Limbajul corporal al dragostei în Maitreyi de Mircea Eliade

N-am nicio îndoială că, dacă romanul Maitreyi n-ar fi fost scris de un român, fie el și trăitor în alte țări, povestea de dragoste dintre britanicul Allan și bengaleza Maitreyi ar fi fost una dintre marile povești de dragoste ale lumii. Chiar dacă n-a fost privită prea bine de unii dintre scriitorii și criticii literari români (erau bărbaţi, poate așa se explică) și în ciuda faptului că s-a spus că povestea n-a existat decât în imaginaţia lui Eliade, care ar fi scris-o într-o mansardă din București.

Reală sau imaginară, e una dintre cele mai frumoase povești de dragoste pe care le-am citit vreodată, care m-a cucerit încă de la început.

Britanicul Allan intră în poveste cu tot bagajul lui de prejudecăți rasiale specifice, dar, treptat, se lasă cucerit de aparenta inocenţă și puritate a tinerei bengali. Apropo de prejudecățile rasiale, mă mir că romanul Maitreyi nu a fost încă luat la ochi de „poliţia corectitudinii politice”.

„Mă întrebam, mai ales, dacă e stupidă ca toate celelalte fete sau dacă e, într-adevăr, simplă ca o primitivă, așa cum îmi închipuiam eu că sunt indienele.

M-a fascinat jocul seducţiei și apoi al dragostei împărtășite, descris atât de frumos în cuvinte încât am simţit nevoia uneori să recitesc paragrafe întregi.

Foarte interesant mi s-a părut că cei doi tineri se foloseau, mai ales, de limbajul nonverbal ca să-și împărtășească sentimentele. De înţeles, dacă ne gândim la barierele lingvistice și culturale dintre ei și la faptul că erau nevoiţi să se ascundă de ceilalţi locuitori ai casei.

„Cu mine nu vorbea niciodată când ne aflam mai mulţi laolaltă; iar dacă o întâlneam singură, nu îndrăzneam eu. Mi-era teamă să nu calc vreo regulă din acel necunoscut ceremonial al bunei purtări indiene.

O floare roșie de glicină în jurul căreia a înfășurat un fir de păr și pe care i-a aruncat-o lui Allan pe masă a fost primul mesaj de dragoste trimis de Maitreyi lui Allan. Greșit interpretat de acesta, care a azvârlit floarea pe fereastră.

În cultura bengali, un important element de comunicare părea să fie piciorul. De pildă, dacă loveai pe cineva, fără voie, cu piciorul, trebuia săte apleci și să îi atingi piciorul cu mâna dreaptă. Picioarele erau folosite și pentru a-ți manifesta dragostea pentru cineva (sau pentru a-l face gelos).

„Își desprinse, îmbujorându-se , piciorul din sari și-l apropie de Lilu. Se petrecu arunci ceva ciudat. Aveam impresia că asist la o scenă de dragoste dintre cele mai intime. Lilu strânse între gleznele ei pulpa de jos a Maitreyiei, tresărind și zâmbind ca descătușată dintr-un sărut. Erau adevărate mângâieri alunecările acelea leneșe pe pulpă, cu degetele strânse, călcâiul aplecat, și apoi strânsoarea, în care carnea se strivea caldă, tremurând. Sufeream cumplit, și de gelozie, și de revoltă, împotriva dragostei acesteia absurde, între carnea a două femei.”

Îmbrățișarea picioarelor pe sub masă a devenit un act de complicitate a celor doi îndrăgostiți și una dintre bucuriile lor zilnice. Dacă ar fi încercat să o atingă cu mâna și nu cu piciorul, Allan credea că Maitreyi ar fi putut interpreta gestul ca un „act de dezgustătoare lubricitate”. Chiar prima lor atingere senzuală a fost mângâierea picioarelor ăi a durat cam două ore.

„Mi-am ridicat fără voie piciorul sus pe pulpe, până aproape de încheietura aceea a genunchiului, pe care o presimțeam halucinant de dulce, de fierbinte, pe care o ghiceam brună și virgină, căci, fără îndoială, niciun trup omenesc nu se înălțase atât de departe în carnea ei.”

Maitreyi se dovedește, spre surprinderea lui Allan, pricepută și curajoasă în jocul corporal al dragostei.

„Când am surprins-o mângâindu-mă, nu-mi venea să cred că fusese fecioară cu o noapte înainte. Aveam impresia că nu o mai stingherește nimic, deși nu avusese un singur gest impudic sau de inconștient exhibiționism. Se regăsise pe sine în îmbrățișarea noastră, regăsise jocul și-l împlinea dăruindu-mi-se toată, fără nicio restricție, fără nicio teamă.”

N-o să mai spun decât că n-am (re)citit demult o carte atât de frumoasă. Dacă n-ați citit-o, vă recomand s-o faceți, sigur o să vă placă.

Cartea poate fi comandată AICI, AICI sau AICI.

∗ Articolul conține link de marketing afiliat. Dacă achiziționezi cartea din sursa recomandată, tu plătești același preț, iar eu primesc un mic comision, util pentru întreținerea blogului. Fapt pentru care îți foarte mulțumesc!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.