Alhambra în literatură

Alhambra din Granada este unul dintre cele mai prestigioase monumente de arhitectură islamică, o dovadă importantă a prezenței musulmane în Spania, din secolul al VIII-lea până în secolul al XV-lea. Este un ansamblu de clădiri care domină orașul Granada, de pe înălțimea pe care se află, fiind una dintre cele mai vizitate atracții turistice din Europa. Așa încât nu e de mirare că a fost o sursă de inspirație pentru scriitori.

Margaret Pole, contesă de Salisbury, despre Caterina de Aragon, infantă spaniolă și prințesă de Wales al vremea respectivă (1502)

Îmi descrie palatul ei, Alhambra, ca pe o nestemată într-o montură reprezentată de o grădină înverzită, aflată în cufărul de comori al castelului din Granada. Îmi povestește despre apa rece ca gheața care curge în fântânile arteziene, captată tocmai de pe crestele cordilierei, și despre soarele arzător care scaldă peisajul, făcându-l de un auriu secetos. Îmi vorbește despre mătăsurile pe care le purta în fiecare zi și despre diminețile leneșe petrecute în sala de baie placată cu marmură, despre mama ei care împarte dreptate și conduce regatul în sala tronului…

Blestemul regelui de Philippa Gregory

Caterina de Aragon despre palatul în care și-a petrecut copilăria și primii ani ai adolescenței

„Dar ușa cea mică e ca o intrare într-un cufăr de comori, în care se află alte cutii mai mici, unele într-altele… Numele lor sunt ca o poezie: Camera aurită, Curtea mirților, Sala ambasadorilor, Curtea leilor, sala celor două surori. O să dureze în șir până o să învățăm drumul dintr-o cameră cu pardoseli splendide într-alta. O să treacă luni până n-o să ne mai minunăm de susurul apei care curge prin canalele de marmură albă, peste ale cărei margini se revarsă cea mai curată și mai limpede apă de munte…

Nu este un palat în adevăratul sens al cuvântului, nu e nici măcar ca acelea pe care le-am văzut la Cordoba sau Toledo. Nu e un castel și nu e nici o fortăreață. A fost construit în primul rând ca o grădină cu încăperi somptuoase, astfel încât să se poată trăi în aer liber. este o înșiruire de grădini create deopotrivă pentru plante și oameni. este o frumusețe de vis: ziduri, plăci de ardezie, stâlpi care se pierd, învăluiți de flori, plante agățătoare, fructe și ierburi aromatice. Maurii cred că o grădină este paradisul pe pământ și, de-a lungul secolelor au cheltuit averi pentru a construi acest ‘al-Yanna’; cuvântul înseamnă atât grădină, loc secret, cât și paradis.”

Prințesa statornică de Philippa Gregory

Washington Irving a făcut o călătorie în Spania, în 1829, prilej cu care a vizitat și Alhambra, căreia i-a dedicat cartea cu același nume.

Șarmul ciudat al acestui palat stă în puterea sa de a te face să visezi și să te îndrepți spre trecut, îmbrăcând astfel realități în iluzii ale imaginației și memoriei. Îmi plăcea să mă plimb printre aceste „umbre deșarte”. Vreau să caut părțile Alhambrei care sunt caracteristice acestei fantasmagorii a minții; și niciun loc nu este mai potrivit decât Curtea Leilor și holurile ce o împrejmuiesc. Aici patina timpului și-a pus amprenta cel mai puțin, iar urmele eleganței și sălendorii maure rezistă aproape în strălucirea originală.

Alhambra de Washington Irving

Ce alte cărți care evocă Alhambra ați citit?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.