Insula cărților – o călătorie asigurată de George Arion

Fișa cărții

Titlu: INSULA CĂRȚILOR

Autor: George Arion

Editura: Crime Scene Press

Anul apariției: 2014

Număr de pagini: 264

Format: 200X140

Ediție: Necartonată

Despre autor:

George Arion (n.1946, Tecuci, România) este un autor de romane mystery & thriller român, poet, prozator, eseist, libretist, scenarist și publicist. 

Despre carte:

Insula cărților e primul roman de George Arion pe care l-am citit și, cu siguranță, va fi doar primul dintr-o serie, sper, cât mai lungă.

Insula cărților e un roman polițist diferit de tot ce am citit până acum. Nu urmează tiparul clasic whodunit, sau pe cel în care cititorul așteaptă să afle când se va produce crima și de ce. În Insula cărților tot ce au de făcut polițiștii din insula Creta e să afle cine e omul pe care l-au descoperit mort pe o insulă (aproape) pustie și cum a ajuns acolo.

Nici personajul principal nu seamănă cu alți protagoniști de prin cărțile cu crime, e unidimensional, dedicat în exclusivitate cărților, nimic altceva nu-l interesează. Petru Dulce pe numele lui e un pensionar, fost bibliotecar, atât de pasionat de cărți încât, chiar după pensionare, mergea zilnic la modesta bibliotecă de cartier unde lucrase, doar ca să poată citi nestingherit.

Într-o zi, a avut parte de surpriza vieții lui, când un necunoscut îl angajează să-i clasifice uriașa bibliotecă, cu vreo 30000 de volume, aflată pe o insulă pustie. Ce-și poate dori mai mult un pasionat de cărți decât să fie, timp de câteva săptămâni, singur pe o insulă pustie, cu o bibliotecă impresionantă.

Numai că, odată ajuns pe insulă, lucrurile au luat o turnură neașteptată.

Ce mi-a plăcut

In primul rând, că e o carte (și) despre cărți. Citind cartea, am avut parte de un adevărat regal livresc.

Apoi, că insula cărților e în apropiere de insula Creta, de unde vin polițiștii ca să descifreze misterul cadavrului găsit într-o vilă de pe insula pustie. Apropo de polițiștii cretani, ei sunt protagoniștii unor scene foarte amuzante.

O observație foarte bună

Lucrurile sunt diferite și în funcție de limba în care se scrie. De pildă, dacă e vorba de engleză, ai de ales dintr-un milion de cuvinte, o adevărată armată de conchistadori viguroși, bine antrenați, asta explicând și expansiunea lor în toate colțurile lumii. Dacă, însă, e vorba de română, cu un vocabular mai puțin spectaculos ca bogăție, doar în aparență sarcina autorului e mai ușoară, având la dispoziție o bază de selecție mai restrânsă, ca un antrenor de fotbal cu puține opțiuni înainte de meci, tu în poartă, voi fundași, voi mijlocași, voi la înaintare, uitându-se cu jale la banca de rezervă unde au rămas puțini jucători pentru a-i schimba pe cei din teren în caz de accidentări sau prestaîii necorespunzătoare.

Din păcate, George Arion are perfectă dreptate. Nu odată am constatat și eu că limba engleză e mult mai generoasă și că unele expresii sună mult mai bine în engleză. Asta nu înseamnă că trebuie să ne englezim complet, să fim bine înțeleși!

Recomandare:

Dacă ești un iubitor de carte – și n-ai cum să nu fii, dacă citești rândurile astea – atunci Insula cărților e o carte perfectă pentru tine, chiar dacă nu ești neapărat fan al literaturii polițiste. Înainte de a fi un roman polițist, Insula cărților e un elogiu adus lecturii și, în același timp, o generoasă listă cu marile cărți ale omenirii.

Evaluare: 3 din 5.

CARTEA POATE FI COMANDATĂ PE SITE-UL EDITURII CRIME SCENE PRESS.

LECTURĂ PLĂCUTĂ!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.