Lumea e plină de cărți bune, așa încât nu prea obișnuiesc să recitesc cărțile (cu câteva excepții, desigur). Una dintre ele este cartea mea favorită, Pe aripile vântului, pe care am citit-o și apoi am recitit-o nici nu mai țin minte de câte ori.
Tema zilei este, însă, o carte pe care am citit-o de două ori (deocamdată), nu mai multe, așa că o să nominalizez Zece negri mititei de Agatha Christie, „regina” romanelor polițiste.
Poate că sună ciudat, dar dacă un fost ministru al școlilor a mărturisit foarte senin că, în tinerețe, s-a îndrăgostit de un cireș, de ce nu te-ai îndrăgosti și de un personaj literar, unul care n-a existat niciodată în realitate ci este produsul imaginației unui scriitor?
Cum îți dai seama că te-ai îndrăgostit de un personaj?
1. Când ți-ai dori să fii tu eroina principală a cărții, nu neapărat datorită calităților ei (deși n-ar fi nici ele de lepădat).
2. Când fiecare replică a lui te face să suspini, mai ales cele romantice (ar trebui să ai grijă cine se află prin apropiere când faci asta!).
3. Când te gândești la calitățile pe care ar trebui să le aibă soțul tău – sau pe care le are deja – și îți dai seama cât de mult seamănă cu personajul tău favorit. Bine, dacă lăsăm la o parte părul negru ca pana corbului, mustăcioara sexy și spiritul de aventurier…
Dar, stai…m-am luat cu vorba și am uitat să vă spun cine e personajul de care m-aș putea îndrăgosti. Rhett Butler, chiar el, din romanul Pe aripile vântului de Margaret Mitchell. Un tip cu multă carismă, sex-appeal, simț al umorului, inteligență, avere și multe alte calități absolut necesare unui personaj fermecător. Fie el și de ficțiune.
Și Clark Gable, care l-a interpretat excelent pe Rhett Butler, în celebra ecranizare a romanului, are și el o contribuție la farmecul personajului. Nu e de mirare că, după atâta timp, niciun actor nu s-a mai încumetat s-o facă. Bine, nu e ca și cum vreun producător ar fi încercat o nouă ecranizare!
Cărțile lui Cupidon – ziua 6
Dintre multele romane clasice pe care le-am citit, am ales exact unul pe care nu l-am citit.
Poate pentru că aștept un imbold ca să-l citesc sau mai bine nu. Hai cu recomandările! Pro sau contra?
Dacă ai poftă de o gustare ușoară, aromată și rapidă, astăzi îți propun o salată marocană de portocale.
Dacă e book-selfie, atunci să fie cu Istoria snobismului de Frederic Rouvillois, apărută la Editura Nemira.
Nu știu cum se face, dar probabil influențată de ceva job stuff (dacă tot e pe bază de snobism :)), am simțit nevoia să citesc cartea asta, așa că m-am gândit să v-o arăt și vouă. Doar răsfoind-o și citind titlurile capitolelor pot vedea că se anunță o carte foarte interesantă:
O să pun mâna s-o citesc, ceea ce îți recomand și ție. Nu de alta, dar să facem un schimb de opinii la sfârșit. Cred că se anunță interesant! Apropo, ai văzut ce preț are cartea pe Elefant? Dacă nu, uite aici :).
Elena Ferrante este pseudonimul unei romanciere italiene despre nu se știu prea multe.
Sfârșitul primului volum din Tetralogia napolitană, Priet
Recunosc că nu sunt prea mare fană a seriilor, mai ales când sunt lungi și apar la intervale consistente – și, mai ales, necunoscute – de timp. Mi s-a întâmplat asta cu saga Courtney de Wilbur Smith (o serie foarte bună, de altfel), și, colac peste pupăză, după opt ditamai volumele și nici nu mai țin minte câți ani de așteptare. autorul decide brusc să se întoarcă cu vreo 300 de ani în urmă. Deocamdată, m-am oprit din citit seria. Volumul 9, Păsări de pradă, e pe lista mea de citit, dar pe o poziție foarte jos.
Nu sunt genul de cititor care lecturează cărți cu creionul în mână, notând citate, așa că provocarea lansată în ziua a treia ar fi putut să-mi dea bătăi de cap. Nu mi-a dat însă pentru că există un citat, care mi-a plăcut atât de mult, încât îmi amintesc mereu de el și se întâmplă să și pun în aplicare îndemnul pe care și-l dădea singură Scarlett O’Hara, protagonista romanului meu preferat, Pe aripile vântului de Margaret Mitchell, în paragraful cu care se încheie cartea:
„O să mă mai gândesc la asta mâine, la Tara. O să fiu mai liniștită atunci. Mâine voi face un plan ca să-l aduc înapoi. La urma urmelor, e și mâine o zi.„
Da, la urma urmei, e și mâine o zi și mă gândesc uneori la asta, atunci când sunt într-un impas.
Provocarea zilei de astăzi este o copertă de culoare roșie, culoarea dragostei.
Nu e o sarcină prea complicată, îmi plac cărțile cu copertă roșie și, întâmplător sau nu, probabil cea mai frumoasă copertă din biblioteca mea (după părerea mea subiectivă, of course) e exact una roșie.
The Improbability of Love de Hannah Rothschild este o satiră a vieții londoneze, în special a lumii artistice, populată de oligarhi ruși exilați, șeici avari și dealeri de artă lipsiți de scrupule. Improbabilitatea iubirii este o capodoperă din secolul al XVIII-lea,, o pictură foarte scumpă, foarte dorită de mulți, dar pierdută, și care o va face pe Annie McDee, o tânără de 31 de ani, să descopere secrete ale istoriei europene și, de ce nu, îi va da posibilitatea să se îndrăgostească din nou.
Ce carte cu copertă roșie ne recomanzi?
Am decis să răspund provocării lansate de Praf de stele-bookysme și să postez în fiecare zi a lunii februarie (aici și pe contul de Instagram) răspunsul meu la provocarea zilei.
Astăzi, e timpul pentru o carte al cărei titlu începe cu litera F.
Fata cu cercel de perlă e titlul unui roman scris de Tracy Chevalier despre pictorul olandez Johannes Vermeer și cum ar fi pictat el tabloul cu același nume (preferatul meu în materie de picturi). Frumoasă poveste, în care facem cunoștință cu pictorul de geniu Vermeer, dar și cu omul egocentric Vermeer.
Tu ce carte cu titlul începând cu F ne recomanzi?
Mâine, o nouă provocare și un nou răspuns. Rămâi, așadar, pe recepție!
