Despre autoare:
Isabel Allende (n.1942) este o scriitoare și jurnalistă chiliano-americană, cunoscută pentru cărțile sale, în tradiția magic realistă, bazată adesea pe experiențele și amintirile proprii. S-a născut în Lima, Peru, unde tatăl ei, Tomas Allende (verișor cu primul președinte socialist chilian, Salvador Allende) lucra la ambasada chiliană. Poți citi mai multe despre Isabel Allende aici.
Despre carte:
„Privită de pe puntea corabiei, în mijlocul apelor tropicale, insula Saint-Domingue oferă iluzia unui paradis. Munții ei înalți sunt acoperiți de verdeață, câmpiile ei fertile sunt pline de roade. Dar, odată ce pune piciorul pe uscat, călătorul descoperă că pentru unii colonia franceza este un infern. Zarité Sedella pare sortită unei vieți de supunere tăcută și nefericire. S-a născut sclavă și, pentru că este sclavă, copiii ei nu îi aparțin, ci sunt o marfă de care stăpânii dispun cum vor. Pentru că este sclavă, nu îi este îngăduit să simtă, să vorbească, să gândească. Și totusâși, frumoasa mulatră va ști să-și croiască în Lumea Nouă un drum spre fericire și libertate, în pofida tuturor uraganelor istoriei care mătura la sfârșitul secolului al XVIII-lea Europa și Americile.” (elefant.ro)
Întrebarea pe care mi-am pus-o încă de când am început să citesc cartea e „Cum e posibil ca această carte să existe într-o lume a corectitudinii npolitice dusă adesea la extrem?”
Insula de sub mare este o poveste densă, captivantă, foarte bine scrisă – Isabel Allende e, de altfel, una dintre cele mai bune povestitoare contemporane – dar care, cu toate astea, nu se citește ușor. Ba chiar aș zice că uneori aveam impresia că dau paginile înapoi, altfel nu-mi explicam de ce înaintez atât de încet cu lectura. E o carte care necesită timp pentru a fi citită așa cum se cuvine.
Unde?
Din insula Saint-Domingue, devenită Haiti, în New Orleans, Louisiana, stat trecut în trei zile de la spanioli la francezi și apoi la americani. Și cu o escală în Cuba. Cât privește insula de sub mare, se poate ghici că nu e un loc, ci o metaforă.
Când?
Povestea se desfășoară pe parcursul a 40 de ani, din 1770 până în 1810., pe parcursul a două generații.
Ce?
Sclavie, revolte sângeroase, dominație teritorială, discriminare sexuală, ceremonii voodoo, zombi, pirați, spioni, incest, epidemii, bogăție, dragoste, și nu numai sunt ingredientele acestui adevărat roman de atmosferă.
Cine?
O bogată și complexă galerie de personaje dau viață acestei povești. De la influențabilul stăpân de sclavi Toulouse Valmorain până la puternica mulatră Tete, o sclavă care luptă să-și dobândească libertatea și de excentricul Sancho Garcia del Solar până la frumaosa și descurcăreața Violette Boisier (personajul meu preferat), toate personajele sunt foarte bine construite și capabile să atragă cititorul în mrejele poveștii.
Plusuri
- alternanța dintre narațiunea la persoana a III-a și inserturile cu gândurile lui Tete, denumite simplu Zarite.
- frumusețea și bogăția limbajului folosit de Isabel Allende, limbaj care te transportă cu ușurință în locuri și în timpuri îndepărtate.
- personajele feminine, atât de diferite între ele, dar asemănătoare prin puterea și forța pe care o degajă, nu neapărat în sens pozitiv.
Minusuri
- mi-ar fi plăcut să lipsească episodul incestului de la sfârșitul poveștii; deși era cumva previzibil, am sperat că n-o să se întâmple, totuși, cartea are destul dramatism și fără asta.
- cam prea sumbră și lipsită de speranță perspectiva în care scriitoarea prezintă lucrurile (explicabil având în vedere subiectul, dar aș fi apreciat și un dram de speranță).
- deși cartea a beneficiat de o traducere bună, au fost moment în care n-am înțeles de ce traducătoarea a optat pentru folosirea unor cuvinte nepotrivite, chiar ciudate aș zice: a curarisi, verb folosit de vreo trei ori în loc de a vindeca, a trata; o fetiță „sforăia răscrăcărată”, ca să dau doar două exemple.
Gastronomie creolă
Unul dintre elementele importante care definesc o cultură este gastronomia. Isabel Allende știe asta foarte bine, așa că, din când în când, face apel la ea pentru a da o aromă exotică poveștii.
Celestine mirosea a scorțișoară și, pe furiș, pentru ca nimeni să nu-i bănuiască slăbiciunea, le făcea copiilor beignets ușoare ca un suspin, tarte tatin cu mere caramelizate, crepes de mandarine cu cremă, mousse au chocolat cu pișcoturi cu miere și alte delicii, care confirmau teoria conform căreia omenirea n-avea să se sature de zahăr nicicând.
Dacă celelalte par mai complicate, măcar cu un mousse de ciocolată puteți însoți lectura. Nu prea multă însă, pentru că zahărul dă dependență.
Meniul de la botez era și el bogat, așa încât nu e mirare că „musafirii se îndopau cu șapte guri”:
Asta chiar în ziua botezului, prilej cu care Celestine și-a etalat încă o dată repertoriul: purcel de lapte cu cireșe, rață marinată, crustacee picante, diverse feluri de gumbo, carapace de broască șestoasă umplută cu scoicu, patiserie de inspirație franceză și un tort cu mai multe etaje încununat cu un leagăn micuț de porțelan.
Recomandări:
Recomand cartea cititorilor:
- pasionați de ficțiunea istorică
- care apreciază o dramă gotică
- fani ai scriitoarei Isabel Allende, nu puțini la număr, sunt convinsă.
Evaluarea mea:
CARTEA POATE FI COMANDATĂ PE:
ELEFANT.RO
LIBRIS.RO
∗ Articolul conține link de marketing afiliat. Dacă achiziționezi cartea din sursa recomandată, tu plătești același preț, iar eu primesc un mic comision, util pentru întreținerea blogului. Fapt pentru care îți foarte mulțumesc!
Dorina Danila 