Neaşteptat de mult mi-a plăcut cartea asta, apărută la Editura Tritonic. Nu eram deloc sigură că va fi pe gustul meu atunci când mă uitam la copertă. Ce m-a făcut s-o citesc a fost îndemnul de pe prima copertă „Poftă bună și păzește-ți spatele”, o excelentă găselniță (la modul pozitiv vorbind) de marketing.

Al Punto are toate ingredientele pentru un roman poliţist ca la carte: o scriitură bună, un chef român ucis cu bestialitate într-un restaurant din Spania, mafie moldovenească, trădare, spălare de bani şi … câteva sugestii gastronomice care sună tare bine. Intru în bucătărie să le testez. Până atunci, comandaţi cartea şi n-o să vă pară rău!
Câteva sugestii gastronomice
Pesto de pătrunjel
„Acolo mai simțisem aroma leușteanului amestecată într-un pesto de pătrunjel cu textura fisticului ce înlocuia mugurii de pin din rețeta tradițională.”
Paste
„- Atunci tagliatelle cu pesto și somon să fie. Cu o salată de anghinare și fenicul lângă o să fie un prânz ușor și de făcut și de digerat, a zâmbit el.”
O cină ușoară
„El a optat pentru un risotto iar domnișoara o salată cu baby spinach, valeriană, struguri și nuci.”
Bucătar versus chef
„Pentru Ramon nu fusese niciodată prea clar de unde așa o mare diferență între cei doi termeni.Până la urmă și unul și altul găteau și puneau mâncarea în farfurie, aranjând-o frumos. Din punctul lui de vedere, dacă te duceai la un restaurant de nivel mediu, cu un bucătar decent aveai parte de o mâncare bună, băgai în tine pe săturate și plăteai 15 euro. Dacă te duceai într-un local cu stele Michelin te uitai în meniu ca mâța-n calendar, te făceai de rahat pentru că nu știai ce vin să alegi și aveai parte de o mâncare care nu era rea, dar venea în cantități echivalente cu greutatea și forma unei prline. Iar la final roscai s-o pui de un infarct când vedeai scris negru pe alb peste suta de euro.”