Pastila de vorbă: de unde vine cuvântul IDIOT

Pastila de vorbă
Dacă n-ai timp să citești, ascultă-mă aici.

Toată lumea știe ce înseamnă idiot (o persoană lipsită de inteligență; sinonime: cretin, nerod, netot, tâmpit).

Probabil că mai puțin cunoscută este originea cuvântului. În greaca veche, idiot însemna privat, particular, un idiot fiind un om care-și vede de treaba lui.

Lucrurile s-au schimbat puțin când, în urmă cu 2500 de ani, atenieinii au inventat democrația și idiotes a devenit opusul lui polites, cetățenul, persoana implicată în treburile cetății. Idiotul devenise, deci, unul care nu era interesat de binele comun. De aici și mesajul pe care vechii grecii l-au trimis, chipurile, urmașilor lor, anume că trebuie să se implice în binele comun (reprezentat după unii de politică), în caz contrar neavând dreptul la nicio pretenție.

Așa stând lucrurile, cred că a venit momentul să recunosc: sunt o idioată, viața politică nu mă interesează, absolut deloc și nici pretenții nu cred că mai am, că n-am de la cine.

Recomandare de lectură:

  • Idiotul de Feodor Dostoievski – un roman scris în 1867–1868 și publicat prima dată în revista Russky Vestnik, din Sankt Petersburg, 1868–1869.

Mare brânză și mic slogan

De ceva vreme se tot rostogolește pe ecranele televizoarelor o roată imensă de brânză care aduce cu ea un slogan care se vrea de mare angajament și de care cei de la Delaco par tare mândri, din moment ce cheltuiesc atâta cu propagarea lui pe toate canalele.

Dincolo de stupizenia video-ului publicitar (o roată de brânză găsită de unii care bănănăiau prin natură, că, deh, dă bine la popor să te dai verde), cel mai tare m-a surprins sloganul „Mare brânză, mare gust”. Cred că nu trebuie să fii mare creator de conținut, fie el și publicitar, ca să știi că mare brânză înseamnă un fleac, ceva lipsit de importanță.

Așa că ce să înțelegem noi din reclamă? Că gustul brânzei e lipsit de importanță? Sau că Delaco însuși e un fleac? Nu știm, poate că reclama ar trebui să iasă pe piață însoțită de instrucțiuni de folosire. Sau poate că cei de la agenția de publicitate ar trebui să mai pună mâna pe o carte de limba română, că nu-i mușcă.

Iarna crimelor perfecte de Tony Mott – un roman polițist geometric

Despre autoare:

Tony Mott (pseudonimul Antonetei Galeș) s-a născut în 1970 la Brașov. Debutează în 2008 cu Roșu, editura Pastel, Brașov, un roman despre o întoarcere după 20 de ani în România post-comunistă a eroinei care emigrase ilegal. În 2010, apare la aceeși editură volumul de poezii Hohote&Clocote.

Antoneta Galeș deține un master în resurse umane și comunicare și este Senior Professional in Human Resources (certificare Society for Human Resources Management USA). Este art-terapeut Phronetik® și Solution-focused Coach. 

Întrega sa activitate profesională are legătură cu dezvoltarea oamenilor și a echipelor. După o perioadă în recrutare și training, și-a continuat cariera în cadrul unui proiect al Băncii Mondiale, de modernizare a serviciilor de ocupare din România (1997-200). A lucrat într-o companie germană de retail din 2000, ca director resurse umane și apoi ca director de comunicare și dezvoltare organizațională (2015 – 2018). În 2014 a înființat Sonas, o companie de consultanță în strategie, dezvoltare și comunicare, unde își desfășoară activitatea în prezent. 

Scrie frecvent articole despre schimbare organizațională și leadership în publicații de specialitate din România. (Sursa informațiilor: tonymott.ro)

Despre carte:

Prezentarea cărții:

„Dacă o singură victimă poate părea un doar un accident, mai multe victime alcătuiesc un puzzle care poate părea imposibil de descifrat.

Fiecare dintre noi își dorește să ucidă, spune Ion Fora.

Fiecare dintre noi este dator să aleagă viața, susține Gigi Alexa.

Ion Fora e psihiatru și este găsit carbonizat după explozia garajului.

Gigi Alexa este medic legist și anchetează cazul.

Pacienții lui Ion Fora devin suspecții principali.

Dar Gigi i-a fost și ea clientă pe când era adolescentă. Deși nu vrea, se pare că trebuie să își aducă aminte totul.”

Continuă lectura „Iarna crimelor perfecte de Tony Mott – un roman polițist geometric”

De-ale comercianţilor – pastila de râs (1)

Pastila de râs

Mulţi dintre comercianţii noştri sunt protagoniştii unor episoade de-a dreptul hazlii. Asta pentru că am ales eu să râd, fiindcă, de fapt, ar fi de plâns, nu de râs. Dar, cum nu e bine să ne luăm întotdeauna prea în serios, hai să ne amuzăm puţin, zic.

Magazinul Pull&Bear Arad (Atrium Mall)

Fiind în panică de idei de cadou pentru o aniversare, am decis să cumpăr un card cadou.

O întreb pe tânăra vânzătoare:

– Carduri cadou aveţi?

Răspuns:

– Ăăă…

Ii explic ce vreau şi se luminează brusc la faţă:

– Aaa, gift card?

(Yes, gift card, please!)

Ea:

– Avem, dar numai pentru magazinul nostru.

(Vai, ce păcat, eu doream unul pentru Cărtureşti!)

Am plecat fără card cadou, nu înainte să văd, în spatele vânzătoarei, un afiș mic, mic, pe care scria gift card. Nu l-am observat, ce să faci dacă baba-i chioară? Totuși card cadou, de ce nu vă coafează?

Prin Arad, pe urmele personajelor din Mara lui Ioan Slavici

Prin Arad, pe urmele personajelor din Mara lui Ioan Slavici

După (zeci de) ani de la prima lectură, am recitit Mara de Ioan Slavici și eram tare curioasă cum am s-o găsesc azi față de cum mi s-a părut în anii adolescenței, ca lectură obligatorie pentru școală. Apropo de lecturile obligatorii, nu-mi amintesc să mi se fi părut o corvoadă, ceva imposibil de făcut, așa cum par să fie pentru tinerele generații de azi. Le luam ca atare, ceva ce trebuie să fac, iar unele dintre ele chiar mi-au plăcut. E drept că nu existau ispitele de azi.

Revenind la Mara lui Slavici, o să spun că mi-a plăcut, mult, mai mult ca în adolescență. Mi-a plăcut intriga, mi-au plăcut personajele, drept pentru care am pornit într-o plimbare prin locurile prin care i-au purtat pașii prin orașul în care locuiesc eu, Arad.

1. Mureșul

Mureșul este axul central, nu numai al Aradului, ci și al romanului Mara. Totul se întâmplă pe malurile Mureșului, fie în Arad, fie în Lipova.

Mureșul în aprilie 2021

„Acum însă nu era vară, ci primăvară și Murășul era lat, foarte lat, tulbure-gălbui și plin de spumă și de vâltori.”

Multe anotimpuri s-au scurs de atunci și multă apă a curs pe Mureș, dar tot la fel arată el primăvara.

Mureșul (Maris în latină, Maros în maghiară și Mieresch în germană) este un râu cu o lungime de 761 km, izvorăște în Munții Hășmașu Mare și se varsă în Tisa, marcând frontiera româno-maghiară pe o lungime de 22,3 km. A fost menționat de Herodot încă din anul 484 î.Hr. și este al doilea râu al României ca lungime și ca suprafață hidrografică.

Continuă lectura „Prin Arad, pe urmele personajelor din Mara lui Ioan Slavici”

CONACUL DINTRE DEALURI de Agatha Christie – cine a comis crima?

Conacul dintre dealuri

Despre autoare:

Agatha Christie este o scriitoare care nu mai are, probabil, nevoie de nicio prezentare. E suficient să spunem că este, deocamdată, cea mai vândută scriitoare din toate timpurile. Totuși, cei care vor să afle mai multe despre Lady Agatha pot citi ce am scris aici.

Despre Conacul dintre dealuri, pe scurt

Eu am citit cartea în cadrul provocării Read Christie 2021, lansată pe site-ul AgathaChristie.com, una dintre cele trei provocări literare cu tematică polițistă la care m-am înhămat anul acesta. Una dintre ele propusă chiar de mine.

Continuă lectura „CONACUL DINTRE DEALURI de Agatha Christie – cine a comis crima?”

Calendar: 20 aprilie

1808 – S-a născut împăratul Napoleon al III-lea al Franței (d.1873). Charles-Louis-Napoléon Bonaparte a fost primul președinte al celei de a doua Republici Franceze (în 1848) și a devenit apoi, în urma unei lovituri de stat din 1852, al doilea împărat al francezilor, sub numele de Napoléon al III-lea.

Napoleon al III-lea era cunoscut ca Louis-Napoléon înainte să devină împărat și a fost nepotul de frate al lui Napoleon Bonaparte, devenit împăratul Napoleon I (fiul fratelui său, Louis Bonaparte, care s-a căsătorit cu Hortense de Beauharnais, fiica din prima căsătorie a soției lui Napoleon, Joséphine de Beauharnais. 

Continuă lectura „Calendar: 20 aprilie”

7 cărți pe care nu le-aș reciti dar mă bucur că le-am citit

7 cărți pe care nu le-aș reciti

Lista de cărți de mai jos cuprinde cărți pe care le-am citit și mă bucur că am făcut-o, dar pe care, din motive diferite, nu le-aș reciti, cel puțin nu în viitorul previzibil, ca să zic așa.

1. Vânătorii de zmeie de Khaled Hosseini

Este o poveste tulburătoare, adesea șocantă despre prietenie, trădare, tensiuni etnice, sacrificiu, teamă, remușcare, răscumpărarea păcatului, dragoste. E o carte greu de citit, care te pune serios pe gânduri. Efectiv nu mi-a venit să cred de câtă cruzime sunt capabili unii reprezentanți ai rasei umane. E o carte atât de tulburătoare încât, atunci când am citit-o, am simțit de multe ori nevoia unor pauze în care să-mi trag sufletul.

Continuă lectura „7 cărți pe care nu le-aș reciti dar mă bucur că le-am citit”

3 lecții de antreprenoriat în gastronomie în Moara cu Noroc de Ioan Slavici

Moara cu Noroc de Ioan Slavici nu se numără, probabil, printre lecturile preferate ale românilor, poate pentru că face parte din programa de liceu și, dintr-un motiv care mie una recunosc că-mi scapă, dacă e pe lista de lecturi obligatorii e nefrecventabilă. Poate dacă ar încerca s-o citească cu alți ochi, ar fi o lectură mai agreabilă. De exemplu, cu ochii unui tânăr care vrea să pornească o afacere și căruia, sunt sigură, și manualele de educație antreprenorială i se par la fel de puțin plăcute. Și chiar pot fi.

Probabil că vă întrebați ce are Moara cu Noroc cu antreprenoriatul? Un prim răspuns ar fi afacerea de mare succes care a devenit vechea moară din apropierea orașului Ineu, din județul Arad. Alte 3 răspunsuri sunt lecții de antreprenoriat de mai jos.

Continuă lectura „3 lecții de antreprenoriat în gastronomie în Moara cu Noroc de Ioan Slavici”

5 călătorii fascinante în Toscana prin intermediul unor povești pe care trebuie să le citești

Sursa foto: libris.ro

1. Agonie și extaz de Irving Stone

„Romanul Agonie si extaz își brodează povestea pe marginea vieții unui personaj celebru al artei europene: Michelangelo Buonarroti. Ca să ducă la bun sfârșit această neobișnuită biografie, Irving Stone a trăit o vreme în Italia, unde s-a documentat încercând să creeze fundalul unei epoci înfloritoare, Renașterea. Așa aflăm cum s-a școlit tânărul Michelangelo, cum a început să lucreze în marmură, cum a devenit apoi interesat de arhitectură și pictura. Biograful american nu ocolește nici detaliile amoroase ale vieții marelui artist renascentist, nici amănuntele legate de familia Medici sau relațiile, uneori conflictuale, cu unii dintre contemporanii sai: Leonardo da Vinci, Donatello, Botticelli, Rafael, papa Iulius al II-lea sau papa Leon al X-lea.” (©Elefant.ro)

„Pentru Rafael, crearea unei opere de artă e o zi strălucitoare de primăvară în Campagna; pentru mine, e tramontana mugind la vale de pe culmile muntelui. Lucrez din zori până-n noapte, adeseori la lumina lumânării sau a lămpii cu ulei. Arta pentru mine e un chin, o agonie când merge rău, un extaz când merge bine; dar întotdeauna mă subjuga. Când termin o zi de lucru sunt ca o păstaie seacă. Tot ce-a fost în mine se află acum în marmură sau în frescă. Iată de ce n-am nimic de dat în altă parte.”

Continuă lectura „5 călătorii fascinante în Toscana prin intermediul unor povești pe care trebuie să le citești”