5 cărţi cu și despre case

De la Dickens la Isabel Allende, sau de la E.A.Poe la Pearl Buck, casele au fost și sunt subiecte care devin adesea un personaj în romane, fie ele de ficțiune istorică, de aventuri sau de groază. În lista de romane de mai jos, cred că fiecare cititor, indiferent de genul pe care îl preferă poate găsi o lectură care să-l intereseze.

1. Casa spiritelor de Isabel Allende

Casa spiritelor este o scrisoare de dragoste trimisă de Isabel Allende, peste timp și peste lumi, bunicului ei. Astfel s-a născut saga familiei Trueba, unde ritmurile violente ale unui pământ mitic, răvășit de cutremure și uragane, devin o a doua natură a personajelor. Impletind mistica și politica, splendoarea și decadența unei lumi ce devine istorie, Casa spiritelor este una dintre cele mai seducătoare povești născute la granița secolului XXI. 

Distins cu numeroase premii literare, romanul Casa spiritelor a fost adaptat pentru marele ecran în 1993, în regia lui Billie August, cu o distribuție de exceptie: Meryl Streep, Winona Ryder, Jeremy Irons, Vanessa Redgrave, Glenn Close și Antonio Banderas.” (libris.ro)

„În toamna lui 2013, mai mulți părinți din Watauga, un district din Carolina de Nord cu o populație cam cât a Zalăului, au încercat să scoată Casa Spiritelor, primul roman al lui Isabel Allende și una dintre cele mai faimoase cărți de realism magic, din curriculumul școlar. Motivul interzicerii: cartea ar fi obscenă.” (carturesti.ro)

Photo by Andru00e9s Garcu00eda on Pexels.com

2. Nobila casă de James Clavell

„Hong Kong, 1963. Acțiunea din Nobila Casă durează ceva mai mult de o săptămână, dar sunt zile pline de aventură: de la răpiri și crime la mașinații financiare și catastrofe naturale – incendii, inundații, alunecări de teren. Sunt însă și zile pline de misterul și romantismul Hong Kongului – inima pulsândă a Asiei -, zile în care totul este de vânzare… acțiuni, carne vie, opiu, putere…” (elefant.ro)

3. Casa umbrelor de Charles Dickens

„E noapte în Lincoln’s Inn… tulbure și agitata vale a umbrelor legii, în care solicitantîi nu gasesc decât prea puțină lumină … și lumânările groase sunt stinse cu degetele prin birouri, iar funcționarii coboară tropăind scara șubredă de lemn și se împrăștie. Clopotul care bate ceasurile nouă și-a încetat lugubru-i dangăt, jelind fără rost pe nimeni; porțile sunt închise și portarul de noapte, un paznic solemn, cu o grozavă pofta de a dormi, stă de strajă în gheretă. De la rândurile etajate de scări, ferestrele ca niște lămpi încețoșate, cum sunt ochii Justiției, un soi de Argus cu privirile împăienjenite, cu câte un buzunar fără fund pentru fiecare ochi și cu câte un ochi deasupra-i, ferestrele acelea clipesc vag spre stele…” (elefant.ro)

4. Casa de lut de Pearl S. Buck

„Pentru prima oară în viața sa, Wang Yuan, fiul lui Wang Tigru, intră în casa de lut a lui Wang Lung, bunicul său.

In ziua în care se întorsese din sud și se certase cu tatăl sau, Wang Yuan împlinise nouăspreceze ani. Intr-o seară de iarnă, când vântul de nord aducea ușoare răbufniri de zăpadă, lovind grătarele de la ferestre, Wang Tigrul stătea singur în sala cea mai mare a casei sale și privea licărul domol al cărbunilor în vatră, cum făcea întodeauna, depănând vise și gândindu-se că într-o bună zi, fiul său se va întoarce acasă bărbat în toată puterea și va conduce armatele lui spre victoriile pe care el le plănuise demult, dar nu avusese timp să le ducă la îndeplinire deoarece bătrânețea îl cuprinsese înainte de vreme.

In noaptea asta, Wang Yuan, fiul Tigrului se întorsese acasă, exact atunci când nu se aștepta nimeni.” (carturesti.ro)

5. Prăbușirea casei Usher de Edgar Allan Poe

„Din acea încăpere și din acel conac am zbughit-o înfricoșat. Furtuna își mai revărsa încă întreaga mânie când m-am nimerit traversând vechea alee. Pe neașteptate, o lumină lividă străbătu drumeagul și m-am întors să văd de unde putea veni licărul acela atât de neobișnuit, căci doar vastul conac și umbrele lui se aflau în spatele meu. Radiația era a lunii pline, asfințind roșie ca sângele, și o lumină vie se strecura acum prin fisura aceea aproape imperceptibilă cândva, despre care am spus înainte că se intindea de sub acoperișul clădirii, în formă de zigzag, până la temelie. In timp ce priveam, fisura se lărgea cu iuțeală … se abătu un suflu năprasnic al vârtejului … întreg discul lunii apăru dintr-odată înaintea ochilor mei … m-a cuprins amețeala văzând cum mărețele ziduri se prăbușesc despicate … se auzi apoi un muget prelung, tumultuos, aidoma glasului a o mie de cascade… și la picioarele mele iezerul adânc și rece înghiți în lugubră tăcere sfărâmăturile Casei Usher.” (libris.ro)

Dacă aveți și alte sugestii, secțiunea de comentarii e pregătită să le preia și noi să le aflăm.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.