Lecția de comunicare: Conflictele și soluționarea lor

Conflicetele și soluționarea lor

„Conflictele și soluționarea lor” este una dintre temele grele pentru elevii din clasa a Xa care studiază Etică și comunicare profesională. O temă grea și puțin aridă, aș zice, pentru nivelul lor de cunoaștere.

Cum m-am gândit eu să desfășor această lecție, puteți vedea mai jos.

CONFLICTELE ȘI SOLUȚIONAREA LOR – NOȚIUNI TEORETICE

Conflictul este rezultatul manifestării diferențelor. Ca urmare, recunoașterea unei stări conflictuale și intervenția în soluționarea sa implică acceptarea diferențelor.

► Cauzele conflictelor:

– Comunicarea defectuoasă:

oferirea de informații insuficiente sau incomplete

folosirea de mijloace sau canale de comunicare inadecvate

folosirea unui limbaj neadecvat interlocutorului (ca formă sau conținut)

– Sistemele de valori: dezacordurile pot viza aspecte etice, limitele și modalitățile în care trebuie exercitată puterea, etc. O soluție este recunoașterea și acceptarea diferențelor, adoptând soluții în care să se evite punctele sensibile.

– Existența unor scopuri diferite: nu întotdeauna indivizii sau grupurile cad de acord asupra a ceea ce trebuie făcut, iar problemele apar la alcătuirea listei de priorități sau atunci când scopurile sunt total diferite. Situația devine și mai dificilă când persoane sau grupuri de persoane au scopuri nedeclarate, de multe ori diferite de cele ale organizației.

– Stilurile manageriale și ambiguitățile organizaționale: unii manageri alimentează conflicte interpersonale pentru a-și întări poziția. Posibile cauze de conflict determinate de managementul defectuos: incoerența sistemului managerial, inconsecvența măsurilor luate, inexistența unui sistem coerent de apreciere a performanței și de motivare a personalului, etc.

– Resurse limitate: limitarea resurselor (timp, bani, resurse materiale, umane, informații) poate da naștere la conflicte. Problema nu este ca resursele să fie nelimitate și la dispoziția tuturor, ci să fie suficiente pentru atingerea obiectivelor și îndeplinirea sarcinilor. Limitarea resurselor stimulează concurența neloială, suspiciunea, superficialitatea, etc.

– Dependență departamentală reciprocă: relațiile dintre departamentele unei organizații, care pot avea scopuri, obiective și metode de lucru diferite, pot da naștere la conflicte.

– Diferențe intergrup de statut social: faptul că statutul socio-profesional al unui grup este considerat mai bun decât al altui grup cu același nivel socio-profesional poate da naștere la conflicte.

► Strategii de rezolvare a conflictelor:

Strategie = stabilirea obiectivelor și planificarea cursului acțiunilor de urmat. Este o modalitate generală de abordare, poate fi formată din două sau mai multe metode.

  • Abandonul – presupune retragerea fizică sau emoțională din conflict, în general de teama confruntării directe. Uneori, retragerea poate acutiza și mai mult un conflict.
  • Reprimarea – refuzul de a accepta existența unui conflict, din dorința de a avea liniște cu orice preț. Un conflict minor nu trebuie supradimensionat, dar atunci când conflictul este real, el trebuie recunoscut și soluționat.
  • Victorie/înfrângere – se produce o etalare de forțe din care o parte iese învinsă. Strategia poate avea efecte întârziate; învinsul poate să nu suporte eșecul, revenind în forță după un timp. În plus, relațiile dintre părțile implicate sunt iremediabil afectate.
  • Compromisul – este o strategie care necesită calități de negociator pentru ca fiecare parte să câștige câte ceva. Dă impresia de corectitudine, dar asta poate să nu fie suficient, deoarece fiecare parte își dorește mai mult. Dezavantajul e că una dintre părți poate avea un sentiment de înfrângere.
  • Victorie/victorie – este strategia ideală, soluția este durabilă, ambele părți câștigă, dar procesul poate fi lung și anevoios.

► Metode de soluționare a conflictelor:

Metodă = procedeu sau ansamblu de procedee folosite în realizarea unui scop; metodologie; manieră de a proceda.

  • Aplanarea – se justifică atunci când relațiile nu trebuie puse în pericol prin stricarea armoniei.
  • Colaborarea – problema trebuie discutată deschis pentru atingerea obiectivelor spre binele tuturor.
  • Evitarea – persoana neagă existența problemei, deoarece se teme că o rezolvare a ei nu ajută și așteaptă ca problema să dispară de la sine; de multe ori sunt necesare informații suplimentare.
  • Medierea – reprezintă o modalitate de soluționare a conflictului pe cale amiabilă, cu ajutorul unei terțe persoane specializate, cu liberul consimțământ al părților.
  • Compromisul – este importantă păstrarea bunelor relații între părțile implicate în conflict, nu există o justificare perfectă, nimeni nu este perfect.

Destul de plictisitor pentru un adolescent, nu?

DESFĂȘURAREA LECȚIEI 

Lecția se desfășoară urmând etapele prezentate mai jos:

Eu am aplicat acest model la lecțiile online pe care le-am făcut la clasele a Xa și sunt foarte mulțumită de felul în care au decurs.  Elevii au părut interesați și au fost mai activi la oră decât la alte lecții.

Modelul lecției în format PDF poate fi descărcat din pagina Lecția de comunicare.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.