Imaginea zilei #10

O nouă adresă în orașul lui Gheorghe, la km 0.

Arad

„Ultimul vis al Cleopatrei” de Christian Jacq

Despre autor: 

Christian Jacq este scriitor și egiptolog francez, unul dintre cei mai citiți autori francezi contemporani. Poți citi mai multe despre Christian Jacq aici.

Despre carte:

Produs publicat în 2016 de ALLFA
Format: 130×200
Tip copertă: Broșată
Număr pagini: 336
ISBN: 978-973-724-902-9

Îmi place să citesc romane istorice, așa că m-am bucurat când am primit de la Editura All Ultimul vis al Cleopatrei, chiar dacă știu foarte bine povestea celei mai celebre regine a Egiptului (dar cine n-o cunoaște?). Nu împărtășesc opinia celor care zic că nu au nimic nou de aflat dintr-o carte care ar un subiect pe care-l cunosc deja. Întotdeauna e ceva nou; un alt punct de vedere, detalii noi sau, pur și simplu, o scriitură agreabilă. Dacă aș gândi așa, n-aș mai citi nici cărți despre Mata Hari, Nefertiti sau Henric al VIII-lea, ale căror povești le știu prea bine.

Cleopatra Continuă lectura

Florile de luni #18

Azi e despre flori roșii: azalee și mușcate.

Iți dorești o vacanță de vis? Iată 3 pași ESENȚIALI în planificarea unei escapade!

Sezonul estival se apropie cu pași repezi de final, așa că ar trebui să profiți de ocazie pentru a planifica o ultimă vacanță de vară. Pentru că organizarea acestui concediu va avea loc într-un timp destul de scurt, trebuie, neapărat, să fii foarte atentă la anumite lucruri, care pot face din această escapadă o vacanță de vis. De asemenea, având în vedere că această vacanță este una relativ spontană, trebuie să ai și mai multă grijă la detaliile care ți-ar putea ruina concediul.

Dacă îți dorești o vacanță spontană la sfârșitul acestei veri, citește acest articol pentru a afla care sunt cei mai importanți pași de care trebuie să ții cont în planificarea ei.

bagaj
Sursa foto: ABCnews

Continuă lectura

„Parfumul iubirii” de Nora Roberts

Despre autoare:

Nora Roberts (n. Eleanor Marie Robertson, 1950) este o autoare americană de mare succes. Ambii ei părinți au avut origini irlandeze și erau cititori pasionați, așa încât cărțile ocupau un loc important în casa lor. S-a căsătorit prima dată la 18 ani, imediat după terminarea liceului, în ciuda opoziției părinților săi. Al doilea soț al Norei Roberts are o personalitate interesantă: este tâmplar, fotograf, videograf, dar are și o librărie, de care se ocupă personal.

A început să scrie în 1979, în timp ce stătea acasă și avea grijă de cei doi băieți din prima căsătorie. Este autoarea a peste 200 de romane, semnate Nora Roberts, J. D. Robb sau Jill March. A mai folosit și pseudonimul Sarah Hardesty, pentru unele articole din presa americană.

Cărțile ei au fost publicate în peste 35 de țări, vândute în peste 400 de milioane de exemplare – de 30 de ani, în fiecare minut se vând 27 de cărți ale Norei Roberts. Wow! Ăsta da palmares!

Despre carte:

Produs publicat în 2011 de Lira
Format: 107×177
Tip copertă: Broșată
Număr pagini: 336
ISBN: 978-606-600-272-1

parfumul-iubirii

Continuă lectura

10 lucruri pe care nu le-am făcut încă

Am tot citit în ultimele zile pe bloguri articole pe tema asta și mi s-a părut interesantă ideea, așa că am încercat să fac și eu o listă cu lucruri pe care nu le-am făcut încă. Multe n-am făcut încă, dar mă gândeam la lucruri realiste, nu la extravaganțe gen „N-am băut ceaiul cu regina Elisabeta a II-a”.

dos-and-donts

Uite cam cum arată lista mea:

1. N-am făcut sarmale 

Niciodată, nici măcar odată n-am împachetat sarmale. Sunt norocoasă, are mama mea grijă de asta.

2. Nu m-am uitat la GoT

Nici măcar 5 minute, deși sunt înconjurată de fani. Tot ce știu despre cel mai cel serial e reclama aia cu ciobanul Ghiță și ghemotronul. Am scris și un articol parcă, despre ce personaj din GoT cred că aș fi. Habar n-aveam de personaje, așa că i-am întrebat pe alții ce personaj aș fi eu.

3. N-am fumat niciodată

Nici măcar în liceu sau în studenție :). N-am ]nțeles niciodată care e faza cu fumatul, de ce ai vrea să faci asta?

4. N-am fost la Londra

Îmi doresc să-i fac o vizită reginei încă de când eram în clasa a V-a, dar n-a fost să fie. Încă.

5. N-am citit „Fluturi” de Irina Binder

Deși unde mă-ntorc, unde mă-nvârt dau de cartea asta, mai bine zis de păreri despre ea, niciodată n-am simțit vreo fărâmă demotivație să pun mâna pe ea și să văd care-i treaba, de a ajuns la un moment dat cea mai vândută carte de pe Elefant.

6. N-am mâncat sushi

Nu știu de ce, dar cumva felul ăsta de mâncare nu mă ispitește deloc și, mai mult decât atât, nu-mi inspiră încredere. Știu, japonezii au un stil de viață sănătos și sunt longevivi, dar cum eu nu m-am născut japoneză …

7. N-am dormit pe o ambarcațiune

Am fost în croaziere pe Dunăre și în Marea Egee, dar s-a întâmplat ziua, nu am stat pe vas și noaptea. Dar, privind vasele de croazieră de pe râul Douro sau bărcuțele acostate în portul Limenas, mă gândeam că tare aș vrea să dorm măcar o noapte legănată de valuri.

Creta

8. N-am citit nicio carte în format electronic

Mi-am tot propus asta, dar de fiecare dată am renunțat și m-am întors la cărțile mele clasice. Probabil că sunt mai conservatoare, din punctul ăsta de vedere, dar o carte frumoasă nu poate fi înlocuită cu un Kindle.

9. N-am înotat la Băile Gellert din Budapesta

Asta îmi propun să fac cu ocazia pensionării. Demult mi-am propus să sărbătoresc pensionarea la hotelul Gellert. Și cum mai este ceva până atunci …

10.  N-am petrecut revelionul la mare

Iubesc marea tare mult, dar n-am apucat s-o văd (încă) la cumpăna dintre ani. În studenție, am fost la Mamaia în februarie, în sesiune, împreună cu colega mea de cameră de la căminul studențesc. A fost o experiență interesantă, dar tare friguroasă. Revelionul la malul mării, undeva la căldură, e cu totul altceva :).

Unele dintre „activitățile” astea vor rămâne mereu pe lista de lucruri nefăcute (fumatul), pe altele le voi face, de voie (baie la Gellert) sau de nevoie (sarmale).

Lista ta cum arată? Răspunzi la provocare?

Florile de luni #17

Flori cretane

„Cartea clanului din Baltimore” de Joel Dicker

Despre autor:

Joël Dicker (n. 1985, Geneva) este un scriitor elvețian, despre care  poți citi mai multe aici.

Despre carte:

Produs publicat în 2016 de Trei
Format: 130×200
Tip copertă: Broșată
Număr pagini: 488
ISBN: 978-606-719-760-0

Cred că toți fanii lui Dicker au așteptat cu nerăbdare să citească al doilea său roman, Cartea clanului din Baltimore. Ce mai nedumerit dar recunosc că m-a și amuzat este că unii, se pare că nu puțini la număr s-au grăbit să „dea cu ea de pământ”, spunând că e o carte mediocră și că nu se ridică, în niciun caz, la nivelul primului roman, Adevărul despre cazul Harry Quebert.

cartea-clanului-din-baltimore

Din punctul meu de vedere, cele două cărți au destul de multe în comun: alternanța între mai multe repere temporale, ritm alert, enigme anunțate încă de la începutul cărții, ca să nu mai vorbim de personajul principal și naratorul cărții, scriitorul Marcus Goldman.

Cartea clanului din Baltimore este o saga de familie, care prezintă povestea unei familii americane în care cei doi frați Goldman, Nathan și Saul, pornesc în viață pe drumuri diferite și își întemeiază propriile familii. Familia lui Nathan aparține clasei mijlocii și trăiește într-o locuință modestă în Montclair, New Jersey. Saul se realizează financiar, devine un avocat celebru și locuiește, împreună cu familia sa, într-o casă luxoasă din Baltimore. Mi s-a părut amuzant că cele două ramuri ale familiei Goldman împrumutaseră numele localității lor, așadar li se spunea Montclairii și Baltimorii.

Fiecare dintre cele două familii au câte un fiu, Montclairii pe Marcus, iat Baltimorii pe Hillel, născuți la câteva luni distanță. În familia Baltimorilor apare însă un alt băiat, Woody, pe care Saul și Anita practic îl adoptă și care crește împreună cu Hillel, un băiat inteligent, dar firav, pe care îl proteja de câte ori era nevoie.

Marcus este fascinat de viața pe care o duc Baltimorii și își petrece mult timp împreună cu verii săi în Baltimore sau la casele de vacanță ale acestora din Florida sau din Hamptons. Cei trei își ziceau Banda Goldmanilor și trăiau o copilărie și, mai apoi, o adolescență fericită, fără să bănuiască Drama care avea să se întâmple. Drama cu D, fiindcă așa este anunțată ea de către narator, încă de la începutul romanului și de mai multe ori pe parcurs până avea să se întâmple. De fapt este anunțată de atât de multe ori încât, la un moment dat, îmi spuneam „Hai odată cu Drama aia, că nu mai am răbdare!”.

De fapt, n-a fost o singură dramă, ci mai multe, moartea unui adolescent, un accident mortal, o crimă și două sinucideri.

Cei trei membri ai Bandei Goldmanilor sunt foarte atașati unul de celălalt, doar că această „complicitate” a lor avea să se dovedească, până la urmă, efemeră. Băieții au crescut, orgoliile odată cu ei, iar invidia avea să ia locul atașamentului unul față de celălalt. Iubirea pentru aceeași fată, Alexandra Neville, avea să contribuie și ea la distrugerea eșafodajului pe care părea să fie clădită prietenia lor. Apropo de Alexandra Neville, oricât am încercat, n-am reușit s-o înțeleg

Romanul începe promițător, cu un îndemn din partea naratorului „Dacă vă pică în mână această carte, vă rog, citiți-o” și cu anunțarea Dramei care urma să se petreacă. Totuși prima jumătate decurge destul de lent, cu multe vacanțe și week-end-uri ale celor trei băieți, care devin repetitive și, astfel puțin obositoare. Situația se schimbă în partea a doua, când evenimentele se precipită, ca și când autorul și-ar fi dat seama brusc că mai sunt multe de spus și ar fi cazul să apese puțin pe accelerație :).

O scenă amuzantă într-un roman dramatic

Am râs mult când am citit scena în care Hillel îl descoperă pe directorul liceului în care învăța într-o ipostază compromițătoare cu profesoară dar mai ales de felul în care directorul încearcă să-i explice elevului Hillel cum se face că, deși își iubeste mult soția, simte nevoia să joace „jocul cu bătaia la fund” cu doamna Chariot în redacția ziarului școlii. Dialogul celor doi este savuros.

Plusuri

  • un roman bine scris, într-un limbaj accesibil oricărui cititor
  • foarte bine surprinse și redate trăirile celor trei adolescenți, în toată complexitatea lor: prietenie, dragoste, orgolii nemăsurate, ambiție, invidie, pasiune
  • ritmul alert al acțiunii, care te ține cu sufletul la gură, ami ales în partea a doua a romanului.

Minusuri

  • alternarea, uneori prea abruptă, a planurilor temporale
  • tărăgănarea din prima parte, care a dus la lungirea inutilă a cărții – câteva zeci de pagini puteau lipsi fără probleme.

Recomandări

  • celor cărora le place să citească o saga de familie
  • cei care apreciază filmele americane de acțiune – citind cartea îți poți imagina ușor că te uiți la un film
  • adolescenților și celor pasionați de literatura young-adult
  • fanilor lui Joel Dicker, un scriitor despre care sunt sigură că mai are multe de spus scris.

Cartea poate fi comandată AICI.

Lectură plăcută!

Creta – insula cea mare

Numele insulei Creta, a apărut prima dată în textele civilizației miceniene, iar mai apoi, în Odiseea lui Homer, etimologia sa fiind deocamdată necunoscută, existând doar unele supoziții. Grecii îi mai spun Megalónisos, adică insula cea mare, fiind cea mai mare insulă grecească, a cincea din Mediterană și a optzecișiopta din lume. Apropo, megalo e unul dintre primele cuvinte pe care le învață un turist român ajuns prin Grecia. Bine, îl învață în legătură cu berea, megalo Mythos :)!

Revenind la lucruri serioase, Creta este una dintre cele mai frumoase insule grecești și, prin urmare, una dintre cele mai căutate de turiști. În vacanța mea cretană, am fost uimită să văd câte avioane aterizau zilnic pe aeroprortul din Heraklion, aflat la vreo 20 km de locul unde ne aflam noi. Continuă lectura

Florile de luni #16