Autor: Dorina Danila

Bucuria vieții de Irving Stone – o călătorie în căutarea destinului (2)

~ Dorina Danila ~ Scrie un comentariu

Bucuria vieții este povestea unei părți din viața lui Vincent van Gogh, mai exact de la vârsta de 22 de ani, când lucra la Galeriile Goupil la Londra până la sinuciderea sa, când avea 37 de ani.

Prima parte a călătoriei lui Vincent van Gogh a avut loc în Olanda și în Belgia, după care pictorul a decis să se mute în Franța. Mai exact la Paris.

Călătoria în căutarea destinului: Franța

Sfătuit de fratele său, Theo, și dezamăgit de nereușitele de la Haga, Vincent se decide să plece la Paris. Continuă lectura →

Bucuria vieţii de Irving Stone – o călătorie în căutarea destinului (1)

~ Dorina Danila ~ 2 comentarii

Bucuria vieții este povestea unei părți din viața lui Vincent van Gogh, mai exact de la vârsta de 22 de ani, când lucra la Galeriile Goupil la Londra până la sinuciderea sa, când avea 37 de ani.

Este o carte a cărei lectură poate avea mai multe abordări. Poate fi citită de cei care vor să afle povestea vieții lui van Gogh, de cititorii pasionați de romanele psihologice sau de cei cărora le place ficțiunea istorică.

Pentru că eu cunoșteam foarte bine povestea vieții lui Vincent van Gogh, am avut o altă abordare, am ales să o citesc ca pe o carte de călătorie și să mă concentrez mai mult asupra locurilor prin care a trecut marele pictor.

Zundert, Olanda – locul în care a început călătoria

Călătoria lui Vincent van Gogh în căutarea destinului său a început în 1853, Zundert, un sătuc din regiunea Brabant, unde tatăl său era paroh.

Casa de lemn a parohului din Zundert, în care venise pe lume Vincent, se înălța în piață și avea în spate o grădină cu salcâmi, tăiată de câteva poteci ce despărțeau straturile de flori întreținute cu grijă. Biserica, o clădire mică de lemn, se găsea chiar în fundul grădinii, ascunsă printre pomi. Zidurile laterale aveau câte două ferestruici gotice, din sticlă obișnuită, iar înăuntru, pe podeaua de lemn, se înșirau vreo douăsprezece bănci tari și câteva tipsii pentru jar, prinse în pardoseală, ca să se încălzească enoriașii. era un lăcaș de închinăciune simplu și auster, pătruns de spiritul lui Calvin și al reformei lui.

Continuă lectura →

Gândurile trândave ale unui pierde-vară de Jerome K. Jerome – kit de lectură

~ Dorina Danila ~ Scrie un comentariu

Gândurile trândave ale unui pierde-vară este un titlu care face din cartea care-l poartă lectura perfectă pentru zilele lungi de vară. Acelea în care fiecare dintre noi ne visăm leneși, tolăniți la umbră, cu un pahar de ceva răcoritor la îndemână și cu carte care să nu ne stimuleze prea tare intelectual. Acele zile cunoscute astăzi, când limba română pare să nu ne mai ajungă, ca lazy days.

Deocamdată n-am citit cartea, sper să reușesc să-i fac loc printre lecturile din maratonul cu afine pentru luna iulie. Continuă lectura →

Maraton cu afine

~ Dorina Danila ~ 2 comentarii

De obicei, nu particip la aşa-numitele maratoane de lectură, cel puţin din două motive  In primul rând, citesc în ritmul meu propriu şi nu-mi place să fac asta sub presiunea timpului. In al doilea rând, prefer să am libertatea de a alege ce să citesc, fără să fiu limitată de vreo listă, cu atât mai puţin de una kilometrică.

Zilele trecute, am dat însă, într-un grup de Facebook pe care-l mai vizitez, din când în când, de un maraton de iulie, care mi s-a părut chiar simpatic, aşa că am zis să-l încerc. I-am spus maratonul afinelor, fiindcă e inspirat dintr-o rețetă de smoothie de afine, și iată ce ne propune:

1. O carte cu coperta mov ca afinele (eu zic că merge și albastru închis, de la blueberry)
2. O carte cu coperta albă ca laptele
3. O carte cu o poveste de dragoste, dulce ca mierea
4. O carte de minim 500 de pagini (să respectăm cantitățile din poză 😄)
5. O carte cu un subiect nu tocmai plăcut – dramă, ficțiune istorică sau orice altceva considerați că se încadrează.
Iată alegerile mele (le voi adăuga pe fiecare, atunci când le vine rândul la citit):

4. O carte de minim 500 de pagini: Bucuria vieții de Irving Stone

„Romanul Bucuria vieții reia șaisprezece ani din viața lui Vincent Van Gogh, de când acesta era funcționar la Galeriile Goupil din Londra, până la sinuciderea sa, la 37 de ani. Urmărind peregrinările personajului principal, Irving Stone surprinde deopotrivă duritatea vieții minerilor din Borinage, entuziasmul și frământările grupului de pictori din care fac parte Gauguin, Toulouse-Lautrec, Cezanne, Seurat, Rousseau, dar și tablouri provinciale din Olanda, Belgia și Franța. Povestea artistului olandez lipsit de noroc în dragoste, care-și caută calea împlinirii, rătăcind ani buni înainte de a se dedica picturii, este în egală măsură un pasionant roman al prieteniei, al renunțării și al luptei cu sine.” (© Elefant)
Vă tentează maratonul cu afine? Dacă da, ce alegeri ați făcut? Secțiunea de comentarii vă stă la dispoziție, ca de obicei :).

Marketing şi politică

~ Dorina Danila ~ Scrie un comentariu

Câteva mari companii au luat, în ultima perioadă, decizia de a întrerupe publicitatea pe reţelele de socializare, Facebook, Instagram şi Twitter, pentru a se alinia noii corectitudini politice. Unii o denumesc luptă contra rasismului, deşi pare uneori, prin formele pe care îmbracă, tot un soi de rasism, îndreptat, de data asta, împotriva caucazienilor (cuvântul alb fiind indezirabil, mai nou, chiar pe cale de a fi prohibit). Continuă lectura →

Amețitor ca vinul de Nora Roberts – kit de lectură

~ Dorina Danila ~ 4 comentarii

Aș fi putut, probabil, să-i spun book box, fiindcă am observat că e la modă chestia asta. După ce m-am gândit mai bine, am optat pentru kit de lectură, adică o trusă/un echipament/un ansamblu de lucruri care să te introducă mai bine în atmosfera cărții. Fiindcă orice carte se citește mai bine dacă-i simți atmosfera. Poate că o să devină o rubrică, asta cu kitul de lectură, rămâne de văzut. Deocamdată, vă prezint kitul pe care l-am imaginat pentru romanul Amețitor ca vinul de Nora Roberts. Continuă lectura →

Calendar: 25 iunie

~ Dorina Danila ~ Scrie un comentariu

1533 – A murit Mary Tudor, fiică, soră, soție de rege și bunică de regină. A fost al cincilea copil al regelui Angliei Henry al VII-lea și al reginei Elisabeth de York, sora lui Henry al VIII-lea și soția regelui Franței, Ludovic al XII-lea. După moartea acestuia, s-a căsătorit cu Charles Brandon, duce de Suffolk, unul dintre apropiații lui Henry al VIII-lea. Cu toate acestea, inițial, regele nu a aprbat căsătoria celor doi, aceasta fiind celebrată în secret. Până la urmă, Henry și-a iertat sora, nu înainte de a percepe o sumă consistentă de la cei doi îndrăgostiți. Mary Tudor și Charles Brandon au avut patru copii, printre care s-a numărat Lady Frances Brandon, care a devenit mama celei care a rămas în istorie ca Regina celor 9 zile, Lady Jane Grey. Continuă lectura →

Pastila de vorbă: a plânge cu LACRIMI DE CROCODIL

~ Dorina Danila ~ Scrie un comentariu

A plânge cu lacrimi de crocodil înseamnă a plânge cu lacrimi prefăcute, a plânge făţarnic sau ipocrit. Expresia este folosită în mod greşit cu înţelesul de a plânge amar, cu lacrimi mari şi grele (probabil din cauza dimensiunilor şi ferocităţii crocodilului, unii cred că şi lacrimile lui trebuie să fie pe măsură).

Cum de a ajuns crocodilul protagonistul acestei expresii? De ce nu zicem a plânge cu lacrimi de tigru sau de lup, de exemplu? Continuă lectura →

MĂNUȘILE – instrumente de comunicare nonverbală

~ Dorina Danila ~ Scrie un comentariu

Azi privim mănușile mai mult pentru rolul lor de protecție (ne apără mâinile de frig, de viruși și de bacterii, de obiecte înțepătoare sau tăioase) sau pentru cel estetic. Chiar dacă germanii le denumesc Handschuh (pantof de mână), importanța pe care oamenii o dau mănușilor pare mult mai mică decât cea acordată pantofilor.

Dar, lucrurile nu au stat întotdeauna așa. De-a lungul timpului, mănușile aveau și un important rol comunicațional. Continuă lectura →

MÂINILE – instrumente de comunicare nonverbală

~ Dorina Danila ~ Scrie un comentariu

Din cele mai vechi timpuri, oamenii şi-au folosit mâinile nu doar pentru realizarea unor operaţiuni din viaţa cotidiană, ci şi pentru a transmite, cu ajutorul lor, diverse mesaje. De la gesturile pe care le facem şi până la aspectul lor, mâinile sunt importante instrumente cu ajutorul cărora comunicăm.

Mâinile – model pentru arta preistorică

Modelele de mâini pictate descoperite în Franţa, Spania, Africa, Argentina, Australia sau Borneo (unele vechi de 40000 de ani) arată că acestea erau o formă vizuală obişnuită de artă preistorică.

In afară de semnificaţia lor posibil ritualică, modelele de mâini din picturile rupestre reprezintă una dintre cele mai vechi dovezi ale muncii în echipă, fiind, multe dintre ele, imposibil de realizat de o singură persoană. Continuă lectura →