100 de femei afurisite. O istorie de Hannah Jewell

Cred că e evident care e subiectul cărții, viața a 100 de femei din istorie, despre isprăvile cărora autoarea crede că e musai ca toată lumea să afle acum. Am crezut-o pe cuvânt, așa că m-am apucat să citesc cartea.

Mi-a plăcut chiar de la bun început, prin asta înțelegând chiar de la prefață, cu stilul de scriere al autoarei, direct, cumva colocvial, amuzant adesea sau cu un limbaj (prea) colorat uneori. Citind cartea e ca și cum ai sta de vorbă cu un prieten, care-ți povestește diverse chestii, uneori mai interesante, altele nu prea. Un prieten nu foarte riguros când vine vorba de perioadele istorice, din momente ce aflăm, în capitolul „Minunatele excentrice din Antichitate”, poveștile unor femei din secolele XII și chiar XIV, XV. Altfel, un excelent povestitor.

Mi-a plăcut îndemnul autoarei din prefața cărții:

„Însă, dacă aveți vreo plângere legată de nevoia ca o astfel de carte să existe, vă rog să o scrieți pe o bucată de hârtie și să o aruncați direct în mare.”

  • Editura Nemira
  • Colecție Orion
  • Anul aparitiei 2021
  • Tip copertă: Broșată (nu neapărat pe gustul meu)
  • Traducător: Alexandra Florescu (traducere bună)
  • Număr de pagini: 464
  • Format: 140 x 205
  • Limba: Română

Dintre cele o sută de povești, câteva (foarte puține) nu mi s-au părut prea interesante, pe altele le-am găsit demne de un scenariu de film sau chiar de serial (sultana Kosem chiar a fost), în timp ce despre unele am simțit nevoia să aflu mai multe.

Neinteresante:

Aici aș include protagonistele unor povești care ar fi putut lipsi din carte (dar n-ar mai fi fost 100, un număr mult mai atractiv decât 90 și ceva!). Dacă aș urma îndemnul autoarei, aș scrie numele lor pe bucată de hârtie pe care aș arunca-o direct în mare. Dar ăsta n-ar fi fost un comportament responsabil, așa că o să las poveștile lor să se ascundă la locul lor, între paginile cărții. În ce mă privește, am uitat de ele odată ce le-am terminat de citit.

De altfel cum, ai putea să fii interesantă cu nume ca Aethelflaed, Aelfthryth sau Wu Mei?

Interesante (a se citi afurisite rău):

Kosem Sultan„una dintre cele mai puternice femei din toată istoria de șase sute de ani a Imperiului Otoman, deși și-a început viața ca sclavă.”

Împărăteasa Wu„singura conducătoare adevărată din lunga istorie a Chinei care a domnit sub numele ei”

Wang Zhenyi „genul de tipă care poate face pe oricine să se simtă ca un gunoi.”

Murasaki Shikibu„a inventat romanul, fără de care nu am avea altceva de făcut la plajă decât să ne scoatem nisipul din urechi.”

Annie Smith Peck„a ajuns celebră la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea pentru că se cățăra pe munți cu înălțimi mortale, îi râdea morții în fața înghețată și alte -chestii de fete-.”

Jean Batten„își lua trusa de machiaj în micile avioane, ca să aibă mereu rujul pregătit pentru camere când ateriza după vreo ispravă eroică.”

Qutulum„a fost o prințesă mongolă care a trăit între 1260 și 1306 și iată care era treaba cu ea: orice bărbat care voia s-o ia de nevastă trebuia mai întâi s-o învingă în luptă corp la corp.”

Lozen„”o femeie magnifică, pe un superb cal negru”, care s-a luptat și a rămas liberă cât de mult a putut.”

Femei despre care am vrut să aflu mai multe și le-am căutat pe Google, urmând astfel îndemnul autoarei:

Hypatia„cel mai mare matematician și astronom din vremea ei.”

Fatima al-Fihri„Dacă ești fanul cunoașterii, medicinei, numerelor, educației sau al progresului uman, ar trebui să-i mulțumești femeii ăsteia.”

Citind cartea, am aflat și câteva chestii interesante, despre care habar n-aveam până acum:

  • cel mai de succes pirat din istorie a fost o femeie (chinezoaică!)
  • cel mai vechi și mai lung roman din istorie avea peste o mie de pagini și a fost scris în Japonia, în secolul al XI-lea. Acum am înțeles eu ce record vrea să bată Ken Follett cu cărămizile lui uriașe!
  • să fii profesor la Harvard și, totuși, să debitezi prostii, nu e un obicei nou, cum credeam eu. Ia uite aici idei „universitare”: „O carte foarte populară, din 1873, scrisă de Edward H. Clarke, un profesor de la Harvard cu puță cică mare și importantă, apunea că femeilor care merg la universitate „li se închid deschiderile uterine pentru sânge, ținând otrava înăuntru și apoi lasă să se scurgă viața din ele”. Scuze, fetele, dar e știință, cică.”

În concluzie, e o carte de citit, înveți din ea mai multă istorie decât din zece manuale și unde mai pui că te și amuzi în timpul ăsta! Dacă te tentează o găsești aici sau aici.

Un gând despre „100 de femei afurisite. O istorie de Hannah Jewell

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.