istoric al acestuia.

Tramvaiul cu cai

Vizitatorii sunt întâmpinați de un simpatic tramvai cu cai, care a fost amenajat ca spațiu de servit masa, dar care, probabil din cauza restricțiilor, era închis. Oricum, era foarte cald afară, așa încât nimeni nu cred că simțea nevoia să se închidă într-un tramvai.

După ce am trecut de zona destinată mâncării, spațioasă, cu multe mese, așezate și al umbră și la soare, să fie pe toate gusturile, am ajuns la ferma cu animale și păsări: găini, lebede, păuni, rațe, ponei, capre, un cal și frumoasele rațe negre, cu penaj catifelat.

În căsuța din copac

Pentru copii sunt amenajate locuri de joacă, cu tobogane, trambuline, leagăne, loc de pictat, mici pavilioane în copaci, dar și un mini-parc de aventură.

Cărarea cu hibiscus

Pe cărarea cu hibiscus am ajuns în parcul dendrologic, unde am văzut seniorii domeniului, metasequoia, platanul secular și salcâmul domnesc, unul mai frumos ca altul. Peste tot, sunt amenajate locuri de popas și de luat masa.

Conacul nu e renovat, probabil că așteaptă și el zile mai bune, dar parcul care-l înconjoară e o minunată oază de liniște și de verdeață, unde poți poposi pe trunchiuri de copaci care îmbie vizitatorul la popas.

La umbra bătrânulul sequoia, am făcut un picnic, cu mâncare bună și consistentă, fiecare după gustul lui (inclusiv vegetarian). Ca orice român neaoș la picnic, eu am ales mici și bine am făcut. Sunt bestiali, să nu-i ratați dacă ajungeți acolo. Și vă mai recomand limonada făcută la fața locului.

Era să uit să vă spun despre diversele locuri instagramabile, amenajate special pentru doritori.

Caleașca de la umbra platanului secular

E important de precizat că locul este foarte curat (peste tot, inclusiv la toaletă), n-am văzut nici un colț de șervețel aruncat pe jos. Deci se poate, dacă vrem.

Dacă sunteți prin apropiere, vă recomand să mergeți la Domeniile Murani! Noi singur vom repeta experiența.

Cetatea din Câlnic – o bijuterie bine ascunsă

Localizare

Cetatea Câlnic se află în localitatea cu același nume din județul Alba, în vestul Depresiunii Apoldului, într-o zonă de coline. Dacă în localitate e relativ ușor de ajuns, cu localizarea cetății e cu totul altă poveste. Nu există niciun indicator la șoseaua principală, apare unul doar după ce ai părăsit șoseaua și ai luat-o deja spre drumul care duce la cetate. Când vii dinspre Sebeș, cum am venit noi, nici măcar nu e vizibilă de la drumul principal – de care e destul de aproape, de fapt – fiind mascată de copaci. Continuă lectura „Cetatea din Câlnic – o bijuterie bine ascunsă”

3 zile prin Transilvania

Pentru că vara asta nu e deloc momentul potrivit pentru o ieșire în străinătate, am dat și noi curs apelurilor, uneori de-a dreptul patetice, de a sprijini turismul românesc, și am plecat într-un tur de 3 zile, în principal ca să vedem bisericile fortificate din Transilvania.

Am plecat la drum, pregătiți, așa cum ne-am priceput, pentru o călătorie în vreme de pandemie. Mai exact, bine dotați cu măști, dezinfectante – soluții și șervețele -, cu lenjerie de pat și tacâmuri de unică folosință (din lemn, nu din plastic, să ne-nțelegem!). Sotzul a zis că … psiho-pupu :). Continuă lectura „3 zile prin Transilvania”

5 cărți care mi-au stârnit dorul de ducă

Au unele cărți așa un dar de a mă face să visez cu ochii deschiși la locurile în care se întâmplă acțiunea, încât aș fi în stare să mă urc în cel mai apropiat mijloc de transport capabil să mă ducă acolo. În lipsa lui, mă mulțumesc să mă teleportez cu ochii minții și să-mi imaginez cum ar fi să fiu acolo. Și asta indiferent de genul cărții, roman de dragoste, thriller, memorialistică, roman polițist, însemnări de călătorie (normal!), chiar ficțiunea istorică. Important e să aibă acel ceva care să-mi stârnească dorul de ducă.

1. Al optulea păcat de Philipp Vandenberg

Al optulea păcat este un thriller care are ca punct central al întâmplărilor giulgiul de la Torino. O carte cu un ritm alert, cu multă acțiune, dar și care te face să-ți pui multe întrebări. O carte despre intrigi, manipulare, trafic de influență și crimă.

La prima vedere e departe de o carte de călătorii. Totuși, drumurile personajelor duc la Roma, la Vatican, la Munchen și chiar într-un burg izolat german. Și cum să nu vrei să vizitezi (sau să revizitezi) Roma, atât de frumos evocată? Cât despre burgul german, interesant loc, deși cam înfricoșător. Doar e vorba de un thriller, nu? Continuă lectura „5 cărți care mi-au stârnit dorul de ducă”

Zaanse Schans – satul olandez cu mori și căsuțe de poveste

Dacă vrei să evadezi câteva ore din aglomerația Amsterdamului – care, apropo, mi se pare un oraș superb, dar extrem de obositor, cu toți bicicliștii ăia care apar parcă de nicăieri –  lucrul cel mai bun pe care îl poți face e să urci în tren și să mergi să vizitezi Zaanse Schans, rusticul și idilicul sătuc cu mori din apropiere. Așa am crezut eu când am urcat în tren în Centraal Station și așa ar fi fost dacă ideea asta minunată mi-ar fi venit doar mie, nu și altor sute de oameni. Care, într-o sâmbătă dimineață. n-au avut și ei altceva mai bun de făcut decât s-o ia la picior spre satul cu mori. Vorba vine la picior, că erau care cu trenul, care cu autobusul, care cu autocarele, care cu bicicletele. Nu-i vorbă, de circulat se circulă ușor în Olanda, au un transport în comun foarte bine pus la punct. Cât despre bicicliști … paradisul lor! Continuă lectura „Zaanse Schans – satul olandez cu mori și căsuțe de poveste”

Turist prin România

La sfârșitul săptămânii trecute, am fost din nou, pentru scurtă vreme, e drept, turist prin țara mea. Mai exact, am fost să (re)văd Peștera Urșilor și am petrecut apoi două zile la Băile Felix.

Peștera e și mai spectaculoasă decât mi-o aminteam, păcat că e atât de puțin promovată.  Se vizitează doar în grup organizat, iar un tur cu ghid durează 40 de minute și costă 20 de lei. Continuă lectura „Turist prin România”

Salzburg – orașul sării și a lui Mozart

Salzburg, oraș al cărui nume vine de la sare (salz înseamnă sare în limba germană), la fel ca Salzach, râul care îl străbate, este un oraș despre care se spune că ar fi unul dintre cele mai frumoase orașe ale Europei, atât datorită arhitecturii cât și peisajului de vis de care este înconjurat.

Salzburg își datorează celebritatea și lui Mozart, care s-a născut și a locuit pentru o vreme în oraș, dar și celebrului film Sunetul muzicii.

Salzburg, un oraș baroc superb, cu 150000 de locuitori, al patrulea ca mărime în Austria, fiind vizitat de peste 2 milioane de turiști anual.

Orașul este așezat la poalele masivului Monchsberg și este vegheat din vârful lui de cetatea Hohensalzburg.

hohensalzburg

Hohensalzburg este simbolul orașului Salzburg, cetatea fiind construită în 1077 și extinsă în 1500, când a devenit una dintre cele mai mari fortificații ale Europei. N-a fost cucerită niciodată, fiind asediată o singură dată, în 1525, în tinpul unei revolte a minerilor, fermierilor și țăranilor, asediu încheiat cu un acord. Astăzi oferă o panoramă superbă asupra orașului Salzburg. Continuă lectura „Salzburg – orașul sării și a lui Mozart”

O vacanță de vedetă

Cum ar fi dac-aș fi? Asta mă întrebam în timp ce ferry-boat-ul mă ducea de pe insula Thassos, unde-mi petrecusem vacanța, la Keramoti, pe continent. Mai exact cum ar fi vacanța mea dac-aș fi o vedetă? Și nu o vedetă de carton, cum se poartă pe la noi, ci una de-aia adevărată, ditamai vedeta internațională. Oprah Winfrey, de exemplu aș vrea să fiu. Unde aș merge eu în vacanță, dacă aș vrea să scap de toți fanii și poate chiar și de toți prietenii, pentru câteva zile?

Caraibe, Marbella, Santa Lucia și alte locuri de fițe ar ieși din discuție, nu neapărat fiindcă le-am văzut deja de prea multe ori, ci mai ales fiindcă colcăie (știu că nu prea e un cuvânt demn de o vedetă, dar e foarte sugestiv) de fițe de care n-aș avea niciun chef, și de paparazzi, care abia așteaptă să te surprindă într-o ipostază mai…altfel, că pac! cu poza la gazetă. Continuă lectura „O vacanță de vedetă”

7 motive pentru un sejur la Constanța

Anotimpurile astea care nu mai știu nici ele ce sunt mi-au descărcat de tot bateriile, așa că m-am pomenit la sfârșit de martie cu un dor neastâmpărat de vară și de mare. E de mirare după o iarnă ca o toamnă fără sfârșit și după o primăvară ca o iarnă, și încă una de-aia cum n-a mai văzut demult?

De multă vreme, vacanța la mare înseamnă pentru mine vacanță în Grecia. Anul acesta însă, m-am pomenit că mi s-a făcut dor de marea noastră, pe care n-am văzut-o de ceva vreme. De marea copilăriei și tinereții mele, când nici măcar nu visam la marea grecească. Poate că or fi de vină pentru asta mult promisele vouchere de vacanță, care „circulă” doar prin România, încă nu li s-a făcut pașaport :).

Dar fiindcă dorul de mare nu a fost suficient ca să facă uitată ultima mea călătorie cu trenul la mare (șaptesprezece ore, mai ales cu toaleta stricată nu se uită prea ușor), am pornit în căutarea unor motive care să mă facă să mă încumet la lungul drum spre mare. Am întrebat cercetătorii britanici (cei pricepuți în toate), l-am descusut pe nenea Google, de Tripadvisor nici nu mai vorbesc, în sfârșit am dat sfară-n țară (sfară, da, nu sfoară cum cred mulți) și uite că am dat peste câteva motive ca să petrec un sejur interesant la mare. Continuă lectura „7 motive pentru un sejur la Constanța”