Poveștile turnurilor cu ceas

Berna, Elveția

Turnul cu ceas (Zytglogge) din centrul orașului vechi este, împreună cu ursul, simbolul capitalei Elveției și locul de întâlnire al loaclnicilor și turiștilor.

A fost construit, în mare parte din lemn, la poarta de vest a orașului (1218-1220). După ce zidurile orașului au fost mutate spre vest, turnul a fost abandonat o perioadă, iar apoi transformat în închisoare. A fost distrus într-un incendiu în 1405 și a fost reconstruit din piatră. I-a fost montat un ceas. dar acesta s-a defectat la scurtă vreme și a rămas așa mai mult de un secol. În 1530, a fost reparat și i s-a instalat un mecanism complicat. De atunci a fost refăcut de multe ori, dar ceasul a funcționat fără întrerupere. Aspectul actual este influențat de stilul baroc, datând din 1770-1771.

Ceasul este decorat cu figurine care încep să se milte cu patru minute înainte de ora fixă: un cocoș, câțiva urși, un bufon care dansează, Chronos cu clepsidra sa.

Din vârful turnului, poate fi admirată splendida panoramă a orașului Berna.

Verona, Italia

Torre Dei Lamberti, cel mai înalt turn din Verona, cu excepția celor de telefonie, a fost construit în secolul al XII-lea, în Piazza Delle Erbe. În secolul al XIV-lea a fost lovit de fulger, iar ceasul i-a fost adăugat în secolul al XVIII-lea. Are 84m și, din vârful lui, poți admira orașul îndrăgostiților.

Turnul cu ceas de la poarta Castelvecchio (1354-1376), este unul dintre cele șapte turnuri ale castelului din Verona.

Praga, Cehia

Ceasul astronomic din Praga (Pražský orloj) este un ceas astronomic medieval aflat în piața din Centrul Vechi al orașului Praga, pe zidul sudic al primăriei. A fost construit în 1410 și renovat în 1490, iar legenda spune că ceasornicarului care l-a renovat i s-au scos ochii ca să nu mai producă vreodată o asemenea capodoperă.

În fiecare zi, la oră fixă, ceasul oferă trecătorilor un adevărat spectacol: figurinele se mișcă deasupra cadranului superior, care indică ora și poziția soarelui și a lunii, iar cadranul inferior arată numele sfântului sărbătorit în ziua respectivă și semnele astrologice.

Ceasul este decorat, în partea superioară, cu patru figurine care reprezintă Vanitatea, Zgârcenia, Moartea și Invidia.

Sibiu, România

Turnul Sfatului (Hermannstädter Ratsturm) se află deasupra gangului care face trecerea dintre Piața Mare și Piața Mică din Sibiu.

Turnul a fost construit în secolul al XIII-lea, deasupra porții de intrare în cea de-a doua centură de fortificații a orașului. Turnul a fost refăcut de mai multe ori, iar din construcția inițială nu se mai păstrează decât nucleul ridicat până la nivelul primului etaj. Pe o placă de piatră poate fi citită următoarea inscripție: „HAEC TVRRIS TOTALITER PRAEPARATA EST A.D. 1588 DIES 3 AVGVS.”, adică: „Acest turn este pregătit în totalitate în ziua de 3 august a Anului Domnului 1588.”

„Crima mumiei” de Christian Jacq

Despre autor:

Christian Jacq (n. 1947, Paris) este unul dintre cei mai populari autori francezi contemporani. Scrie cărți de specialitate, romane istorice și polițiste.

Este un egiptolog pasionat, a studiat Egiptologia și Arheologia la Sorbona – a făcut chiar un doctorat în studii egiptene – și a scris mai multe cărți despre Egiptul Antic, printre care seria de cinci volume dedicate faraonului Ramses al II-lea. Împreună cu soția sa a fondat Institutul Ramses.

A publicat primul roman în 1987. Cărțile sale su fost traduse în 28 de limbi și s-au vândut în milioane de exemplare.

Despre carte:

Se iau:

  • un egiptolog celebru de la British Museum, Sir John Arthur Mortimer
  • fiul săi, Philipp Mortimer, care-și face veacul prin cartierele rău famate ale Londrei
  • asistentul egiptologului, dornic de afirmare profesională și îndrăgostit de soția tânără și frumoasă a șefului său
  • o menajeră care nu e ce pare a fi
  • un bătrân care pictează nuduri într-un hotel insalubru
  • o bandă de hoți de obiecte de artă
  • cadavrul soției egiptologului, Frances Mortimer
  • o mumie prăbușită peste cadavru, suspectul principal de crimă.

Continuă lectura

Bine ai venit, primăvară!

În ziua echinocțiului de primăvară, ce poate fi mai frumos decât să vezi cum înflorește natura în jurul tău. După o iarnă grea, lungă și un început de primăvară capricios, în sfârșit, culorile primăverii își fac loc în viața noastră. Astăzi, ziua și noaptea sunt în echilibru, iar de mâine, ziua se mărește treptat și natura se trezește la viață. Și ce poate fi mai frumos decât o explozie de culori care să ne facă ziua mai frumoasă?

O primăvară frumoasă tuturor!

„Catherine-Paris” de Martha Bibescu

Despre autoare:

Martha Bibescu (1889-1973) a fost o scriitoare și politiciană româno-franceză. A scris, în perioada Belle Époque, romane, poezii și cărți de memorii.

S-a născut în București în familia Lahovari, descendentă, prin mama ei, dintr-o altă familie boierească, Mavrocordat. Se spune că a fost logodită în secret cu prințul noștenitor Ferdinand și s-a căsătorit, la 17 ani, cu prințul George Valentin Bibescu, dintr-o prestigioasă familie aristocratică românească..

Prima ei carte, „Les Huit Paradis”, a apărut în 1908, iar „Catherine-Paris” în 1927.

Despre carte:

Produs publicat în 2013 de Polirom
Colecția BIBLIOTECA POLIROM. Esențial
Format: 130×200
Tip copertă: Broșată
Număr pagini: 224
ISBN: 978-973-46-3784-3

Am început să citesc Catherine-Paris” cu mari așteptări. Asta pentru că până acum citisem mult despre Martha Bibescu, dar e prima carte a scriitoarei pe care am citit-o. Și o să spun de la bun început că romanul primit de la targulcartii.ro nu m-a dezamăgit, ba aș spune că mi-a întrecut așteptările. Cred că eram pregătită pentru un text greoi, dificil de parcurs, dar am descoperit o scriitură plăcută, pe care poți s-o citești oriunde și oricând. Continuă lectura

Jurnalul unui elev: O seară în care am învățat niște chestii tari

De-o săptămână avem musafiri din Străinezia, elevi de la o școală pe care am vizitat-o în toamnă. Nu numai școala, și pe colegii noștri. Am petrecut câteva zile acasă la ei și acum a fost rândul lor să ne viziteze.

I-am distrat și noi cum am putut. Ne-au târât profele noastre să ne/le (nu prea mă pot hotărî cui) arate Timișoara, ca și cum nu aveam altceva mai bun de făcut. Mai erau și surde pe deasupra. Chiar dacă le spuneam din cinci în cinci secunde „mă plictisesc”, „mi-e foame”, „mi-e sete”, ele nu ne auzeam. Dă-i înainte cu tupeu: Catedrala, Opera, Piața Unirii, bla bla bla. Sau te pomenești că și-au activat modulul Ignore? Ar fi capabile de asta. Bine că s-a inventat mall-ul și am ajuns, în sfârșit, acolo. Continuă lectura

Cum luptă Dexonline cu elevii care copiază

Na, c-am trăim s-o auzim și pe asta! Cei de la Dexonline au schimbat, pentru o vreme, definițiile unor cuvinte din dicționar cu unele eronate. Observând o creștere a căutărilor pentru cuvintele pretutindeni/pretutindenea și a zări/zărit,  în intervalul orar în care se desfășura simularea examenelor naționale, au tras concluzia că de vină pentru asta sunt neapărat elevii, care ar fi încercat „să se inspire” cu ajutorul telefonului mobil. Cum au ajuns la concluzia că elevii au făcut accesările respective, numai zeii Internetului și ai Dexonline-ului ar putea să ne spună. Sau poate au vreo dovadă, pe care s-ar cuveni s-o facă publică. #numazic

Așa că, sătui de toți trișorii și plagiatorii din țara asta, au decis să-i pedepsească. Și laolaltă cu ei, pe toți cei care ar fi avut nefericita idee să caute cuvintele cu pricina pe Dexonline. Plus cuvântul felonie, care a căzut și el victimă vajnicilor apărători ai corectitudinii. Probabil credeau că, de plictiseală, elevii s-au apucat să citească blogul domnului Pleșu. Acolo se pare că ar fi fost folosit cuvântul felonie, în ziua respectivă. Noroc că nu citesc blogul ăla, că aș fi căutat și eu cuvântul și dădeam, Doamne ferește, peste cine știe ce :)!

Să răspunzi la o pretinsă lipsă de etică cu altă lipsă de etică, fără echivoc, de data asta, mi se pare o lipsă totală de bun simț, ca s-o zic pe șleau. Să-i acuzi pe unii că trișează și s-o faci chiar tu, înlocuind definițiile înainte de a vedea subiectele, mi se pare culmea tupeului și a lipsei de respect față de cititorii tăi, alții decât pretinșii „plagiatori”. Cred că au întrecut chiar și aplicația cutremurătoare a lui Guran.

Nu-mi dau seama cum a ajuns ministrul educației la concluzia „că cei care au supervizat examenul respectiv nu şi-au făcut datoria”. Tare aș vrea să văd dovada că accesările respective s-au făcut de pe telefoane aflate în sălile de examen.

Și două sugestii:

  1. Ministerul Educației ar putea să renunțe la exercițiul ăsta inutil – cel puțin pentru elevii din a XI-a – și mare consumator de resurse materiale, umane și de timp, pe care elevii nu prea-l iau în serios. Noroc cu Dexonline, că rămânea altfel nebăagt în seamă.
  2. Domnu’ Pleșu, nu mai scrieți, domnle, pe blog, în ziua cu examenele, că derutați admin-ul de la Dexonline! Lăsați și dvs. pe-a doua zi, că n-o fi foc :)!

Povestea narcisei

Narcisa este o plantă perenă din familia Amaryllidacea, cu flori albe sau galbene, mai rar portocalii sau roz și cu un parfum puternic.

Originea numelui narcisei este uneori legată de Narcis, care, în mitologia vechilor greci, era un tânăr de care se îndrăgosteau fără succes toate nimfele.El a fost blestemat de Nemesis, zeița răzbunării, să se îndrăgostească de el însuși. Dorind să-și îmbrățișeze propria sa imagine din apă, Narcis s-a înecat, iar la moartea lui au apărut narcisele, flori cu capul în jos, asemenea lui Narcis.

Dar numele se pare că vine, de fapt de la mirosul amețitor, narcotic (narcao, în limba greacă înseamnă a ameți, a amorți) al unei specii de narcise care creștea în Grecia, cu mult înainte de povestea lui Narcis.

Continuă lectura

„Zulu” de Caryl Ferey

Despre autor:

Caryl Férey (n.1967) este romancier și scenarist francez. Scrie mai ales romane polițiste, dar și povestiri, piese de teatru radiofonic și scenarii pentru televiziune. Cărțile lui au fost traduse în peste zece limbi.

Și-a petrecut copilăria în Marea Britanie, până în 1974, când familia sa s-a mutat în Franța, în Montfort-sur-Meu. Îi place să călătorească, a vizitat Europa pe motocicletă, iar la 20 de ani, a făcut o călătorie în jurul lumii.

În 1994, a apărut primul său roman, „Avec un ange sur les yeux”. Romanul „Zulu”, publicat în 2008, i-a adus consacrarea internațională și zece premii literare.

Despre carte:

Produs publicat în 2016 de ALLFA
Format: 130X200
Tip copertă: Broșată/Cartonată
Număr pagini: 352
ISBN: 978-973-724-964-7

17190495_1642146689148041_4469615750342479260_n-min

Continuă lectura

Povestea zambilei

Zambila sau Hyacinth-ul este o plantă bulboasă din familia Asparagaceae, originară din estul Mării Mediterane, începând din sudul Turciei până în nordul Israelului.

Continuă lectura

Cum m-am apucat de citit?

Relaţia mea de dragoste cu cărţile e atât de veche, încât nici nu-mi aduc bine aminte cum a început :). N-am fost un copil precoce, aşa că nu s-a întâmplat înainte să merg la şcoală. Doamna învăţătoare a fost primul meu ghid în lumea minunată a cărţilor. Şi a fost foarte eficientă, aşa încât am devenit curioasă să citesc mereu altceva şi făceam asta chiar în timpul orelor. Noroc că aveam atenţie distributivă, aşa că nu prea mă prindea Doamna că mă ocup cu cărți de beletristică în loc de cărți de matematică :).

Cred că am început cu Creangă, pe care l-am însoţit în lumea minunată a copilăriei. Şi nu-mi amintesc să-mi produs dificultăţi arhaismele sau regionalismele, cum aflu că se întâmplă azi. Ba chiar mi se păreau că dau farmec amintirilor. Am mers cu Nică la scăldat, am cules cireşe, parcă am dat şi pe la şcoală. Sau am încercat să chiulim?

În scurtă veme, m-am alăturat „cireşarilor” în aventurile lor prin peşteri şi muzee. Şi cât mi-a mai plăcut cartea aia! Cu drag mi-aduc aminte că Ursu a fost primul personaj literar masculin la care am visat cu ochii deschişi.

Lumea largă mă aştepta s-o explorez, aşa că am pornit într-o lungă călătorie (cam două volume) în căutarea căpitanului Grant, împreună cu copiii lui şi avându-l ca ghid pe Jules Verne, fireşte.

Locul lui Ursu – încă mai visam la el – a fost ocupat de D’Artagnan şi de ceilalţi muşchetari. Ce aventuri am mai trăit pe străzile Parisului şi la curtea regală!

Următorul pe listă a fost Winnetou. Parcă îmi aduc şi acum aminte cum trosnea focul indian de tabără, cum goneau caii în galop sau cum îşi spiona Winnetou duşmanii.

Au urmat apoi alte şi alte cărţi noi care mi-au acaparat atenţia. Cred de la cărţi mi se trage dorul ăsta de a pleca mereu să explorez lumea. Şi o fac ori de câte ori am ocazia. Şi dacă nu pot pleca, am întotdeauna o variantă la îndemână: o carte care să-mi dea măcar senzaţia unei călătorii minunate în alte locuri şi chiar în alte vremuri.

Articol ce răspunde provocării Libris, cu ocazia ediției a XIV a Târgului Internațional de Carte și Muzică Libris Brașov.