Turist în țara mea: Casa Darvas-La Roche din Oradea

Casa Darvas-La Roche din Oradea a fost, pentru mine, o surpriză foarte plăcută. Recunosc că nu mă așteptam să găsesc în orașul în care m-am născut și am copilărit o casă-muzeu asemănătoare celor din Amsterdam.

O bijuterie arhitectonică

Casa Darvas-La Roche este situată în Oradea, pe strada Iosif Vulcan nr. 11 și este o clădire originală și extrem de frumoasă. A fost construită între anii 1909-1912, în stil Secession vienez cu forme geometrice simplificate. Clădirea are două fațade, cea principală pe strada Iosif Vulcan și cea secundară spre râul Crișul Repede, cu vedre spre Sinagoga Neologă Zion.

Fațada principală atrage imediat atenția trecătorului, fiind placată cu marmură și având trei zone diferite. Foarte interesanți sunt butonii din ceramică de Zsolnay, de culoare verzui-albăstruie, cu reflexe metalice. Interesant este și balconul, cu un parapet metalic frumos decorat și motive vegetale, și „păzit” de o statuie spectaculoasă. Aș mai menționa și vitraliile și benzile din mozaic colorat de pe coloanele dintre ferestre.

Scurt istoric

Numele casei vine de la doi oameni de afaceri, evreul Darvas Imre și elvețianul Alfred La Roche.

Imre Darvas (1864-1913) a fost inițiatorul exploatării forestiere moderne în județul Bihor. De-a lungul timpului, avut afaceri în domeniul forestier, bancar, construcții de mașini și fabricarea de geamuri și pictură pe sticlă, oglinzi și sticlă șlefuită (aceasta din urmă în asociere cu frații Neumann).

Alfred La Roche (1867-1944) era bancher și avocat, originar din Basel, fiind reprezentantul firmei La Roche & Comp. (cu activitate în domeniul bancar și în transporturi) în județul Bihor. În 1907, împreună cu Imre Darvas a înființat Antrepriza Forestieră La Roche & Darvas S.A., reorganizată după moartea lui Darvas, în 1913, în La Roche Întreprindere Forestieră S.A.

În anii ’30, casa a fost vândută familiei evreiești Simon. În perioada comunistă, o parte a casei a fost naționalizată, iar trei încăperi au rămas proprietarilor. O perioadă, în clădire a fost sediul echipei FC Bihor, care a fost evacuată în 2010, când administrația locală a cumpărat spațiile private și a devenit proprietara întregii clădiri.

Muzeul

Dincolo de spectaculoasa fațadă, pătrunzi în interiorul unei case care ascunde multe comori. Cele mai spectaculoase sunt vitraliile. Chiar la intrare se află un superb perete vitrat, iar la etaj, un alt perete cu vitralii delimitează o mică seră de flori. Și ferestrele casei sunt decorate cu vitralii.

Oglindă vitrată

La parter, la momentul vizitei noastre (iulie 2021), putea fi admirată o expoziție temporară de superbe oglinzi vitrate. Apropo de expoziția temporară, e probabil momentul să spun că muzeul Darvas-La Roche nu e un spațiu mort, ci unul în care se organizează diverse evenimente, cu tot felul de tematici, menite să anime locul. Motiv pentru care sunt invidioasă pe orădeni, fiindcă au parte de o asemenea comoară.

Tot la parter, sunt expuse bijuterii și costume și accesorii vestimentare de epocă.

La etaj, sunt amenajate, în stilul începutului de secol XX, câteva încăperi cu diverse funcțiuni: dormitor, cameră de zi, bucătărie, baie, camera copiilor și chiar camera servitoarei.

În bucătărie

În bucătărie, din dotările originale s-au păstrat o sobă de gătit cu plăci de faianță și plită tuci, dar și faianța și pavimentul decorate cu motive geometrice. Pentru o atmosferă cât mai autentică, le-au fost adăugate piese de mobilier de epocă și ustensile specifice de bucătărie.

Dormitorul în stil neo-roccoco

Preferatul meu a fost dormitorul, cu mobilierul original, în stil neo-roccoco, din paltin vopsit alb și frumos decorat. Foarte interesant patul cu baldachin, de fapt, paturile, că sunt două, dispuse unul în prelungirea celuilalt, nu alăturate, cum se face de obicei.

Tot la etaj poate fi admirată o fântână decorată cu ceramică de Zsolnay și două măști de calorifer, din aramă ștanțată, în stil Secession vienez. Tot în stil Secession sunt și stucaturile care decorează tavanele.

În sala de proiecție

Tot la etaj e și o sală de proiecție, unde poți petrece câteva minute admirând o animație interesantă.

Nu în ultimul rând, vreau să menționez magazinul muzeului, probabil cel mai profesionist pe care l-am văzut în România (până acum), cu suveniruri interesante, fără kitsch-urile obișnuite prin alte părți. Nici n-am știut ce să aleg: bijuterii din sticlă Murano (am deja acasă suficieente), magneți de frigider (aproape că se demolează frigiderul sub greutatea lor) sau evantaie? Până la urmă, m-am hotărât pentru semne de carte (astea niciodată nu-s destule!) și o oglindă de poșetă. Recunosc că mi-a rămas gândul la albumele cu palatele orădene și la cărțile de colorat (perfecte pentru Mara). Un bun motiv să revin la Oradea.

De ce trebuie să înveţi matematică la şcoală?

Asta e o întrebare pe care mulţi elevi și-o pun în zilele noastre (din păcate, nu doar elevii ci și părinții lor) și ajung singuri la concluzia că nu le folosește la nimic. Eu zic că se înșeală amarnic și o să aduc și două argumente în favoarea matematicii. Și n-o să spun că trebuie s-o înveți ca să-ți poți număra banii, cum ironic argumentează unii.

1. Trebuie să înveți fracțiile, ca să nu crezi că 1/3 e mai mic decât 1/4, așa cum au crezut consumatorii americani prin anii ’80, când, deși le plăcea un anumit tip de burger, preferau să cumpere de la concurență, doar pentru că nu credeau că merită să plătești pentru 1/3 de unitate de greutate (livră, în cazul lor), când poți cumpăra, la același preț, un burger 1/4 de unitate de greutate. Sigur, dacă firma cu pricina ar fi făcut o cercetare de marketing serioasă, ar fi știut despre clienții lor că valorizează mai mult prețul decât calitatea, dar asta e altă poveste, pentru lecțiile de marketing, nu pentru cele de matematică.

2. Trebuie să înveți geometrie, pentru că e posibil să ajungi designer de ambalaje la L’Oreal, de exemplu, și nu vrei să creezi ambalaje de tip Hopa-Mitică (cade-n bot și se ridică :)), care nu sunt capabile să stea în picioare, având baza mai îngustă decât trunchiul, așa cum sut cele de acum.

Deci, dragă elevule, pune mâna pe cartea de mate, că n-o să-ți pară rău! Viitorul îți va fi recunoscător!

Activitate introductivă la disciplina Marketing

Activitatea are ca scop familiarizarea elevilor cu noțiunile de nevoie, consumator, piață, satisfacerea nevoilor consumatorilor. Prin intermediul activității, elevii vor dobândi următoarele abilități: gândire critică, munca în echipă, rezolvarea de probleme.

Sarcină de lucru pentru elevi

Elevii vor fi împărțiți în echipe de lucru mici (2-3 elevi) și vor încerca să identifice o nevoie a consumatorului care nu este satisfăcută pe piață și să determine un produs sau un serviciu care ar putea veni în întâmpinarea ei. Timp de lucru 30 de minute, după care vor avea loc discuții libere în plenul clasei.

Săpânţa – între „vaca mov” a cimitirelor și o mănăstire prea puțin cunoscută

Cimitirul Vesel de la Săpânța e unul dintre cele mai vizitate locuri din Maramureș. Unii turiști vin special în zonă ca să vadă această vacă mov a cimitirelor. Pentru cei nefamiliarizați cu limbajul de marketing, o vacă mov e un produs care se deosebește de alte produse similare prin ceva deosebit. Ca o vacă de culoare mov într-o cireadă de vaci obișnuite. Mult mai puțin cunoscută e Mănăstirea Săpânța-Peri, o adevărată bijuterie arhitecturală în lemn.

Continuă lectura „Săpânţa – între „vaca mov” a cimitirelor și o mănăstire prea puțin cunoscută”

Turist în țara mea: Mănăstirea Bârsana – un loc de poveste

Pe-un picior de plai,/Pe-o gură de rai…

Dintre toate locurile pe care le-am văzut până acum, cred că Mănăstirii Bârsana din Maramureș i se potrivesc cel mai bine aceste versuri.

Odată ce treci poarta (în stil maramureșean) a Mănăstirii Bârsana, simți că ai pătruns într-un tărâm de poveste. Clădiri din lemn, construite în stilul inconfundabil maramureșean, vegetație superbă, bine îngrijită și liniște, foarte multă liniște. E ca și cum toate problemele lumii au rămas undeva în urmă, pe șoseaua de pe care tocmai ai venit. E drept că indicatorul care-ți arată unde s-o iei la stânga e în intersecție și ascuns cumva după un gard, așa că ai toate șansele să ratezi intrarea. Tipic pentru multe atracții turistice din România.

Ați văzut indicatorul? Când sunteți în mașină, e deja prea târziu să virați la stânga.
Continuă lectura „Turist în țara mea: Mănăstirea Bârsana – un loc de poveste”

Turist în țara mea: O călătorie cu Mocăniţa pe valea Vaserului

Călătoria cu Mocănița pe valea Vaserului a fost pentru mine o surpriză foarte plăcută, de la organizare până la peisajele de pe traseu.

Inițial, adică în 1932, când a fost construită calea ferată forestieră, Mocănița era un tren cu care erau transportate lemnele din pădure și avea un traseu de vreo 60 km prin pădurile maramureșene.

Măriuța – cea mai veche Mocăniță

Astăzi, Mocănița este un tren turistic cu aburi care circulă pe valea Vaserului, după un program diferit, în funcție de sezon, pe o distanță de 21,6 km, între Vișeu de Sus și Paltin și retur.

Continuă lectura „Turist în țara mea: O călătorie cu Mocăniţa pe valea Vaserului”

Femei remarcabile în ficțiunea istorică: Katherine Parr

Katherine Parr (1512-1548) a fost una dintre reginele Angliei despre care se vorbește destul de puțin și e păcat, fiindcă a fost o personalitate remarcabilă, și nu doar pentru că a fost a șasea soție a lui Heniric al VIII-lea și a reușit să-i supraviețuiască, fără să fie repudiată. Dintre cele cinci predecesoare ale sale, doar una, Anne de Cleves, mai trăia în 1547, anul morții regelui. Prima soție, Katherine de Aragon, a fost repudiată și a murit exilată într-un castel izolat, alte două soții, Anne Boleyn și Katherine Howard, au fost decapitate, iar Jane Seymour, a murit dând naștere mult așteptatului moștenitor regal.

10 lucruri de reținut despre Katherine Parr

1. A fost botezată Katherine după prima soție a lui Henric al VIII-lea

Mama ei, Maud Green, era doamnă de companie a reginei Katherine de Aragon și și-a botezat prima fiică, născută la trei ani după ce Katherine de Aragon s-a căsătorit cu Henric al VIII-lea, în cinstea reginei. Așa se face că atât prima, cât și ultima soție a regelui au avut același nume, Katherine.

Continuă lectura „Femei remarcabile în ficțiunea istorică: Katherine Parr”

Tipuri de siluete + croieli potrivite

Este foarte important să știi cum să te îmbraci în funcție de siluetă. Alegând croiala potrivită în funcție de morfologie, de silueta ta, vrei crea o anumită armonie corporală.

Dacă vrei să știi care sunt diferitele tipuri de croieli de ales în funcție de siluetă, vei reuși să te pui cel mai bine în valoare și să îți exprimi cel mai bine în valoare feminitatea.

Ai un corp mai degrabă cu o siluetă mai voluptoasă și dominată de forma unui cerc? Alege în acest caz, mai degrabă haine care au gulerul rotund, croieli mulate, precum cele de la blugi slim fit sau piese vestimentare cu mânecile trei sferturi.

Continuă lectura „Tipuri de siluete + croieli potrivite”

Dragă Poona de Karin Fossum – recenzie

Despre autoare

Karin Fossum (n.1954, Sandfjord) este o scriitoare norvegiană care și-a început cariera literară cu poezie, dar este cunoscută pe plan internațional pentru cărțile cu inspectorul Konrad Sejer, care au fost traduse în 25 de limbi și care au primit mai multe premii – cele mai recente fiind Premiul Gumshoe și Los Angeles Time Book Prize pentru literatură mystery & thriller.

Pentru romanul Nu privi înapoi! a primit premiul Glass Key și Riverton, iar în 2005 romanul Dragă Poona a ajuns în finala pentru Crime Writer’s Association Gold Dagger.

Prezentarea cărții

Roman desemnat „cartea anului” de Washington Post Book World

Continuă lectura „Dragă Poona de Karin Fossum – recenzie”

Delicii de vară cu caise

Deşi prefer fructele în stare proaspătă şi nu în prăjituri sau în alte preparate, când am dat peste rețeta lui Jamie Oliver de caise coapte în cuptor, nu am putut rezista tentației. Mai ales că e extrem de simplă, rapidă, iar rezultatul delicios, după cum am putut constata.

Caise coapte în cuptor

Se taie caisele jumătăți, se îndepărtează sâmburii și se așează într-o tavă. Se stropesc cu zeama de la o portocală, se adaugă coaja de portocală și zahăr vanilinat, după gust, și se adaugă puțină apă.

Se bagă la cuptorul încălzit în prelabil și se lasă cam 30 de minute. Apoi se lasă la răcorit și se consumă.

Sugestii de servire

  1. Se unge o felie de pâine prăjită (sau mai multe) cu crema de brânză preferată și se așează deasupra o jumătate de caisă coaptă. Un deliciu, vă garantez!
  2. Într-un bol se pune granola, se adaugă iaurt grecesc și se pune deasupra una (sau două, după preferințe) jumătate de caisă coaptă. Un mic dejun sănătos și gustos!
  3. Se zdrobesc caisele coapte, iar piureul obținut se pune într-o cupă și se adaugă Prosseco (se recomandă să fie păstrate câteva ore la frigider, atât caisele, cât și vinul). Se obține, astfel, un cocktail delicios și răcoros, perfect pentru o seară fierbinte de vară. Se consumă cu moderație :).