Copacii, în sine, sunt obiecte sacre. Gândiți-vă la mărul din Grădina Edenului, la Frasinul lumii, Yggdrasil, venerat în mitologia nordică și germanică, la Stejarul druidic. În filmul Avatar a lui James Cameron apare un copac al zeiței, iar în opera lui Tolkien enții, copacii ce vorbesc și merg, sunt tăiați brutal deSaruman și de Orci, dușmani ai pădurii sacre.
Zile de Crăciun – Jeanette Winterson
Obiceiul împodobirii bradului de Crăciun, așa cum îl cunoaștem astăzi, își are originea în Germania, tocmai în secolul al XVI-lea, după unii chiar cu un secol mai devreme. La început, brazii erau decorați cu podoabe comestibile (nuci și mere) și, eventual, cu trandafiri din hârtie colorată. Lumânările au fost așezate în brad în secolul al XVIII-lea, fiind înlocuite mai apoi de luminițele de Crăciun care funcționau cu ajutorul curentului electric.
Există însă diverse teorii privind originea reală a acestui obicei. Utilizarea arborilor veșnic verzi pentru coroane sau jerbe care simbolizau viața veșnică era un obicei al vechilor egipteni, chinezi și evrei. A fost frecventă în rândul europenilor păgâni și a supraviețuit convertirii lor la creștinism. Popoarele din nordul Europei își decorau casele și hambarele, de Anul Nou, cu plante veșnic verzi, pentru a-l speria pe diavol, iar în timpul Crăciunului amenajau un copac pentru păsări.
În reprezentațiile medievale, puse în scenă în 24 Decembrie, în unele culturi, copacul era identificat cu Copacul Paradisului. În aceste piese, el era decorat cu mere, reprezentând fructul interzis și cu napolitane, ca simbol al Euharistiei și răscumpărării. Mai târziu, Copacul Paradisului a pătruns în casele oamenilor, iar merele au fost înlocuite cu bile roșii strălucitoare.
Obiceiul decorării bradului de Crăciun a devenit foarte popular în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Este deja de notorietate faptul că prințul Albert, soțul de origine germană al reginei Victoria, a adus la obiceiul împodobirii bradului de Crăciun. Se pare că cei doi au fost primele celebrități care au pozat în fața bradului lor de Crăciun, la castelul Windsor, în 1848. E drept că n-a fost o fotografie, ci doar un desen, care a apărut în Illustrated London News.
Primii pomi de Crăciun vânduți în Statele Unite au fost aduși în New York în 1851, în ciuda opoziției puritanilor din Massachusetts, care dezaprobau acest obicei considerat păgân.
La începutul secolului al XX-lea, brazii de Crăciun și-au făcut apariția în diverse locuri publice, mai ales în piețele din marile orașe, în jurul lor organizându-se târguri de Crăciun.
Astăzi, există o mare varietate de decorațiuni pentru brad, unele având doar o valoare estetică, altele și cu una simbolică: ghirlande, acadele, globuri, jucării, luminițe, etc. În vârful bradului este așezat un înger, ca reprezentare a îngerului Gabriel sau o stea, simbolizând steaua de la Bethleem.
