Afacerea Columb de Steve Berry – un thriller istoric care te pune pe gânduri

Despre autor:

Steve Berry (n.1955) este un scriitor american, fost avocat timp de peste 30 de ani. Berry este membru fondator al International Thriller Writers, un grup al scriitorilor de thriller, cu mai mult de 4200 de membri din toată lumea.

Steve Berry a început să scrie în 1990, dar, după ce a fost respins de 85 de ori, debutat abia în 2003, cu romanul Camera de chihlimbar, urmat în 2004 de Profeția Romanov.

Cele două romane au fost urmate de alte cărți care s-au bucurat de succes și de premii literare. Cărțile sale au fost traduse în peste 40 de țări și au apărut în peste 50 de țări.

În prezent, Steve Berry locuiește în Florida, un loc preferat și de alți scriitori de thrillere.

Despre carte:

Timp de 500 de ani, istoricii au căutat răspunsul la întrebarea: Cine a fost Cristofor Columb?

Răspunsul se regăsește cu adevărat în altă întrebare.

Cine vreți să fie?

Așa se încheie nota autorului de la sfârșitul romanului Afacerea Columb de Steve Berry. Și de aici începe toată povestea. Continuă lectura

Cititul ca normă

Am observat că s-a declanșat, în ultima vreme, un fel de întrecere în a îndemna lumea să citească. Orice, cu orice preț, numai să citească.

La început, a fost așa-numita provocare de 10 minute (ten minutes challenge). Apoi am vâzut că s-a trecut la 35 de pagini dimineața și 35 de pagini seara. De ce 35 și nu 30 sau 40, numai Sfântul Duh al lecturii și cel care a avut năstrușnica idee pot ști! Continuă lectura

Literatură versus maculatură

O să încep cumva didactic, cu definițiile celor doi termeni, ca să știm de unde pornim discuția.

Conform Dexonline, literatura este:

1. o formă de creație artistică în care se redau idei, sentimente, imagini, fapte din realitate cu ajutorul limbii; artă a cuvântului.

2. totalitatea operelor literare ale unei epoci, ale unei țări etc. ♦ Tot ceea ce s-a scris referitor la o problemă sau într-un anumit domeniu; bibliografie. Continuă lectura

Provocarea literară a lui 2020

Deși mi-am propus ca anul ăsta să nu-mi propun nimic în materie de lecturi, cred că nu-mi strică totuși un stimul, o provocare, așa, ușoară, care să nu fie prea greu de dus la bun sfârșit. Ceva lejer, câte una pe lună, să fie loc și pentru alte lecturi. Sau nu :).

Ianuarie – Un autor pe care ai vrut demult să-l citești, dar n-ai apucat încă (tocmai m-am apucat de Steve Berry)

Februarie – O carte romantică (doar e luna Valentinului, nu?) Continuă lectura

Crimă la vicariat de Agatha Christie – sau cum se spionau oamenii când nu se inventase Facebook

Despre autoare:

Agatha Mary Clarissa, lady Mallowan, născută Miller, mai cunoscută ca Agatha Christie (1890 – 1976) a fost o scriitoare britanică de romane, povestiri și piese de teatru polițiste. Sub pseudonimul Mary Westmacott a scris și câteva romane de dragoste, mai puțin cunoscute.  Am scris mai multe despre Agatha Christie aici.

Despre carte:

Sunt o fană a Agathei Christie și, în tinerețe, am citit-o mult. Cred că am dat gata tot ce a apărut la noi. Cu toate astea nu-mi amintesc mare lucru din cele mai multe dintre cărți. Așa că, de ceva vreme, mi-am propus să le recitesc. Și, de cele mai multe ori, când stă să vină, așa, un fel de reading slump (care e echivalentul în română?), sigur, sigur Agatha Christie e cea mai bună alegere. Nu mă dezamăgește niciodată. Continuă lectura

5 cărți care mi-au stârnit dorul de ducă

Au unele cărți așa un dar de a mă face să visez cu ochii deschiși la locurile în care se întâmplă acțiunea, încât aș fi în stare să mă urc în cel mai apropiat mijloc de transport capabil să mă ducă acolo. În lipsa lui, mă mulțumesc să mă teleportez cu ochii minții și să-mi imaginez cum ar fi să fiu acolo. Și asta indiferent de genul cărții, roman de dragoste, thriller, memorialistică, roman polițist, însemnări de călătorie (normal!), chiar ficțiunea istorică. Important e să aibă acel ceva care să-mi stârnească dorul de ducă.

1. Al optulea păcat de Philipp Vandenberg

Al optulea păcat este un thriller care are ca punct central al întâmplărilor giulgiul de la Torino. O carte cu un ritm alert, cu multă acțiune, dar și care te face să-ți pui multe întrebări. O carte despre intrigi, manipulare, trafic de influență și crimă.

La prima vedere e departe de o carte de călătorii. Totuși, drumurile personajelor duc la Roma, la Vatican, la Munchen și chiar într-un burg izolat german. Și cum să nu vrei să vizitezi (sau să revizitezi) Roma, atât de frumos evocată? Cât despre burgul german, interesant loc, deși cam înfricoșător. Doar e vorba de un thriller, nu? Continuă lectura

10 cărți a căror acțiune se întâmplă pe o insulă

Ideea unei liste de cărți a căror acțiune să se întâmple pe o insulă mi-a venit după ce am văzut că cineva a căutat chestia asta pe Internet și a aterizat pe blogul meu. Și pentru că întotdeauna e preferabil să te adaptezi la cerințele publicului cititor, mi-am zis, de ce nu? Și uite ce-a ieșit.

1. Zorba Grecul de Nikos Kazantzakis

E lectura perfectă pentru o vacanță în Creta,insula cea mare a grecilor. O carte despre preietenie, despre mare, muzică, dragoste și, mai ales, despre viață. O carte de citit încet, propoziție cu propoziție, cu pauze lungi, ca să poți savura pe-ndelete aromele Cretei, să-i asculți sunetele și să-i admiri culorile. Zorba Grecul a fost perceput în multe feluri de cititorii săi, de-a lungul timpului. Pentru mine a fost, în primul rând, un roman senzorial. Pe care l-am și savurat ca atare. Continuă lectura

Toscana, tur-retur de Asa Hellberg – o călătorie cam trasă de păr

Despre autoare:

Asa Hellberg (n.1962) este scriitoare suedeză. A practicat mai multe meserii – vânzătoare, stewardesă, șefă de producție – dobândind astfel o experiență care a ajutat-o la scrierea romanelor care au consacrat-o.

A debutat cu Femeia lui Casanova, după care a publicat seria Promisiune de lux și Marele secret, A doua șansă, Toscana, tur-retur și Lumea e mică.

Despre carte:

Toscana, tur-retur de Assa Helberg a apărut la Editura Baroque Books&Art, în anul 2019.

Prezentarea cărții:

AVENTURĂ ȘI ROMANTISM GURMAND PENTRU ORICE VÂRSTĂ

Sara. Jurnalistă și supraviețuitoare a unui divorț.

Jessica. Scriitoare de romane de dragoste și iubitoare de pantofi cu toc. Cât mai înalt.

Toscana. Soare, plaje nesfârșite, Vespa, castele, pivnițe de vinuri, albastru-mediteraneean, umor și autoironie, multă iubire, o pană de benzină și un mesaj cât se poate de simplu: oricând poti să fii din nou fericit, dar numai după ce ți-ai rezolvat conturile cu trecutul. (©Elefant)

Nu-i așa că textul pare desprins dintr-un pliant turistic, condimentat cu promosiunea unei lecturi de vacanță? Așa am început să citesc eu cartea, cu speranța unei lecturi lejere, de vară – cu atât mai bine cu cât ne aflăm în plină iarnă! – plină de arome italiene și peripeții amuzante. Continuă lectura

Ce-am citit în 2019

2019 n-a fost un an în care să citesc prea mult, nici măcar obiectivul pe care mi l-am propus pe Goodreads n-a fost atins. Adevărul e că nu consider cititul un fel de competiție, nici măcar cu propria persoană și nu mi-am propus niciodată vreun maraton literar, așa cum văd că se poartă pe la alte case. Întotdeauna am citit fie de plăcere, fie din motive profesionale. Prin urmare, numărul mai mic de cărți citite decât cel pe care mi l-am propus, mai mult din joacă, nu e ceva care să mă deranjeze.

Mai puțin plăcut a fost că, spre sfârșitul anului, nu știu cum se face, dar am ales tot cărți nesatisfăcătoare (din punctul meu de vedere, evident). Parcă-mi descoperisem un talent ascuns până atunci să aleg tot cărți pe care să le abandonez apoi, mai devreme sau mai târziu. Fiindcă, de foarte multă vreme, nu termin o carte doar de dragul de a bifa încă una în lista cărților citite. Timpul e prea scurt și prea prețios ca să-mi permit să fac asta. Ultima pe listă, Un an la Oxford de Julia Whelan, o carte destul de lăudată, dar care mie nu mi-a plăcut prea mult. Continuă lectura

Întrebări crăciunești

N-am mai făcut demult o aroganță, așa că m-am gândit că e momentul potrivit să vă provoc la un joc de Crăciun, un așa-numit tag crăciunesc. Mai exact o să formulez  niște întrebări și te provoc să răspunzi la ele. Și de ce e asta o aroganță, probabil că te întrebi? Fiindcă o să și răspund la ele. După modelul eu trag la poartă, eu apăr :). După care, evident, aștept răspunsurile tale, dacă ai chef să ridici mănușa.

Deci, să începem auto-interviul:

1. Ce-ți place mai mult, să faci sau să primești cadouri?

Îmi place să caut pe îndelete cadouri pentru cei dragi, dar, în egală măsură îmi place și să primesc. Cu condiția să fie cadouri inspirate. Nici nu sunt prea pretențioasă, nu? Continuă lectura