Piața Romanilor de Adrian Petru Stepan

Personaje și întâmplări

Foarte pe scurt, de la autor:

„De când mă mutasem în vechiul apartamnent al bunicii ajunsesem într-o altă lume, populată de personaje care mai de care mai ciudaate. De întâmplări, ce să mai spun: o femeie fatală care dispare în biserică, o tânără care îmi sperie iubita, un moș nazist care mă urmărește, un străin care caută să dezlege același mister ca mine, un client amenințător care face să tremure până și geamurile biroului … ce urma să se mai întâmple?”

Repere timișorene

Cartierul Fabric

„Și, nu mă întreba de ce, mie mi se pare că acest cartier, aproape un oraș, este misterios și plin de istorie ca una dintre metropolele Orientului, dar colorat ca orașele Americii de Sud ăn care poți întâlni oameni din toată lumea.”

Piața Romanilor

„Piața asta e desenată în așa fel încât să limpezească gândurile. E ordonată și solară, cu un simbol spiritual în centru.”

Biserica Millennium. Sursa foto: wikipedia

Biserica Millenium

Biserica Millennium, cu hramul Sfânta Maria, este cea mai mare biserică ro­ma­no-catolică din Timișoara. A fost construită pentru cinstirea a 1000 de ani de la creștinarea regelui Ștefan I al Ungariei, de aici numele de Millennium. A fost construită, în perioada 1896-1901, în stil neoromanic. Are o capacitate de 3000 de personae, fiind dotată cu o orgă Wegenstein.

„Biserica asta mă făcea să-mi imaginez o mănăstire fortificată medievală de la poalele munților.”

Sinagoga din Piața Romanilor

„Ocolisem prin fața sinagogii fiindcă nu o mai văzusem de ceva vreme și voiam să îi văd fațada decrepită din ale cărei crăpături se înălțau arbuști viguroși. Am urcat scările până în fața porților legate cu lanț și un lacăt mare. Înăuntru era întunericul perfect.”

Piața Traian

„… piața aceasta, care se voia copia celei a Libertății din cartierul austriac, fusese mereu forfotitoare. Doar în ultimii ani își mai pierduse din vigoare, iar magazinele din mușterii, dar, orișicât, rămânea centrul vieții de aici.”

Bastionul Terezia. Sursa foto: wikipedia

Bastionul Terezia

„Fortificația austriacă reconstruită, care înconjura din trei părți curtea în care fuma bibliotecara, absorbea zgomotele orașului. Deși eram în centrul metropolei, iar unul dintre bulevardele ei principale își deșerta mașinile pe sub porțile de cărămidă ale fortăreței, cincizeci de metri mai departe, mi se părea că ne găseam dincolode spațiu și timp.”

Iulius Mall

„… construcție imensă din beton, sticlă și frumoase materiale decorative, în care lumea se plimbă zâmbitoare, cheltuind pe haine și bucurându-se de mâncare bună, băuturi și sporovăială cu prieteni sau colegi.”

Apropo de mall, mă întreb dacă există cafeneaua de pe acoperiș unde avocatul a savurat un ceai african și o prăjitură exotică sau sunt doar rodul imaginației autorului? De verificat neapărat :).

Poate că un agent de turism întreprinzător ar putea organiza un tur al Timișoarei, bazat pe această carte, începând din cartierul fabric și terminând la Iulius Mall, la un ceai african și o prăjitură exotică. Sigur, e nevoie de multă documentare, dar cred că ar fi o exepriență interesantă.

De ce mi-a plăcut (mult) cartea asta?

  1. Pentru că te face să te îndrăgostești de Timișoara (dacă nu ai făcut-o deja).
  2. Pentru că are o intrigă care îți pune neuronii în mișcare.
  3. Pentru scriitura sa dinamică, ce nu te lasă să pui cartea jos, până n-o dai gata.
  4. Pentru că m-a făcut să-mi doresc să revăd locurile din Timișoara pe unde i-au purtat pașii pe personajele romanului. Cu siguranță, le voi revedea cu alți ochi.

De ce o recomand elevilor de liceu?

  1. Pentru că are o acțiune în prezent (deși ancorată în trecut) și sunt sigură că liceenii o pot înțelege mult mai bine.
  2. Pentru că nu are o lungime descurajantă pentru un cititor mai puțin antrenat (adică e destul de scurtă, 175 de pagini).
  3. Pentru că învață mult mai multe despre Timișoara decât dintr-un manual școlar.
  4. Pentru că e o lectură ușoară (o condiție foarte importantă pentru tinerii cititori, hai s-o recunoaștem!).

Concluzie

Piața Romanilor de Adrian Petru Stepan a fost pentru mine (care nu mă aflu într-o relație prea bună cu literatura română contemporană) o surpriză foarte plăcută. Multă vreme n-am să mai văd Timișoara, fără să-mi amintesc de întâmplările din cartea asta. Bine, recunosc că mi-ar fi plăcut un sfârșit mai … pământean, dar asta e altă poveste.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.