WOLF HALL de Hilary Mantel – intrigi la curtea lui Henric al VIII-lea

Wolf Hall

Despre autoare:

Dame Hilary Mary Mantel (n. , Marea Britanie) este o scriitoare engleză, critic și jurnalist. Familia din care provine are origini în Irlanda, dar părinții ei sunt englezi. Numele Mantel este al bunicului ei și Hilary îl poartă de la 11 ani. A început să scrie în 1974. S-a căsătorit în 1972 cu Gerald McEwen, împerună cu care a locuit în Botswana în 1977 și apoi patru ani în Jeddah.

În anul 2009, romanul Wolf Hall a câștigat premiul Booker Prize, cel mai important premiu literar pentru opere scrise în limba engleză.

Despre carte:

Anglia, 1520. Henric al VIII-lea dorește să anuleze căsătoria cu Caterina de Aragon și să o ia de soție pe Anne Boleyn. Poporul și Europa catolică se opun. Un singur om îndrăznește să-și pună în joc viața pentru a câștiga bunăvoința regelui: Thomas Cromwell, un personaj original, deopotrivă fermecător și ticălos, idealist și oportunist, fin cunoscător al caracterului uman și cu o energie fără seamăn.

Politician desăvârșit, de neclintit în ambiția sa, Cromwell își croiește cu abilitate drum într-o lume ostilă. Opunându-se parlamentului, politicii de stat și papalității, Cromwell este pregătit să redefinească Anglia conform voinței lui Henric și propriilor sale dorințe. Dar Henric este schimbător: binevoitor într-o zi, gata să ucidă în alta.

Cu un stil inimitabil, Hilary Mantel înfățișează tabloul unei societăți în prag de schimbare, în care indivizii luptă cu propriul destin sau îl acceptă cu pasiune și curaj. Romanul recreează o perioadă în care succesul oferă puteri nelimitate, dar o singură greșeală aduce moartea.” (©Litera)


Henric al VIII-lea și Anne Boleyn
Henric al VIII-lea și Anne Boleyn. Sursa foto: Wikipedia.ro

Wolf Hall este o carte pe care n-aș fi citit-o probabil niciodată, dacă n-ar fi fost Reading Room a Ducesei de Cornwall, care ne-a propus spre lectură The Mirror and The Light, a treia carte din trilogia scrisă de Hilary Mantel, o autoare, înțeleg, apreciată și bine vândută în Marea Britanie, dar de care eu n-am auzit până acum. Cum cartea propusă pentru Reading Room nu s-a tradus încă în România, am zis că, în așteptarea ei, ar fi bine s-o iau de la început cu trilogia. Prima dată am dat de O regină pe eșafod, de la Humanitas Fiction, care e volumul II. Să nu mă întrebați cum de a publicat Humanitas doar volumul II dintr-o trilogie, că n-aș ști să vă spun. Apoi am descoperit primul volum, Wolf Hall (de la Cartea pentru toți, Editura Litera), dar mi-a luat ceva până mi-am dat seama că există și ediția în limba română, cu coperta identică cu cea în limba engleză. M-am dumirit abia când i-au atașat o banderolă galbenă, pe care scria în limba română. Apropo de titlu, nici până la final nu am priceput de ce se numește cartea asta Wolf Hall, care apare abia la final, până atunci fiind menționat de două ori, în trecere, ca reședință a familiei Seymour, din care provine Jane Seymour, a treia soție a lui Henric al VIII-lea.

Wolf Hall nu e un roman de epocă ecranizabil, cum sunt romanele scrise de Philippa Gregory, Hilary Mantel merge mai degrabă spre zona clar-obscurului, a întrebărilor care se ridică, dar care rămân, până la final, neclarificate. Spre exemplu, cum a putut Thomas Cromwell să fie omul cardinalului Wolsey, dar, după căderea acestuia în dizgrație, să câștige încrederea regelui și a favoritei sale? Cum a putut cineva care îl admira pe Thomas Morus să încuviințeze decapitarea lui, dintr-un capriciu al reginei?

Thomas Cromwell
Thomas Cromwell. Sursa foto: Wikipedia.ro

Gastronomia în vremea lui Henric al VIII-lea

Aspectele gastronomice sunt, poate, printre puținele care recreează atmosfera de la curtea Tudorilor, în prima jumătate a secolului al XVI-lea.

Mâncărurile și băuturile erau atât de importante pentru toți cei de la curtea regală – nu mai vorbim de rege, care dădea sau participa frecvent la ospețe pantagruelice -, încât erau cadouri apreciate de cei care le primeau. Thomas Cromwell și ambasadorul Spaniei, Chapuys, făceau schimb de cadouri gastronomice cu ocazia Anului Nou: un ciubăr cu ulei de măsline, claponi, brânză parmezan. Ca să nu mai fie triste, Cromwell le trimitea doamnelor din suita favoritei tarte cu miere și portocale confiate, iar acesteia cremă de migdale aromată cu apă de trandafiri și violete glasate.

Chiar și prepararea banalei vafe necesita respectarea strictă a unui procedeu și multă precizie și îndemânare:

„Amestecul trebuie să aibă consistența potrivită, plăcile de fier cu mâneer lungi trebuie să fie încinse și bune unse. Când apeși plăcile una de alta, se aude un țipăt ascuțit, ca de animal, și aburul șuieră ridicându-se în aer. Dacă te sperii și înmoi apăsarea, nu-ți rămâne decât să răzuiești mizeria cleioasă. Trebuie să aștepți până se risipește aburul, apoi să începi să numeri. Dacă întârzii o clipă, mirosul de ars se răspândește în aer. O secundă desparte reușita de eșec.”

Până și insultele pe care și le adresau tinerii din casa lui Cromwell erau culinare:

„Sir, ești un flamand gras și întinzi unt pe pâine. Sir, ești un sărăntoc roman și fie ca plozii tăi să mănânce melci.”

Lecția de marketing

Chiar dacă marketingul, ca ramură a științelor economice, a fost „inventat” mult mai târziu, el se practica și pe vremea Tudorilor, și nu doar în blazoanele nobiliare sau regale, care erau, de fapt, niște mărci, așa cum le cunoaștem azi. Până și vafele erau folosite ca instrumente promoționale.

„Reușitele – cu timpul, toate vor fi reușite – sunt marcate cu emblema Tudorilor și puse cu duzina în cutiile frumos ornate în care vor fi duse la masă, fiecare disc auriu și fragil parfumat cu apă de trandafiri.”

Regina Elisabeta I, o persoană aprigă încă din leagăn

„Elisabeta este înfășată strâns, cu pumnii ascunși: cu atât mai bine, căci pare că nu s-ar da înapoi să lovească. Țepi roșcați îi ies de sub bonetă, și ochii îi sunt atenți; el nu a mai văzut niciodată un bebeluș care să pară atât de supărăcios.”

Plus:

  • arhicunoscuta poveste de dragoste dintre regele Henric al VIII-lea și Anne Boleyn, relatată din punctul de vedere al lui Thomas Cromwell, mâna dreaptă a regelui, un fiu de fierar devenit, prin tot felul de manevre, cel mai important om de la curte, după rege, desigur.

Tot la plus, aș aprecia și faptul că, deși este un ditamai cărțoiul de peste 800 de pagini, a fost tipărită în condiții destul de „prietenoase” cu cititorul: flexibilă și relativ ușoară, așa că am dus-o la bun sfârșit fără să se dezmembreze.

Minusuri:

  • prea lungă, vreo 200 de pagini puteau lipsi fără probleme
  • prea multe personaje, unele lipsite de relevanță pentru desfășurarea acțiunii, iar altele inconsistente
  • dialoguri adesea greoaie
  • referirea la Cromwell, de cele mai multe ori ca „el”, dar între atâtea personaje masculine, de multe ori, nu-mi dădeam seama la care „el” se referă.

Recomandare:

Dacă nu sunteți la curent cu evenimentele și cu personajele de la curtea lui Henric al VIII-lea, vă sfătuiesc să afceți o scurtă și rapidă documentare, altfel povestea va fi mai greu de deslușit.

CARTEA POATE FI COMANDATĂ PE:

Libris.ro

Lectură plăcută!

∗ Articolul conține link de marketing afiliat. Dacă achiziționezi cartea din sursa recomandată, tu plătești același preț, iar eu primesc un mic comision, util pentru întreținerea blogului. Fapt pentru care îți foarte mulțumesc!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.