Săpânţa – între „vaca mov” a cimitirelor și o mănăstire prea puțin cunoscută

Cimitirul Vesel de la Săpânța e unul dintre cele mai vizitate locuri din Maramureș. Unii turiști vin special în zonă ca să vadă această vacă mov a cimitirelor. Pentru cei nefamiliarizați cu limbajul de marketing, o vacă mov e un produs care se deosebește de alte produse similare prin ceva deosebit. Ca o vacă de culoare mov într-o cireadă de vaci obișnuite. Mult mai puțin cunoscută e Mănăstirea Săpânța-Peri, o adevărată bijuterie arhitecturală în lemn.

Cimitirul Vesel din Săpânța

Cimitirul Vesel din Săpânța se găsește la 18 km de Sighetu Marmației, apropae de granița cu Ucraina și de râul Tisa.

A devenit celebru prin crucile sale vopsite în culori vii, preponderent albastru, cruci decorate cu picturi naive care reprezintă scene din viața celor care-și dorm somnul de veci acolo. Primul epitaf datează din anul 1935, iar din 1960, cimitirul a devenit un adevărat muzeu în aer liber.

Mormântul lui Stan Ioan Pătraș

Stan Ioan Pătraș, cel care a fondat Cimitirul Vesel, a fost un sculptor de cruci și artist care a decis să scrie o cronică a satului maramureșean pe crucile sculptate în stejar, decorate cu motive tradiționale maramureșene și pictate cu pigmenți naturali. Epitafurile depe cruci au, de cele mai multe ori, notă ironică și, adesea, hazlie, fapt care a făcut ca cimitirului să i se atribuie numele de Cimitirul Vesel.

Nu m-a impresionat în mod deosebit Cimitirul Vesel, pentru că mie una nu mi se pare potrivit ca sute de oameni să năvălească într-un loc destinat meditației, să fie preocupați de cel mai potrivit unghi pentru un selfie și să se amuze pe seama celor îngropați acolo. Poate că, la început, a fost o idee bună, dar ar fi trebuit să nu se extindă atât de mult. E practic un muzeu în continuă expansiune.

Cel mai mult mi-a displăcut însă bâlciul de la intrare, întins pe toată strada, în care comercianții etalau tot felul de produse, majoritatea dintre de un kitsch care nu-și găsește locul acolo. Zeci de tarabe care oferă cam aceleași „suveniruri”, așa încât, atunci când reușești în final să scapi din aglomerația aia, ești cu totul zăpăcit de cap. N-am să pricep niciodată de ce la noi nu se pot organiza târgurile astea frumos, ca în străinătate, cu limitarea ofertei comercianților. Unul să vândă ceramică, altul produse din lemn, altul țuică, și tot așa. Nu toată lumea vinde de toate și nimeni nu mai înțelege nimic din toată treaba.

Bila albă: Mi-a plăcut mult biserica, frumoasă, luminoasă, bine îngrijită.

Bila neagră: bazarul din fața cimitirului.

Mănăstirea Săpânța-Peri

Mai puțin cunoscută și, probabil, vizitată este frumoasa mănăstire Săpânța-Peri, o bijuterie a arhitecturii și artei maramureșene în lemn.

Este o mănăstire relativ nouă, înființată în anul 1997, pentru a reînnoda tradiția vechii Mănăstiri Sfântul Arhanghel Mihail din Peri, Maramureș, aflată azi pe teritoriul Ucrainei. Din anul 2005, la mănăstire se află o comunitate mică de maici.

Turnul mănăstirii este vizibil de la cinci kilometri peste Tisa, situând biserica pe locul 3 ca înălțime (78 m) între locașurile de cult din România, după Catedrala Mitropolitană din Timișoara și Biserica romano-catolică Sf.Mihail din Cluj.

Dacă vă aflați prin zonă, neapărat să mergeți s-o vedeți! Mie mi-a plăcut mult de tot.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.