Amintiri de Zoe Cămărășescu – jurnal de călătorie

Amintiri, cartea de memorii scrisă de Zoe Cămărăşescu, a fost pentru mine ca un balsam pentru suflet. Am petrecut timpul în care am citit-o într-o lume total diferită de cea diferită – plină de zarvă, încrâncenare şi ranchiună – în care trăim noi azi.

Tare mi-a plăcut s-o însoțesc pe Zoe Cămărăşescu (născută Bengescu) într-o călătorie prin locurile în care şi-a petrecut copilăria şi tinereţea, în timpul în care secolul XX era încă tânăr. Vreți să aflați și voi despre ele?

Amintiri de Zoe Cămărășescu, apărută la Editura Baroque Books&Arts

Bucureşti

Strada bucureșteană, colorată și plină de viață, oferea un adevărat spectacol, trecătorilor și locuitorilor care priveau de la fereastră diversele „priveliști distractive”. Flașnetarul, băiatul cu cornuri sau cu castane, bragagii care vindeau, pe lângă bragă, rahat și alte dulciuri, oltenii, care strigau, după sezon, „Pui, pui-i-i, hai la pui” sau „miel, mielu-u” sau tramvaiul tras de cai, care avea stații reglementate, dar pe care îl puteai opri „și zece metri mai departe, făcând semn cu mâna” nu lipseau din repertoriul obligatoriu al străzii.

„La Șosea, la ceasul acela, toată lumea bună din București se plimba cu trăsurile, în pasul măsurat al cailor, ținuți în acel tempo de plimbare de vizitii corecți, îmbrăcați în livreaua tipică fiecărei case. În trăsură, ele gantele metropolei, gătite cu pene la pălării, cu boa-uri, tot cu pene, la gât, dădeau din cap surâzând cunoștințelor, de la o trăsură la alta.”

Unul dintre evenimentele care aveau loc la Șosea era bătaia cu flori. Trăsurile, break-uri, camioanele și docarele erau frumos decorate cu flori, iar doamnele și domnii se întreceau pentru o apariție cât mai senzațională.

„În trăsură se luau coșulețe pline de flori, care se aruncau de la unii la alții. De multe ori te întorceai acasă cu un ochi umflat sau cu nasul zgâriat, căci, după cum întâlneai mai multe sau mai puține cunoștințe, se încingeau bombardamente în regulă, care începeau grațios cu flori proaspete și se sfârșeau cu cotoarele de la flori, cu buchete stâlcite de picioarele cailor și tăvălite în noroi.”

Un loc aparte în amintirile bucureștene ale Zoei Cămărășescu îl ocupa Palatul de la București, veche casă a lui Dinicu Golescu (nu știam asta, până să citesc cartea). Sala de muzică, cu orgă și piane, avea pereții acoperiți cu tablouri de toate mărimile, și în capătul sălii „sera plină cu plante revărsa din nenumăratele ei geamuri o lumină albăstrie”. Budoarul reginei Elisabeta „mirosea totdeauna frumos și proaspăt, a frezie și a lemn de cedru”.

Un eveniment foarte important era balul dat la palat în ziua de 1 ianuarie, bal la care participau familia regală, familia prințului moștenitor Ferdinand, diplomați, miniștri și toți oamenii importanți din București, inclusiv lumea negustorească. Era un bal la care toți marii cofetari din București se întreceau să facă cele mai frumoase minuni arhitecturale dulci, menite să fie admirate, nicidem mâncate.

Nu lipsesc nici amintirile cu sărbătoarea zilei de 10 mai sau de la sărbătoarea Moșilor, unde „oricât ar fi fost de vulgare petrecerile de la Moși, totuși nu exista cetățean în București să nu le încerce măcar o dată”.

Sinaia

Vacanțele de vară petrecute la Sinaia erau așteptate cu mare nerăbdare de surorile Bengescu.
Mama Zoei Bengescu, doamnă de onoare a reginei Elisabeta, își aducea adesea fetele la castelul Peleș, fie la ceai în sala de lectură, în compania reginei, fie în vizită la ponei sau în odaia cu pisici a reginei.

„La castel era cald. Lemnul lustruit al mobilei, lemnul scărilor, lemnul de-a lungul pereților îmbrăcau încăperile toate, dându-le un miros de „castel” și un simțământ de trai bun, tihnit, care te învelea ca o plapumă moale.”

Masa din sufrageria castelului era acoperită cu o față de masă albă ca neaua și era decorată cu o farfurie de cristal plină cu apă, în care pluteau trandafiri, și din care țâșnea Peleșul într-un mic jet d’eau care răspândea picături strălucitoare.

La Sinaia, printre activitățile preferate se numărau drumețiile prin pădure și pe munte. Drumeții în care făceau adesea popasuri pentru picnic sau pentru adunarea florilor pentru decorarea casei.

Un loc important în amintirile din Sinaia îl ocupă mănăstirea, unde fetele erau primite cu iconițe de la Muntele Athos, dulceață și un cântec de mandolină. De Sfânta Maria Mare, hramul bisericii, în curte se făcea o mare pomană, iar trenurile aduceau valuri de plaisir-iști, care „dădeau năvală în pădure, se așezau oriunde apucau, pe iarbă, deschideau coșulețe cu merinde, destupau sticle de bere Luther și lăsau peste tot hârtii unsuroase și coji de ouă”. Grea și veche la români boala asta cu lăsatul gunoaielor în urmă.

Ştorobăneasa

Multe zile frumoase au petrecut fetele (de oraș) Bengescu la țară, la Ștoro, cum îi spuneau moșiei lui Nicolae Racottă, care avea să se căsătorească cu Mimi, una dintre surori. Lungi și pline de aventuri erau zilele de vară de Ștoro. Nu le deranjau nici muștele, nici țânțarii, nici praful „căci în față aveam un șir de plăceri noi”. Zilele treceau pline de activități ca scăldatul la gârlă, jocul de crochet, plimbări cu trăsura și … studiatul operațiunii de treierat.

„Când aud și acum mașinile de treierat, cu sunetul lor de vară, parcă mai văd copilul ce descoperise farmecul vieții la țară. Sună a vară, sună a muncă pe zăduf și praf, sună a vacanța mare. Când se oprea treieratul, parcă ți se strângea inima că vine toamna și s-a sfârșit vacanța minunată, tot ca atunci la Ștorobăneasa.”

Croazieră pe Dunăre

În fiecare an, la sfârșitul lunii mai, regele Carol I făcea o călătorie pe Dunăre, ca să scape timp de opt-zece zile de audiențele cu miniștrii săi și ca, împreună cu regina, să se arate populației, în porturile în care făceau escală. Yachtul Ștefan cel Mare pornea din Giurgiu, într-o călătorie în susul și în josul Dunării, de la Cazane până în Deltă.

„Die schone blaue Danube îmi apărea de culoarea cafenie a noroiului, dar fluviul, atât de impunător prin lățime, care curgea domol printre malurile îmbrăcate de sălcii, m-a făcut să uit de valsul lui Strauss și să mă las cucerită de poezia ce se rostogolea din el, așa cafeniu cum era.”

Constanța

Constanța era plină de culoare locală, cu atelajele dobrogene, cu cai mărunți, dar plini de nerv cu parfumul ei oriental și cu prăvăliile în care se vindea lokum sau cu filigenele turcești pentru cafea.

Cât despre mare …

„Am iubit marea, cum ai iubi o ființă, din prima zi. De câte ori am venit spre dânsa, de atâtea ori se reînnoiau emoțiile pe care mi le dăduse. Parcă era un suflet omenesc ce se înțelege cu un alt suflet omenesc. Trăiam cu ea. O părăseam cu aceeași durere cu care te rupi de o ființă dragă și mă gândeam la ea cu un dor ca pentru un om viu.”

Cam așa e și relația mea cu marea, mă regăsesc 100% în citatul de mai sus.

Dar asta nu e tot. Au mai fost băi de nămol la Techirghiol, Constantinopole cu femeile sale voalate și cu miros de iasomie, Parisul, dezamăgitor la început, dar de care Zoe s-a îndrăgostit, până la urmă, Austria cu mici localități pitorești sau castelul Hohenzollern din Sigamringen, unde chiar WC-ul avea bustul unui Hohenstauffen ca punct de reper.

Cu atât mai interesante incursiunile în trecut ale Zoei Cămărășescu, cu cât ele sunt populate de personalități precum prințesa moștenitoare Maria, regina Elisabeta a României, regele Carol I, George Enescu, Grigore Antipa, Titu Maiorescu și alții.

Cum ziceam, Amintiri de Zoe Cămărășescu e o carte superbă, pe care trebuie neapărat s-o citiți. Eu zic că n-o să vă pară rău. Eu, sigur, o să vă mai povestesc despre ea pe aici.

Puteți găsi cartea AICI, AICI sau AICI.

∗ Articolul conține link de marketing afiliat. Dacă achiziționezi cartea din sursa recomandată, tu plătești același preț, iar eu primesc un mic comision, util pentru întreținerea blogului. Fapt pentru care îți foarte mulțumesc!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.