Calul moare de drum lung şi prostul de grija altuia

Vorba asta din bătrâni se potriveşte foarte bine multor români. Nu ştiu dacă o au şi alte popoare, dar noi, aicea, în România, avem o plăcere deosebită să ne intereseze ce fac alţii şi, evident, să-i criticăm cu o energie demnă de o cauză mai bună.

S-a întâmplat să văd pe stories pe Instagram o influenceriţă, mare vedetă la televiziune, supărată foc pe „moda imbecilă” de a merge prin păduri şi la munte cu „tenişei sau adidăşei” şi coborând, din cauza asta, pe fund sau chiar „pe pungă”. N-am înţeles ce o deranja pe doamna. La urma urmei, sunt tenişeii lor, adidăşeii lor şi chiar fundul lor. Care-i problema? Că nu toţi îşi permit bocanci de fiţe? De ce n-avem loc unii de alţii?

Îmi aduc aminte că am fost, în urmă cu vreo trei ani, în Amsterdam, unde locuia fata mea cea mică atunci. Şi s-a întâmplat ca, din motive de monturi, platfus, kilograme şi pantofi nepotriviţi, mi-am paradit picioarele şi-mi era greu să mă deplasez. Dar, cum n-am mers acolo ca să stau pe canapea, am cumpărat singura pereche de papuci pe care-i suportam (urâţi rău, după cum mi se păreau), am pus o pereche de şosete, ca să fie treaba ca lumea şi am plecat unde aveam treabă. Cu groază, trebuie să recunosc, că o să râdă lumea de mine.

N-a fost aşa, nimănui nu-i păsa cu ce se îmbracă sau se încalţă alţii, fiecare îşi vede de treaba lui şi gata. Nici gând să mă plimb prin Arad cu papucii ăia, sigur mi-aş atrage multe gânduri nu prea măgulitoare.

Şi, apropo de influencere, urmăresc şi câteva din străinătate şi nu le-am văzut niciodată debitând atâtea răutăţi ca pe ale noastre.

Ar fi chiar aşa de complicat să ne vedem fiecare de tenişii proprii şi să nu-i mai judecăm pe alţii?

6 gânduri despre „Calul moare de drum lung şi prostul de grija altuia

  1. Doamna Danila, v-am citit articolul si atunci cand a fost scris, dar am revenit si acum asupra lui. Doua observatii scurte am de facut:

    1. Cei care merg pe munte cu tenisi sunt de condamnat dintr-un singur motiv: isi vor rupe picioarele si vor chema salvamontul. Care va trebui sa se ocupe de oamenii echipati necorespunzator, care na, s-au dus pe munte cu ce aveau si ei. It’s not ok.

    2. Legat de vestimentatie si incaltari, mai ales incaltari, acum cativa ani radeam cu gura pana la urechi de incaltarile cu blana. Le pozam peste tot. Asa, mai pe ocolite, fara sa se prinda persoana in cauza. Niciodata nu dadeam figura omului, dar tot timpul pozam incaltarile imblanite. Shaming? Bullying? O fi fost, dar pe mine ma distrau maxim.

    Apropo, conform terminologiei actuale, Caragiale, care mergea cu trenul si observa comportamentul oamenilor, faceam shaming, nu? Daca ar fi gandit ca e treaba fiecaruia ce face, daca se gandea ca e treaba celor 3 doamne in varsta de ce-si duc copilasul cu trenul, nu am fi avut intreaga sa opera.

    Chiar asa, de politicieni avem voie sa radem de cum se imbraca si se incalta? 🙂

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.