Cum a pierdut Ion competiţia cu elevii de liceu

De (prea) multe generaţii, Ion al Glanetaşului face parte din viaţa elevilor de liceu. A fost, în secolul trecut, şi în lista mea de lecturi obligatorii, şi mărturisesc că pe mine una – la fel ca pe mulţi dintre colegii mei, mai ales colegele mele – m-a învins. În sensul că l-am citit cap-coadă şi, mai mult decât atât, mi-a plăcut.

Nu acelaşi lucru se poate spune despre liceenii de azi. Am avut zilele trecute, la o clasă, o discuţie despre romanul Ion de Liviu Rebreanu şi au început să se plângă că e o carte dificilă şi că nu le place. Fiind la ora de comunicare, am insistat să-mi spună de ce. Mi-au zis că vreau să fac din ei nişte mici avocaţi. Avocaţi sau nu, sper să devină nişte persoane capabile să-şi argumenteze opiniile.

Revenind la Ion, au început să spună că sunt descrieri prea multe şi prea lungi („nu vreau să citesc că iarba e verde” 🙂), că nu înţeleg mare lucru din ce se întâmplă, că sunt prea multe personaje cu nume ciudate, gen Belciug sau Zenobia („de ce nu putea s-o cheme Maria sau Mihaela?”).

Le-am spus că probabil mie mi-a plăcut şi datorită filmului lansat când eram eu la liceu, frumos colorat şi pe ecran lat, dacă nu mă înşel (o mare realizare pentru vremea respectivă) şi, mai ales, cu Şerban Ionescu, frumos, brunet şi cu mustaţă, în rolul lui Ion. Toată suflarea adolescentină de sex feminin (inclusiv eu) cred că era îndrăgostită de Ion, adică de Şerban Ionescu.

M-au întrebat când a apărut filmul şi, când le-am spus că eu am terminat liceul în 1981, deci nu cu mult înainte de asta, pentru moment s-a făcut linişte. In 1981? „Mama mea avea 2 ani atunci”. „A mea abia se năştea”.

Abia când am spus-o cu voce tare, mi-am dat seama de cât timp Ion a Glanetaşului le dă de furcă elevilor de liceu. Au trecut mai bine de 40 de ani de când l-am studiat eu şi nu cred că eram prima generaţie. Incredibil! Şi când mă gândesc câte s-au schimbat între timp, nu mă mir deloc că elevilor nu rezonează cu cartea, ín primul fiindcă n-o înţeleg. Nici n-ar avea cum, după părerea mea.

Nu pricep, în ruptul capului, de ce se cramponează cei care fac programele şcolare de aceleaşi opere, de zeci şi zeci de ani. Li se pare cumva că tinerii sunt prea dornici de lectură?

Eu cred că e timpul ca Ion (şi nu doar el) să-şi ia adio de la manualele de română şi să lase locul unor cărţi mai accesibile tinerilor. De exemplu, Adam şi Eva, dacă ţinem neapărat la Rebreanu. Sau unor autori contemporani, de ce nu?

3 gânduri despre „Cum a pierdut Ion competiţia cu elevii de liceu

  1. Țin minte că mie nu mi-a plăcut neapărat povestea cărții, nebunia lui Ion ca să zic așa, dar că mi-a plăcut să citesc cartea și am înțeles-o, zic eu. În schimb da, sunt sigură că Adam și Eva și-ar găsi mai ușor calea către înțelegerea liceenilor de azi.

    Apreciat de 2 persoane

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.