Reziliență de Bogdan Hrib

Despre autor:

Bogdan Hrib s-a născut în București, a fost fotojurnalist, are un doctorat în media și cinema, este lector universitar la Facultatea de Management SNSPA. Din 1993, când a fondat Editura Tritonic, este editor de carte. A publicat mai multe romane, două volume de povestiri și a editat două volume colective: Noir de București și Gastro Noir.

Despre carte:

Reziliență este un thriller politic excelent, cu acțiunea în câteva țări europene și cu personaje diverse, români, britanici, polonezi, ucranieni, moldoveni, acțiune din care Ambasada Americană de la București nu avea cum să lipsească. Este al șaselea titlu din seria care îl are ca protagonist pe Stelian Munteanu și primul pe care îl citesc eu.

Recunosc că m-am apucat de citit romanul cu o oarecare rezervă. E prima carte scrisă de Bogdab Hrib pe care o citesc și, cei care mă urmăresc știu că nu am o relație prea fericită cu literatura română contemporană. A mai fost un motiv pentru am abordat-o cu rezerve: am citit despre roman (nu prea obișnuiesc să fac asta înainte să citesc o carte) că este mai degrabă un roman social și politic, teme care pun în umbră trama polițistă. Și cum eu evit orice e legat de politică, mă gândeam că n-o să-mi prea placă romanul acesta. L-am început, totuși, fiindcă e bine să ieșim, uneori, din zona noastră de confort. Și m-am pomenit că mi-a plăcut foarte mult.

Este o carte cu ritm alert, cu multe răsturnări de situație, cu unele personaje simpatice, altele mai puțin, cu unele personaje care nu sunt ce par a fi, cu altele despre care nu afli nici la sfârșit ce sunt, deci nu prea ai timp să te plictisești.

Apropo de personaje, nu cred că Bogdan Hrib moare de dragul lui Stelian Munteanu (la fel ca Agatha Christie cu Poirot), altfel nu-mi explic de ce-l pune uneori în situații nu prea favorabile și de ce nu a construit un personaj mai consistent.

Ce este Reziliență și de ce ar trebui să citești romanul?

1. Un roman cu un titlu care te intrigă

Reziliență nu e cu siguranță un cuvânt la îndemâna tuturor. Probabil că foarte mulți (printre care mă număr și eu), văzând titlul se întreabă care e treaba cu reziliența pe coperta unui roman cu crime? Autorul ne pune răbdarea la (grea) încercare și ne lămurește ce înseamnă reziliență abia pe la pagina 142, după care revine cu alte explicații, ceva mai târziu.

„În politică și în relațiile internaționale, reziliența a fost definită ca o nouă formă a guvernării care a susținut imposibilitatea de a anticipa amenințări, îndepărtându-se de logica concentrată pe amenințări cunoscute și prevenire din perioada post-Război Rece.”

Ați înțeles ceva? Nici eu, dar nu vă faceți probleme, asta nu știrbește nimic din farmecul lecturii.

2. Un roman cu acțiunea în istoria noastră foarte recentă

Acțiunea are loc în primăvara și vara lui 2019 și autorul surprinde foarte bine nu doar evenimentele reale care s-au întâmplat în perioada respectivă (cărora li se adaugă, desigur, unele fictive) ci și moravurile vremii. Atât de bine încât m-am întrebat, de exemplu, ce diferență e între Jane Austen și Bogdan Hrib, în afară de faptul că unul a scris în secolul al XIX-lea britanic și celălalt în secolul al XXI-lea românesc (în principal). Jane Austen a scris despre vânătorii de zestre, iar Bogdan Hrib despre corpuție la nivel înalt și despre intrigi politice și nu numai. Fiecare de-ale vremurilor sale, cum ar veni.

3. O carte foarte prietenoasă cu cititorul

Da, știu, pentru unii ăsta nu e un motiv serios, dar pentru cineva care citește mult și nici nu mai are acuitatea vizuală ca în anii tinereții, greutatea, flexibilitatea și lizibilitatea sunt chiar criterii serioase în a alege sau nu să citești o carte.

O călătorie pe ruta Londra – Newcastle – București – Iași – Chișinău

Nu neapărat în ordinea asta. Plus o scurtă escală pe aeroportul din Varșovia și o scurtă incursiune al Constanța. Mi-a plăcut atât de mult călătoria asta imaginară, prin locuri în care am fost și prin altele în care îmi doresc demult să ajung, încât parcă mă plimbam pe străzi, împreună cu personajele, iar Bogdan Hrib ne era un ghid excelent. Chiar dacă, așa cum precizează autorul la început, există și adrese inventate. Cu atât mai bine pentru o carte de ficțiune.

De fapt, povestea începe în South Shields, Northumbria, Marea Britanie, unde cadavrul unei tinere românce, angajată la Institutul Cultural Român din Londra, este găsit „la granița apei mării cu nisipul plajei”. Acasă la București, tatăl ei, Pavel Coman, un înstărit om de afaceri, îl angajează pe Stelian Munteanu, un fost jurnalist și un fel de detectiv în timpul liber, să meargă în Marea Britanie ca să afle dacă fata sa nu a fost cumva ucisă, așa cum bănuia el.

Londra este orașul în care au loc patru atacuri cărora le cad victime Sofia, soția lui Stelian Munteanu, o colegă de la ICR a Anei Coman, o prietenă a acesteai și un jurnalist britanic.

Dar este și orașul în care Stelian și Sofia se plimbă prin Grădinile Kensington sau iau masa la restaurantul Taste of India: Tikka Masala de miel și alte chestii spicy, stinse din belșug cu bere.

Britanicii Angela și Andrew au preferat însă restaurantul Sexy Fish din Mayfair, un local scump, unde au savurat câte un cocktail Contraband, cu rom, pentru el și To Be Confirmed, cu aromă portugheză, pentru ea.

Newcastle ste orașul în care ajunge Stelian Munteanu, pe urmele Anei Coman, și unde, într-o noapte în care mânca fish&chips pe o bancă într-o mică piață, a avut brusc un fel de revelație:

„Și a simțit că devine încet un tip bătrân și nesuferit, că n-are ce să caute aiurea la 1 noaptea într-o piață din Newcastle mâncând cartofi și pește fierți în ulei vechi, după ce, în prealabil, au fost dezghețați. Brrr, ce imagine sinistră pentru stomacul lui.”

Toate drumurile protagoniștilor duc însă la București. M-am bucurat mult să aflu că la București încă mai sunt covrigii calzi cu mac, deliciul studenției mele, dinntr-un alt secol. Dacă nu ați mâncat, nici nu știți ce ați pierdut!

„Ar mânca un covrig proaspăt. Deși a traversat deja Strada Căderea Bastiliei spre Ana Ipătescu, acum Bulevardul Lascăr Catargiu, se oprește și se întoarce. Un covrig cald cu mac este o idee minunată. Se apropie de chioșc, dar observă imediat coada de aproape douăzeci de oameni.”

Și tot la București, poți mânca bine și, în același timp, petrece o seară plăcută la celebrul Car cu Bere, de pe Lipscani.

Sunt o gurmandă, știu, altfel nu v-aș povesti despre mâncare și băutură în recenzia unei cărți de ficțiune cu crime. Cred că și autorul este de acord că mâncarea e ceva foarte important.

„Întâi mâncarea și apoi revoluția.”

Și, peste toate, cafeaua …

Fie ea braziliană, etiopiană sau din Costa Rica, cafeaua e prezentă din plin în viața protagoniștilor, indiferent de oră și indiferent unde se află. Cafeaua, mai exact cafeaua la borcan, pare să fie și cauza isteriei și agitației bucureșteană.

„Am luat modelul de la americani, își zice în timp ce imaginile cu New York-ul așa cum îl cunoscuse în cele două vizite ale lui, nu prea lungi, dar suficiente ca să constate obsesia americanilor pentru cafelele la carton sau plastic băute pe fugă, pe stradă, în metrou sau în lifturi, i se revarsă în cap.”

Ceva amuzant

Dacă credeți că în ficțiunea cu crime, chestiile amuzante nu își găsesc locul, atunci citiți-l pe Bogdan Hrib ca să vă convingeți că nu e deloc așa. Cel mai tare m-au amuzat concluziile celor doi britanici, polițista și jurnalistul, despre români:

  • „pentru români, mâncarea e o plăcere uriașă” (Andrew)
  • Bucureștiul „e plin de indivizi cu haine scumpe, bijuterii ostentative și mașini mari și noi” (Angela)
  • în România, „banii trebuie simțiți în palmă, foșniți” (Andrew)
  • românii (bucureștenii, mai exact) sunt șoferi care parchează aiurea, dar își lasă în parbriz numărul de telefon ca să poată fi sunați la nevoie.

Nu prea putem să-i contrazicem, nu?

Recomand cartea:

  • cititorilor de ficțiune cu crime
  • celor care cred că ficțiunea cu crime românească contemporană nu e bună.

Evaluarea mea:

Evaluare: 5 din 5

CARTEA POATE FI COMANDATĂ PE:

TRITONIC.RO

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.