Ficțiunea istorică – unde se termină istoria și începe ficțiunea?

Ficțiune istorică

Ficțiunea istorică este o poveste care încorporează caracteristici ale perioadei în care se întâmplă acțiunea, uneori inclusiv personaje reale din trecut, dar și evenimente sau personaje fictive. Ficțiunea istorică există încă de pe vremea Iliadei și Odiseei care spun povestea Greciei Antice, folosindu-se și de elemente fantastice.

Chiar dacă apelează la elemente imaginare, ficțiunea istorică trebuie să se bazeze pe realism și să construiască o lume istorică credibilă, atât în ce privește atmosfera, cât și interacțiunile dintre personaje. La care se adaugă, în cantitate mai mare sau mai mică, elementele de ficțiune.

Caragiale, de exemplu, a fost, din punctul meu de vedere, un excelent scriitor de ficțiune istorică, atât prin redarea atmosferei epocii cât și prin acțiunile personajelor sale, cât se poate de umane. Plus, evident, coeficientul de exagerare, necesar portretului caricatural al personajelor. Din păcate pentru noi, românii, scrierile lui Caragiale, ne place, nu ne place, sunt atât de actuale și în ziua de azi. Unora nu prea le place ce văd în oglinda pe care le-o pune în față Conu’ Iancu.

Așa se face că îl acuză de rasism (limbaj nepotrivit cu țigăncile din Două Loturi, „omițând” faptul că și ele vorbeau tot la fel, mai mult decât atât, i-au alergat cu mătura :). Sau de violență cu animalele (domnul din Bubico care a aruncat cățelul enervant pe fereastră, probabil fiindcă nu putea s-o arunce pe cucoana, mai enervantă decât cățelul). Parcă îi și văd pe unii dându-și ochii peste cap: mvai, dar eu n-aș putea să fac asta! N-ai putea, dar tot îți vine câteodată, nu?

Revenind la întrebarea din titlu: unde se termină istoria și începe ficțiunea? o să spun, deși cei care mă urmăresc știu asta, că ficțiunea istorică se numără printre genurile literare preferate, la fel și filmele de ficțiune istorică. Cu toate astea, plăcerea de a le citi – sau viziona – nu mai este la fel de mare când văd că ficțiunea depășește orice limită, menită să conserve, cât de cât, adevărul istoric. Și mai ales când elementele ficționale exagerate, care pun epoca respectivă într-o altă lumină, sunt adăugate doar pentru a fi respectată așa-numita corectitudine politică.

Îmi vin în minte doar două exemple: filmul Mary, Queen of Scots, frumos realizat, bine jucat, dar în care au fost vârâte forțat elementele de culoare – în persoana consilierului reginei Elisabeta I – și de sex – Henry Darnley era gay.

Al doilea exemplu este Bridgerton, o serie difuzată de Netflix, foarte populară în ultimul timp, realizată după o serie de cărți. Mi-a plăcut serialul, costume fabuloase, interioare somptuoase, actori atrăgători și personaje bine interpretate. Mai puțin mi-a plăcut că producătorii filmului au simțit nevoia să adauge personaje de culoare și „cuvenita” doză de sex cu persoane de același gen (sper că m-am exprimat corect :)). Personajele mele preferate au fost Lady Dandbury și regina Charlotte, dar consider că nu-și aveau locul într-un film de genul acesta. Putea fi un alt fel de film, fantasy, de exemplu. Frenezia cu care se adaugă peste tot elementele corecte politic mie una mi se pare nepotrivită. Practic nu mai poți vedea o producție Netflix fără „cuvenitele” prezențe.

Dacă o ținem în ritmul ăsta, în curând n-o să mai știm cum s-au întâmplat lucrurile în alte vremuri. Și ne mai mirăm că unii vor să scoată disciplina istorie din programa școlară? Păi ce nevoie mai avem de istorie, când avem la îndemână fanteziile unora și altora? Pe mine personal mă miră lipsa de reacție a istoricilor în tot contextul acesta.

6 gânduri despre „Ficțiunea istorică – unde se termină istoria și începe ficțiunea?

  1. Și pe mine mă deranjează corectitudinea politică în exces. Da, e frumos să ne imaginăm o lume fără discriminare, dar totuși… În cărți, Lady Danbury e albă, iar regina lipsește cu desăvârșire (mie una mi s-a părut oricum în plus). De fapt, nu există personaje de culoare. Există un personaj gay – iubitul pictorului din film – dar asta în ultimul volum, însă nu sunt prezentate anumite scene, identitatea sa sexuală e menționată doar pentru context (era obligat de tatăl obsedat de a asigura descendența să se însoare). Prea vor să îi mulțumească pe toți, deja discriminează albii 🤣

    Apreciat de 2 persoane

    1. … sau origini în el, ce fain. Și în plus, indeplinind roluri importante, mai importante decât restul. Dar apoi m-am intrebat dacă serialul e din genul fantasy ori ficțiune istorică. Pentru că parea că perioada era una ce a existat în realitate, cu toate suisurile și coborasurile sale. Și m-am mirat sa văd personaje de culoare, asiatice sau indiene jucând niste roluri mari, avand în vedere că probabil în mod realist la vremea aceea ar fi fost sclavi sau pur și simplu în inferioritate față de celelalte personaje. Nu e un lucru rău să faci un film cu genuri și naționalități variate, dar dacă îl încadrezi în genul istoric, vei bulversa și incurca pe toată lumea.

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.