Nici bine n-am aterizat pe aeroprtul Timișoara, după zece zile petrecute la Amsterdam, că am dat rapid față cu realitatea românească. O realitate a serviciilor nehalite – sigur, prestatorii sunt nehaliți, nu serviciile în sine – într-o goană continuă după bani, no matter what, cum ar zice partenerul strategic. Evident, scopul oricărei afaceri este obținerea de profit, înțeleg asta foarte bine, dar profitul ăsta vine, până la urmă, din buzunarul clienților. Continuă lectura
Pe 24 iunie este seară specială în locațiile Cinema City din țară!
Ai avanpremiera absolută a filmului “Long Shot”, îi vezi pe Charlize Theron şi Seth Rogen într-o comedie romantică, te bucuri de o seară specială alături de prietenele tale și la fiecare bilet primești cadou și un produs cosmetic.
Răspunde la întrebarea „De ce vrei să vezi filmul LongShot/N-ai șanse, frate!?” (în secțiunea de comentarii) și poți câștiga o invitație dublă la avanpremiera filmului. Nu uita să dai de știre (distribuie postarea) să afle tot Aradul ce seară specială ne-a pregătit Cinema City. Până când? Până azi, la ora 22,00.
Cu cine mă văd luni seara la film?
Pentru că, în sfârșit, soarele s-a hotărât să se arate dintre nori, am făcut o vizită (așa cum fac de câțiva ani, la fiecare sfârșit de mai) într-un loc minunat de lângă Arad. Despre acest adevărat paradis al trandafirilor am mai povestit și altădată. așa că astăzi o să las imaginile să vorbească.
Așadar, la vie en rose de la Arad:
Credeam, ca totul românul obișnuit să admire chestiile germane, că drogheria DM e o firmă serioasă. Sunt clienta lor de mulți ani și le apreciez multe produse și chiar modul în care vânzătoarele (spre deosebire de cele de la multe alte magazine) relaționează cu clienții.
De 1 martie, s-a nimerit să cumpăr un pămătuf de șters praful, de 5 lei și câțiva bani și să am plăcuta surpriză ca fata de la casă să mă invite să-mi aleg un cadou de mărțișor, dintr-o cutie aflată prin zonă. Nu erau cine știe ce chestii – niște oje de culori de-alea de te iau de ochi, dermatografe și alte nimicuri – dar am apreciat gestul. Cu atât mai mult cu cât nu cumpărasem cine știe ce.
După vreo două zile, am tot văzut reclame de la drogheria cu pricina cum că, de 8 martie, la cumpărături de 50 lei primești nuș ce zarzavat de sacoșă de pânză cadou. Ca s-o ard și eu eco friendly sau ceva, am zis că nu mi-ar strica s-o am în poșetă, mai ales că părea simpatică.
Cum tot aveam nevoie de una alta de la DM, azi dimineață, în drum spre prăvălia unde dau zilnic cu subsemnatul (prin condica de prezență, ce credeai?), cobor din tramvai să-mi fac cumpărăturile. Puțin trecut de ora 9 dimineața. Mă simțeam cumva ca pensionarii, veniți sâmbătă dimineața la ora 7 la Lidl, să nu rateze mega oferta :).
Intru, pun mâna pe ce era pe listă, plus vreo chestii două extra, că, na, e Ziua Femeii! Mă duc la casă, plătesc o căruță de bani și … La revedere! zice zâna de la casă. Cum la revedere? o întreb foarte senină. Atât? Da, răspunde ea, la fel de senină. Păi, nu era vorba că, la cumpărături de 50 de lei primim și noi ceva? o întreb. O chiftea, o măslină (asta gastronomică n-am zis-o cu voce tare, să ne-nțelegem)? Aaa, reveniți după ora 10! Păiii…de ce? (Ce se întâmplă peste 40 de minute, mă întreb. Pe mine, nu pe ea.) N-avem decât 20 de bucăți, răspunde angelic. Da? Și o iau de la capăt cu cumpărăturile? A, nu, veniți că o să vă recunosc eu, zice. Serios? Atunci puteți să vă păstrați „marele cadou” cu care v-ați lăudat atâta! (Și pe asta am gândit-o, nu i-am dat drumul on air) OK, am înțeles că e în limita stocului disponibil, dar că stocul atât de minuscul și că e disponibil doar după ora 10, n-am mai înțeles.
Clar, fetei nu i-a plăcut mutra mea, că altfel nu-mi explic de ce a păstrat pentru ea și cupoanele de reducere pe care firma se laudă că ar trebui să le primesc. Curat ghinion!
La mulți ani de Ziua Femeii!
Sursa foto: Facebook/dm drigherie markt Romania
Cineva, nu știm cine (dar cu un efort de imaginație putem ghici), a avut ideea să amplaseze prin Arad niște panouri (în Arad se pare că e moda panourilor :)) care ilustrează traseele Marii Uniri în orașul nostru.
Toate bune și frumoase, un proiect educațional e întotdeauna binevenit (fie el și dedicat unui eveniment care s-a cam dus pe apa Mureșului), dar n-ar fi oare bine ca hărțile de pe panouri să corespundă realității? Cel puțin cel din spatele Primăriei, lângă Crucea din Parcul Eminescu indică cel puțin două locații care nu sunt acolo unde zice harta că ar fi. Părerea mea. Continuă lectura
Asta ar trebui să stea scris la intrarea în unele magazine, ca să nu se mai obosească duoamnele vânzătoare cu dialogul comercial.
Intru azi într-un magazin de la parterul complexului Ziridava. Genul acela de magazin cu bling-bling-uri, pe care le cumperi sub impulsul momentului, chiar dacă n-ai neapărată nevoie de ele. Poșete cu sclipici, decorațiuni boho-chic sau ceva, rochii de mărimea unor batiste, chestii de genul ăsta. Un magazin cu mărfuri care trebuie să-ți facă cu ochiul ca să la iei acasă. Nu o brutărie, unde intri, ceri o pâine și bine, pa. Continuă lectura
Sau Cum să rămâi fără cartea lui Michel Bussi. Sau Cât de proaste pot fi serviciile Prioripost.
S-a întâmplat săptămâna trecută să fac o comandă la Libmag, o librărie online extrem de serioasă și de punctuală. Miercuri am solicitat cartea, și în aceeași zi a fost predată curierului Prioripost. Până aici, toate bune și frumoase. Problemele au început (din nou, a câta oară?) când a ajuns coletul în satul cu bloguri, Arad pe numele lui. Continuă lectura
Că Aradul e un oraș în care pietonii au o viață grea nu mai e, probabil, un secret pentru nimeni. Aradul e un oraș de șoferi și de bicicliști. Dacă alegi să fii trotuarist, cum zicea fii-mea când era mică, ai făcut cea mai proastă alegere posibilă.
În primul rând, șoferii parchează fix unde vrea volanul lor – da, știu, e oo problemă cu locurile de parcare, dar asta nu înseamnă că trebuie să blochezi trotuarul, să mă obligi pe mine să ies în șosea și să fac slalom printre mașini – iar uneori te poți trezi nas în bot cu vreo mașină circulând nestingherită de nimeni fix în centrul orașului. Li se mai spune și bizoni, dar nu pare să-i deranjeze prea tare 😊.
Probabil că aș fi putut găsi un titlu mai inspirat. Dar cuvintele astea mi-au venit în minte de îndată ce am zărit, în depărtare, splendoarea violet.
Tehnic vorbind, nu e un târg în aer liber, cum a fost promovat în social-media, ci într-un cort cam aglomerat: Sigur că nu mă așteptam să văd un târg de carte sub cerul liber, dar poate că se putea găsi o denumire mai inspirată. Ar fi fost și culmea să fie în aer liber, dacă mă gândesc la ploaia care s-a abătut cumva neașteptat asupra noastră.
